Parlamentul anunță că este gata să examineze în prima lectură un set de măsuri legislative menite să prevină cazurile în care persoanele condamnate se eschivează de la executarea pedepsei și părăsesc țara. Raportul la proiectul de lege care prevede aceste măsuri a fost aprobat de Comisia juridică, pentru numiri și imunități.

Documentul a fost elaborat de Ministerul Justiției și are drept scop eliminarea unor disfuncționalități care pot apărea între momentul dispunerii măsurilor procesuale de constrângere și faza de executare a pedepsei. Astfel, se urmărește asigurarea unei coerențe între măsurile preventive și cele de executare a pedepsei.

Una dintre modificările propuse obligă instanța de judecată să dispună, din oficiu, anunțarea în căutare a persoanei condamnate care lipsește de la pronunțarea sentinței, cu aplicarea concomitentă a consemnului. Potrivit autorilor, măsura va reduce riscul ca persoana condamnată să profite de intervalul de timp pentru a se ascunde sau pentru a părăsi țara.

O altă propunere prevede completarea Codului penal și a Codului de procedură penală prin incriminarea faptei de evadare din arestul la domiciliu. În prezent, Codul penal sancționează doar evadarea din locurile de detenție. Modificarea va oferi organelor de drept temeiul legal pentru efectuarea percheziției persoanei imediat după constatarea încălcării, permițând autorităților să intervină prompt și să aplice procedurile prevăzute de lege, inclusiv măsuri speciale de investigație. „Această inadvertență legislativă generează un vid de reglementare care împiedică aplicarea unor sancțiuni penale proporționale în cazurile de încălcare a măsurii arestării la domiciliu, afectând grav autoritatea hotărârilor judecătorești și siguranța procesului penal”, se menționează în nota de fundamentare a inițiativei legislative.

De asemenea, proiectul extinde aplicarea monitorizării electronice în cazul obligației de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și în cazul eliberării provizorii sub control judiciar. Totodată, sunt instituite reguli clare privind intervenția autorităților în caz de alertă, defecțiuni tehnice sau deteriorarea dispozitivelor de monitorizare.

Autorii propun și majorarea cuantumului garanției depuse de organizații. În prezent, aceasta este egală cu valoarea garanției depuse de persoanele fizice, fiind cuprinsă între 15 000 și 50 000 de lei. Potrivit notei de fundamentare, această disproporționalitate favorizează utilizarea formală a garanției unei organizații în detrimentul garanției personale, fără a oferi statului garanții patrimoniale suficiente raportate la riscul de eschivare a inculpatului. Prin urmare, se propune să fie majorat cuantumul garanției depuse de organizații și stabilit între 50 000 și 150 000 de lei. Cauțiunile vor fi gestionate de Agenția de Recuperare a Activelor Infracționale, prin intermediul Sistemului Informațional Automatizat „Registrul activelor infracționale confiscate”.

O altă măsură propusă pentru consolidarea monitorizării procesuale este integrarea în legislația procesual-penală a instituției consemnului, în ambele sale forme – de informare și la frontieră. Astfel, va fi asigurată interoperabilitatea între organele judiciare și instituțiile administrative.

Mai multe dosare de rezonanță au scos în evidență o problemă recurentă a sistemului de justiție din Republica Moldova: inculpați în cauze de corupție sau alte infracțiuni grave au reușit să părăsească teritoriul țării înainte ca instanțele să pronunțe sentințele de condamnare, ceea ce a îngreunat executarea pedepselor și a determinat autoritățile să inițieze proceduri de căutare internațională.

Unul dintre primele cazuri se referă la fostul vicepreședinte al Parlamentului, Iurie Roșca, condamnat pentru trafic de influență. După ce Judecătoria Chișinău l-a condamnat în primă instanță la șase ani de închisoare, Curtea de Apel a menținut verdictul de vinovăție, reducând pedeapsa la patru ani. Procuratura Anticorupție a anunțat însă că Roșca părăsise deja Republica Moldova înainte de pronunțarea sentinței, astfel încât executarea pedepsei urmează să înceapă doar din momentul reținerii sale.

Portalul Anticoruptie.md a relatat și despre alte situații în care persoanele condamnate nu au mai fost găsite pentru executarea pedepselor. Majoritatea dintre acestea sunt vizate în dosarede destabilizare a situației din Republica Moldova, prin intermediul rețelei lui Ilan Șor, și el dat în căutare.

Marina Tauber – Considerată unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Ilan Șor, fosta deputată este vizată în mai multe dosare privind finanțarea ilegală a fostului Partid Șor și falsificarea rapoartelor financiare. Anticoruptie.md a relatat că Tauber se numără printre persoanele condamnate sau urmărite penal care au dispărut înainte de executarea sentinței, fiind inclusă în lista apropiaților lui Șor care se sustrag justiției.

Alexandr Nesterovschi – Fost deputat PSRM, ulterior afiliat grupării conduse de Ilan Șor, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru corupere pasivă și pregătirea finanțării ilegale a partidelor politice în interesul grupului criminal organizat. 

Irina Lozovan – Fostă deputată socialistă, ulterior membră a Partidului Renaștere, este condamnată că a acceptat finanțarea formațiunii din partea grupului criminal organizat condus de Ilan Șor și că ar fi încercat să racoleze aleși locali pentru proiectul politic al acestuia. Anticoruptie.md a publicat detalii despre trimiterea sa în judecată și despre dispariția acesteia înaintea pronunțării sentinței.

Dmitri Constantinov – Fost lider teritorial al fostului Partid Șor, Constantinov este  printre apropiații lui Ilan Șor care au fost condamnați în dosarele privind finanțarea ilegală a partidului și care s-au sustras executării pedepselor.
Aceste cazuri au readus în discuție eficiența măsurilor preventive aplicate în dosarele de mare corupție și necesitatea unor mecanisme care să împiedice părăsirea țării de către inculpații aflați în procese penale cu miză ridicată. De-a lungul timpului, astfel de situații au alimentat criticile privind capacitatea instituțiilor de a asigura executarea hotărârilor judecătorești și de a preveni sustragerea condamnaților de la răspundere penală.