Directoarea think-tank-ului Experts for Security and Global Affairs (ESGA), Angela Gramadă, a acordat un interviu pentru Buletinul de Politică Externă FES/APE în care a vorbit despre semnalele politice puternice transmise Republicii Moldova de către Bruxelles, dar și despre provocările care vor defini următoarea etapă a parcursului său european. Dincolo de aprecierea de care se bucură Chișinăul la nivel european, adevăratul test al integrării îl reprezintă implementarea consecventă a reformelor în domenii-cheie precum justiția, administrația publică locală, combaterea corupției, comunicarea publică și consolidarea capacității de guvernare și de construire a consensului.

În cadrul interviului, experta explică de ce mesajele de apreciere venite din partea liderilor europeni trebuie înțelese, înainte de toate, ca un semnal de sprijin într-un context regional complex, în care există în continuare actori interesați să submineze parcursul european al Republicii Moldova. Vă invităm să citiți interviul integral.

Cum interpretați mesajele transmise de liderii europeni, care au apreciat reformele implementate la Chișinău, voința politică demonstrată de autorități și faptul că Republica Moldova a îndeplinit deja 93% dintre măsurile prevăzute în Planul de Creștere? Dincolo de aceste semnale încurajatoare și de sprijinul financiar anunțat de Uniunea Europeană, care considerați că sunt principalele domenii în care Republica Moldova mai are de făcut progrese pentru a-și consolida parcursul european?

Așa cum ne așteptam, a fost, în primul rând, un mesaj politic și un mesaj de susținere. În contextul regional în care ne aflăm, acest semnal este extrem de important, deoarece, în pofida referendumului și a rezultatelor obținute la alegerile parlamentare, există în continuare actori care încearcă să pună sub semnul întrebării realizările obținute cu greu de Republica Moldova. Or, deschiderea oficială a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană nu este un proces ușor. Din acest motiv, primul lucru pe care trebuie să îl apreciem este acest semnal politic.

În al doilea rând, este importantă deschiderea Uniunii Europene de a nu condiționa parcursul european al Republicii Moldova de relația acesteia cu Federația Rusă. Cu alte cuvinte, Bruxellesul nu așteaptă un semnal de la Moscova pentru a decide dacă va continua sau nu dialogul privind integrarea europeană a Republicii Moldova. Există voința Republicii Moldova de a adera la Uniunea Europeană? Da. Există voința instituțiilor europene de a răspunde pozitiv acestei opțiuni? De asemenea, da.

Prin urmare, trebuie să apreciem eforturile depuse atât de Chișinău, cât și de Bruxelles și să continuăm acest parcurs, indiferent de încercările unor actori de a ne abate de la obiectivul aderării la Uniunea Europeană.

În ceea ce privește pașii pe care Republica Moldova îi mai are de parcurs, este suficient să consultăm platforma unde sunt monitorizate în detaliu progresele înregistrate în cadrul celor șase clustere de negocieri. Aceasta arată foarte clar că mai există domenii în care este necesară o muncă considera bilă.

Reforma justiției rămâne unul dintre cele mai dificile capitole. La fel, reforma fiscală necesită eforturi importante, iar măsurile anticorupție vor continua să reprezinte una dintre principalele provocări în perioada următoare. Totodată, există numeroase capitole tehnice care trebuie ajustate la realitățile și necesitățile Republicii Moldova. Acquis-ul comunitar este deja adoptat la nivelul Uniunii Europene, iar responsabilitatea noastră este să negociem modalitățile și termenele de implementare care răspund cel mai bine intereselor Republicii Moldova. În anumite do menii vom avea nevoie de perioade de adaptare pentru a înțelege și aplica corect legislația europeană.

Unele dintre aceste capitole nu vor genera dificultăți doar pe plan intern, ci vor presupune și un dialog complex cu statele vecine. Un exemplu este domeniul mediului. Republica Moldova are încă un decalaj semnificativ față de statele membre ale Uniunii Europene, iar în același timp există și o serie de dosare de mediu care necesită coordonare cu Ucraina. Din aceste considerente, acest capitol va necesita un efort politico-diplomatic susținut pentru a identifica soluții acceptabile și pentru a evita ca anumite dosare sensibile să afecteze ritmul negocierilor de aderare.

În prezent, cel mai avansat capitol este cel privind politica externă. Aici mai există relativ puțină legislație europeană de transpus și implementat, ceea ce sugerează că acest cluster va putea fi negociat într-un ritm mai rapid.

Desigur, provocările nu vor lipsi. Vor exista state membre care vor argumenta că Republica Moldova beneficiază de sprijinul constant al României și de un susținător puternic în promovarea intereselor sale la nivel european, ceea ce îi oferă acces mai rapid la anumite oportunități pe care alte state candidate nu le-au avut. Aceste percepții pot alimenta un anumit discurs privind existența unei competiții inegale. Totuși, Republica Moldova nu trebuie să cedeze unor asemenea presiuni discursive și trebuie să își continue consecvent parcursul european.

Lipsa de dezbateri reale și a unui consens larg

Semnalele venite de la Bruxelles sunt, fără îndoială, încurajatoare și confirmă aprecierea Uniunii Europene față de eforturile de reformă depuse de autoritățile de la Chișinău. Cu toate acestea, există voci din societatea civilă și din opoziție care reclamă o diminuare a dialogului și a consultărilor dintre guvernare și ceilalți actori relevanți. În condițiile în care parcursul european presupune un consens politic și societal cât mai larg în jurul reformelor, cum evaluați strategia PAS de a avansa pe acest drum fără un proces mai amplu de consultare și construire a consensului?

Cred că aceasta este una dintre principalele provocări cu care PAS se va confrunta în perioada următoare. Nu neapărat în ceea ce privește procesul de integrare europeană, deoarece, din punct de vedere tehnic, lucrurile avansează bine. Problema este că PAS trebuie să înțeleagă un lucru esențial: reformele nu sunt făcute pentru instituțiile europene, ci pentru societatea din Republica Moldova.

În egală măsură, și cetățenii trebuie să înțeleagă că aderarea la Uniunea Europeană nu este un proiect pentru Bruxelles, ci pentru Chișinău și pentru toate localitățile Republicii Moldova. Din această perspectivă, consider justificată critica venită din partea societății civile privind tendința PAS de a trata dosarul european într-o manieră exclusivistă.

Parcursul european nu trebuie să devină monopolul unei singure formațiuni politice. Este nevoie de mai mult dialog, de mai multe dezbateri și de un proces real de consultare. Chiar dacă unele partide de opoziție vor refuza inițial să participe la aceste discuții, este important ca guvernarea să lase permanent ușa deschisă și să demonstreze, printr-un dialog public autentic, că toate forțele politice și actorii societății civile sunt bineveniți la masa dezbaterilor. În acest fel, inclusiv opoziția va înțelege că este necesară implicarea în discuțiile privind viitorul european al Republicii Moldova.

În prezent, opoziția acuză PAS că încearcă să monopolizeze dosarul integrării europene și să își revendice exclusivitatea asupra acestuia. Dincolo de această dispută politică, există însă un aspect strategic care nu trebuie ignorat. La un moment dat, Republica Moldova va trebui să negocieze și să obțină ratificarea Tratatului de aderare în toate statele membre ale Uniunii Europene. Dacă vom permite ca acest dosar să fie asociat exclusiv cu o singură formațiune politică, riscăm să ne limităm propriile posibilități de acțiune.

Este foarte posibil ca, în anumite state membre, accesul și dialogul cu actorii politici relevanți să fie facilitat tocmai de partidele de opoziție din Republica Moldova. Dacă aceste canale de comunicare nu au fost construite din timp, ne putem confrunta cu dificultăți într-o etapă decisivă a procesului de aderare.

Din acest motiv, Republica Moldova are nevoie de un consens național în jurul obiectivului european. Doar acționând împreună, ca parteneri interni, vom putea susține eficient negocierile și etapele finale ale aderării.

Comunicarea cu Bruxellesul și cu instituțiile euro pene trebuie, desigur, să continue. În același timp, este necesară o schimbare de abordare în plan intern: o strategie de comunicare și consultare mai incluzivă, care să nu excludă potențialii parteneri politici și reprezentanții societății civile din procesul de dezbatere și de construire a consensului în jurul integrării europene.

Justiția, între indicatorii livrați la Bruxelles și realitatea din interior

În declarațiile de după Summitul UE–Republica Moldova, liderii europeni au pus accent pe beneficiile concrete ale cooperării cu Uniunea Europeană, iar președinta Maia Sandu a prezentat o serie de rezultate, indicatori și progrese, în special în domeniul reformei justiției. În contextul dezbaterilor și controverselor privind procesul de vetting, considerați că există un decalaj între imaginea prezentată partenerilor externi și realitatea implementării reformei justiției în Republica Moldova?

La prima vedere, s-ar putea crea această impresie. Pe de o parte, instituțiile europene apreciază indicatorii și rezultatele pe care Republica Moldova le raportează prin diferitele mecanisme oficiale, precum și informațiile pe care le obțin în cadrul dialogului cu autoritățile și experții implicați în procesul de reformă. Pe de altă parte, există rapoartele alternative elaborate de societatea civilă, care oferă uneori o perspectivă diferită și care nu ajung întotdeauna în atenția tuturor actorilor europeni pentru a putea fi analizate comparativ.

Din acest punct de vedere, este și responsabilitatea instituțiilor europene să mențină un dialog cât mai deschis cu o gamă largă de actori care pot contribui cu evaluări independente asupra progreselor Republicii Moldova. Totodată, ele trebuie să fie atente la dezbaterea internă și să verifice dacă aspectele semnalate în spațiul public se regăsesc sau nu în informațiile pe care le primesc prin canalele oficiale. Unii indicatori evidențiază anumite progrese, alții scot în evidență problemele existente, iar toc mai această analiză comparativă este esențială.

Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze propriile mecanisme de monitorizare și evaluare și să nu se limiteze doar la informațiile furnizate de instituțiile statului. Verificarea independentă a rezultatelor este o componentă firească a procesului de aderare.

Există, de asemenea, un alt mecanism important: verificarea interinstituțională. Mă refer la evaluă rile realizate de organizațiile internaționale care monitorizează diferite domenii relevante pentru Republica Moldova. Consiliul Europei, de exemplu, formulează recomandări privind drepturile omului și funcționarea justiției, iar Comisia de la Veneția evaluează conformitatea actelor normative cu stan dardele europene. Toate aceste evaluări independente permit realizarea unei analize comparative mult mai obiective.

Acest lucru nu înseamnă că Republica Moldova nu livrează rezultate. Înseamnă, însă, că procesul de evaluare trebuie să fie unul riguros și bazat pe surse multiple de informare. Uniunea Europeană urmărește nu doar capacitatea unui stat candidat de a armoniza legislația cu acquis-ul comunitar, ci și capacitatea de a implementa în mod real și eficient aceste reforme.

Reforma APL, marea provocare explicată prea puțin cetățenilor

Se spune adesea că două dintre cele mai importante reforme urmărite de Uniunea Europeană în procesul de aderare sunt reforma justiției și reforma administrației publice locale. Dacă în cazul justiției există deja un proces aflat în desfășurare, în privința reformei administrației publice locale nu pare să existe, cel puțin deocamdată, un model clar conturat. Cum evaluați modul în care autoritățile gestionează acest do sar și cât de importantă este accelerarea acestei reforme pentru parcursul european al Republicii Moldova?

Reforma justiției este, fără îndoială, una dintre cele mai mari provocări ale Republicii Moldova. Însă reforma administrației publice locale este la fel de importantă și, probabil, chiar mai complexă din perspectiva impactului pe care îl va avea asupra funcționării statului.

Știm foarte bine că această reformă face parte din Clusterul 1 – „Valori fundamentale” și reprezintă una dintre cerințele esențiale ale procesului de aderare la Uniunea Europeană. Ea presupune nu doar o reorganizare administrativă, ci și o reformatare a mecanismelor de cooperare dintre autoritățile centrale și locale, dintre administrația publică, cetățeni și mediul de afaceri. Totodată, o administrație locală mai eficientă înseamnă și o capacitate mai mare de a valorifica oportunitățile oferite de fondurile europene.

În realitate, această reformă nu se rezumă la o eventuală reorganizare administrativ-teritorială. Dacă este implementată corect, ea poate contribui la consolidarea rezilienței comunităților locale și îi poate face pe cetățeni să se simtă parte a procesului de guvernare și mai bine pregătiți pentru a face față provocărilor, inclusiv celor care vin din exterior.

Am văzut foarte clar acest lucru în Ucraina. Atunci când a început agresiunea rusă, procesul de descentralizare implementat anterior a făcut ca autoritățile locale să fie capabile să reacționeze rapid, fără să aștepte permanent instrucțiuni de la centru. Cetățenii știau unde sunt adăposturile, care sunt resursele disponibile și cine este responsabil la nivel local pentru gestionarea situațiilor de criză. În prezent, Ucraina continuă acest proces inclusiv prin descentralizarea infrastructurii energetice, pentru a reduce dependența de deciziile autorităților centra le în cazul atacurilor asupra infrastructurii critice.

Despre acest tip de reziliență este vorba și în cazul Republicii Moldova, chiar dacă, deocamdată, discuția publică nu pune suficient accent pe aceste aspecte.

Problema este că modul în care este comunicată reforma administrației publice locale rămâne insuficient. Mesajele transmise de autorități sunt adesea tehnice și formulate într-o manieră autosuficientă, fără a explica pe înțelesul cetățenilor ce presupune, în concret, această reformă. Ce înseamnă amalgamarea voluntară? Cum se va desfășura acest proces? Ce avantaje va aduce pentru comunități? Sunt întrebări la care oamenii încă nu au răspunsuri clare.

Aceeași problemă există și în raport cu funcționarii publici locali. Nu este suficient ca informațiile să fie prezentate doar prin comunicate sau declarații ale Cancelariei de Stat. Funcționarii trebuie să înțeleagă foarte bine propriile responsabilități pre văzute de legislație și rolul pe care îl au în implementarea reformei.

La fel de important este ca autoritățile să explice beneficiile cooperării între mai multe localități. Proiectele dezvoltate în comun oferă acces la resurse financiare mai consistente și permit furnizarea unor servicii publice mai eficiente decât în cazul în care fiecare comunitate acționează separat.

Dacă autoritățile nu vor renunța la această aborda re predominant tehnică și nu vor simplifica mesajul, explicând clar și onest beneficiile reformei, există riscul să se confrunte cu o opoziție puternică nu doar din partea administrațiilor publice locale, ci și din partea cetățenilor, care nu vor înțelege de ce localitatea lor ar urma să fie asociată sau unită cu o alta și ce câștig concret le aduce această schimbare.

Raportul din toamnă: optimism prudent, dar cu mari probleme de resurse umane

Sunteți optimistă că raportul de progres pe care Comisia Europeană îl va publica în această toamnă va fi unul favorabil Republicii Moldova? Care sunt argumentele care vă determină să aveți această evaluare?

Cred că Republica Moldova va avea un raport mai bun decât Ucraina, inclusiv în ceea ce privește reforma justiției. Spun acest lucru cu mare responsabilitate, deoarece observ că partea ucraineană s-a confruntat cu o serie de obstacole în procesul de reformare a instituțiilor statului, inclusiv cu scandaluri care au afectat domeniul justiției.

Din fericire, Republica Moldova a reușit să gestioneze dificultățile și controversele legate de procesul de vetting și de încercarea de reformare a sistemului judiciar. Marea provocare rămâne însă lipsa re surselor umane care să poată înlocui profesioniștii care părăsesc sistemul, fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a faptului că nu au promovat procesul de evaluare.

Este nevoie de timp pentru a forma o nouă generație de profesioniști în domeniul justiției. În același timp, statul trebuie să pună la dispoziția acestor oameni resursele și condițiile necesare pentru ca ei să aleagă să intre în sistem și, mai ales, să își poată exercita profesia în mod independent.

Vă mulțumim!