Promisiunea de a face curățenie în justiție și de a stârpi marea corupție a fost piatra de temelie pe care s-a construit actuala guvernare pro-europeană. La patru ani de la venirea PAS la putere, bilanțul rămâne însă ambivalent: avem un CSM și un CSP nou, formate prin pre-vetting, dar dosarele grele de corupție trenează, sentințele definitive lipsesc, iar vetting-ul avansează cu sincope.

Despre fragilitatea luptei anticorupție, despre derapajele reformei justiției și despre prețul dublului standard am discutat cu Cornelia Cozonac, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice și una dintre jurnalistele care investighează corupția în Moldova de peste două decenii.

În interviu, Cozonac explică de ce lupta anticorupție a rămas personalizată, nu instituționalizată, ce arată cazul Herman von Hebel - expertul străin care a condus Comisia Pre-Vetting, dar care avea el însuși probleme de imagine la Haga, și cum a afectat încrederea publicului scandalul salariilor de la MoldATSA, în care au fost vizată o verișoară a președintei Maia Sandu.

Mihail Nesteriuc: - Dna Cozonac, ați  investigat corupția în Moldova de peste douăzeci de ani - ați văzut guverne care promit reforme, instituții care se schimbă pe hârtie și dosare care dispar în neant. Care este, în opinia dumneavoastră, obstacolul structural principal care face ca lupta anticorupție să rămână atât de fragilă, chiar și acum, sub un guvern pro-european?

Cornelia Cozonac: - Dacă ar fi să numesc un singur obstacol structural, acela este lipsa unei strategii de stat funcționale, care să prevină și să combată corupția în mod real. Pe hârtie strategii există, dar în practică această luptă nu se simte.

Încă nu avem o procuratură anticorupție cu adevărat capabilă să livreze dosare de corupție. În 2021, când actuala guvernare a venit la putere, nivelul corupției era foarte înalt, cu ramificații adânci în structurile de stat, pentru că miza a fost dintotdeauna banul public. În jurul banului public se țes tot felul de scheme. Iar un nivel atât de înalt de corupție nu dispare doar pentru că mesajul autorităților este dur.

Pentru guvernarea actuală, prioritatea a fost să aducă în fața justiției câțiva dintre corupții guvernărilor precedente - în primul rând pe Vladimir Plahotniuc, fostul lider al PDM, și pe Ilan Șor - și să finalizeze cu sentințe dosarele grele din anii precedenți, precum cel al furtului miliardului. Pentru că aceste dosare ajută direct la imaginea partidului de guvernare. În schimb, nu s-a pus aproape deloc accent pe prevenirea corupției în instituțiile de stat. Pentru că asemenea dosare, odată puse pe rol, ar afecta imaginea guvernării și ar lovi în partidul de la putere.

Până acum nu avem dosare grele de corupție pe cazuri care au loc astăzi. Iar asta nu înseamnă că nu există corupție. La portalul www.anticoruptie.md primim în continuare multe semnale de la cetățeni privind fraudarea achizițiilor publice, salarii în plic, trafic de influență.

Faptul că am avut alegeri în ultimii ani, iar miza propagandei ruse de a deturna cursul european al Republicii Moldova a fost uriașă, a făcut ca presa, în mare parte, și societatea civilă să fie mai loiale guvernării și să evite scoaterea la lumină a unor cazuri de corupție, ca să nu-i afecteze imaginea. Această lipsă de vigilență și de monitorizare a modului în care se gestionează banii publici duce inevitabil la înflorirea corupției. Și iată că vedem cum anumite cazuri de corupție, abuzuri, trafic de influență și favoritism încep să iasă la suprafață și alimentează un val de nemulțumire în societate.

În peste 20 de ani la Centrul de Investigații Jurnalistice, organizație pe care o conduc, am văzut guverne de toate culorile care au promis reforme și combaterea corupției. Instituțiile s-au redenumit, legile s-au rescris, au fost create ANI, CNA, Procuratura Anticorupție.

Dar există un mecanism de corupție foarte bine pus la punct de anumite grupări, care nu dă rabat. El nu se evaporă odată cu schimbarea puterii, doar se adaptează. Iar cât timp dosarele mari nu au finalitate, cât timp nu avem sentințe definitive și confiscări reale de averi, mesajul pentru sistem este că impunitatea funcționează.

Chiar și acum, sub un guvern pro-european cu voință politică declarată, fragilitatea vine tot de aici. Reformele sunt extrem de lente, mai ales cea din justiție, vetting-ul se împotmolește, iar în sistem rămân aceiași judecători și procurori care au învățat să tergiverseze dosarele până când acestea dispar în neant. Am văzut asta de prea multe ori. Sau vin, după vetting, judecători cu o pregătire profesională mai slabă. Iar teama mea este că aceștia, deși neimplicați în corupție, nu vor avea curajul și capacitatea să ducă dosarele grele la bun sfârșit, să obținem deconspirarea corupției, condamnarea corupților și lichidarea corupției din anumite domenii.

Lupta anticorupție în Moldova a rămas personalizată, nu instituționalizată. Ea depinde încă de curajul unor oameni, de presiunea presei și a societății civile, nu de funcționarea automată a instituțiilor. Or, într-o țară în care corupția a fost un sistem, dacă nu există vigilență permanentă și mecanisme interne care să funcționeze indiferent cine este la putere, schemele supraviețuiesc.

Mihail Nesteriuc: - Investigația dumneavoastră despre Herman von Hebel - fostul președinte al Comisiei de Pre-Vetting - a arătat că omul responsabil cu verificarea integrității magistraților moldoveni avea el însuși un trecut problematic la Curtea Penală Internațională de la Haga. Ce spune acest caz despre modul în care Moldova selectează și controlează experții străini care conduc reformele justiției?

Cornelia Cozonac: - Acest caz spune o poveste veche a Moldovei, doar că acum cu experți străini: lipsa totală de due diligence și graba de a bifa reforma pe hârtie.

Când am publicat investigația „Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel” în 2024, nu am inventat nimic. Am pornit de la materiale apărute în presa străină care criticau o reformă făcută de Hebel la Curtea de la Haga. Am găsit hotărâri ale Tribunalului Administrativ al Organizației Internaționale a Muncii, care anulaseră ca ilegale deciziile lui von Hebel din perioada în care era grefier la Curtea Penală Internațională. Tribunalul obligase CPI să plătească despăgubiri de 760.000 de euro angajaților prejudiciați de reforma sa, numită ReVision. Raportul de audit din 2016 arăta clar că el recrutase experți externi fără concurs, fără profiluri clare, invocând urgența. Adică exact ceea ce acuzăm noi în Moldova.

Ceea ce am constatat este că nimeni din Moldova nu verificase aceste lucruri. S-a mers pe principiul: e recomandat de partenerii externi, are un CV impresionant, deci este integru. Mai mult, am găsit discrepanțe între CV-ul publicat pe site-ul Comisiei Pre-Vetting și alte versiuni ale aceluiași CV privind funcțiile deținute în Olanda.

Cazul arată vulnerabilitatea structurală a reformei: am externalizat încrederea. Am considerat că orice expert străin este automat mai integru decât judecătorul sau expertul nostru.

Or, reforma justiției nu poate fi importată la pachet, fără filtre. Dacă noi cerem cele mai înalte standarde de la un judecător din Edineț sau Bălți, cum putem să nu aplicăm aceleași standarde celui care îi verifică integritatea?

Și mai grav, când au apărut semnele de întrebare, în loc să clarificăm situația, Parlamentul a schimbat legea ca să-l poată numi din nou, de data aceasta în Comisia de evaluare a procurorilor. Curtea Constituțională a respins cererea de suspendare a acelei legi, dar semnalul a rămas: suntem gata să îndoim regulile pentru oameni, nu să aplicăm regulile pentru toți. Asta creează un precedent periculos.

Mihail Nesteriuc: -  Care sunt, după doi ani de la startul reformei justiției, cele mai concrete progrese pe care le recunoașteți - și unde simțiți că lucrurile au mers prost sau au fost compromise?

Cornelia Cozonac: - Trebuie să fim corecți. Progrese există și ar fi necinstit să le neg.

De-a lungul anilor, noi am realizat zeci de anchete în care am arătat problemele din justiție, corupția, schemele și lipsa de integritate. Era nevoie de o reformă centrată pe integritate.

Pentru prima dată am avut un filtru real la vârful sistemului. S-au format un CSM și un CSP nou, prin Pre-Vetting. O parte dintre judecătorii și procurorii care nu puteau explica averi de milioane, case trecute pe soacre și mașini evaluate la 1.000 de lei, nu au trecut evaluarea și au plecat din sistem. Avem un început de transparență: ședințele sunt publice, motivările sunt publicate.

Faptul că până la finalul lui 2025 au fost evaluați circa 60% dintre judecătorii supuși vetting-ului, așa cum arată raportul Ministerului Justiției, înseamnă că procesul, cu toate încetinirile, merge înainte.

Unde s-a mers prost? În primul rând, ritmul. O Curte Supremă de Justiție care funcționează în componență incompletă timp de doi ani nu poate livra justiție așa cum trebuie.

În al doilea rând, politizarea procesului. Vetting-ul a devenit armă politică: fiecare tabără îl laudă când îi convine și îl atacă atunci când nu. În al treilea rând, compromiterea prin excepții. Cazul von Hebel este exemplul perfect - când modifici legea pentru o persoană, subminezi întreaga idee de integritate. La asta se adaugă standardele duble aplicate de comisiile de vetting în cazul unor candidați.

Dar cea mai mare dezamăgire pentru mine, ca jurnalist de investigație, este lipsa de finalitate. Noi continuăm să publicăm scheme, cu nume, cu firme, cu bani. Lumea întreabă: și ce urmează? Unde sunt dosarele duse până la confiscare? Reforma evaluării judecătorilor nu poate înlocui dosarele de mare corupție care stagnează. Fără condamnări definitive, vetting-ul rămâne doar o curățenie de fațadă.

Mihail Nesteriuc: - Scandalul cu verișorii președintei Sandu a lovit tocmai în imaginea de integritate pe care s-a construit întregul proiect politic al PAS. Cum credeți că acest episod influențează încrederea oamenilor în reforma anticorupție - și mai poate fi această încredere reconstruită?

Cornelia Cozonac: - Acest scandal a lovit exact acolo unde doare cel mai tare: în promisiunea de bază a acestui proiect politic - meritocrația, nu cumetrismul.

Oamenii nu au votat PAS doar pentru integrarea europeană. Au votat împotriva a ceea ce noi am documentat 20 de ani: angajări pe rudenie, salarii nesimțite la stat, CV-uri umflate. Când vezi, din investigația Ziarului de Gardă, un director la MoldATSA cu peste 100.000 de lei pe lună, circa 5-7 mii de euro, și informații false în CV, iar alături o specialistă în comunicare, verișoara președintei, cu peste 120.000 de lei pe lună, 6 mii de euro, plus 4.000 de euro dintr-un proiect european în paralel, mesajul pentru cetățean este devastator: „s-au schimbat ai noștri, năravurile au rămas”.

Cum influențează acest episod încrederea în reforma anticorupție? O erodează profund. Pentru că lupta anticorupție nu este doar despre dosare, este despre exemplu. Și creează muniție perfectă pentru propaganda care spune „toți sunt la fel”.

Mai poate fi reconstruită încrederea? Da, dar nu prin scuze. În istoria noastră, scuzele au fost multe, demisiile puține și, de cele mai multe ori, doar de formă.

Încrederea se reconstruiește doar prin acțiuni care dor: să se cerceteze cine și ce a livrat pentru acele salarii enorme, iar cei care au luat din banul public nejustificat să răspundă. Așa e corect. Restituirea a 500 de mii de lei sau simpla desfacere a contractului nu rezolvă problema.

Și prin aplicarea aceluiași standard pentru toți. Nu poți cere integritate de la un primar dintr-un sat și să tolerezi conflicte de interese la Chișinău.

Eu am spus mereu: într-o țară în care a existat multă corupție, ea nu se evaporă. Schemele funcționează dacă nu există vigilență. Presa și-a făcut treaba în acest caz. Acum e rândul instituțiilor să arate că lecția a fost învățată, nu doar bifată.

Mihail Nesteriuc: - Vă mulțumesc.