În 2009 am fost într-o vizită de studiu în SUA, în San Diego. Din prima zi, gazda la care am stat ne-a spus foarte direct: trebuie să economisim apa.

Când te speli pe dinți, oprești apa cât te perii. Când faci duș, oprești apa cât îți săpunești părul și corpul. Simplu, pe înțelesul tuturor. Să folosim apa rațional.

Atunci am învățat lecția pentru totdeauna.

O aplic și acasă, până azi. Acum, când fac conserve, spăl legumele într-un lighean sau într-o căldare, iar apa o strâng și o torn la flori. De ce să se ducă în canalizare, când poate prinde o a doua viață? Și să vedeți că astfel se adună foarte multă apă.

M-am gândit la asta și ieri seară. Am urmat întocmai îndemnul autorităților și, între orele 20:00 și 23:00, am deconectat toate sursele de energie electrică din casă. M-am ocupat de grădină și de flori. Da, am folosit telefonul, recunosc. În rest, însă, pauză totală.

Și totuși, consumul general nu a scăzut. Ba chiar a fost mai mare decât în zilele precedente. O spune chiar azi premierul Vasile Tofan.

Atunci am înțeles, de fapt, de ce lecția din San Diego a funcționat. Pentru că acolo nu economisea unul, economiseau toți. O stradă, un oraș, o comunitate care a înțeles că resursa nu e infinită.

Nu e vorba de sărăcie sau de zgârcenie. E vorba de responsabilitate. Dacă fiecare face câte puțin, se adună. Dacă fiecare zice că gestul lui nu contează, rămânem pe loc.

Și pentru apă, și pentru lumină, regula e aceeași.