Vreau să cred că e un moment de cotitură în care proeuropenii care criticau până acum derapajele nu se mai simt „gaslit”, ci, în sfârșit, validați.

Ca specialist în comunicare strategică care toată viața am lucrat în afară, urmăream șocată arena politică de la Chișinău din ultimii ani și niciodată nu puteam înțelege pentru ce să inflamezi mai tare un scandal când un simplu: „Da, am greșit, scuze. Uite cum reparăm și cum evităm.” ar fi curmat din tensiuni și ar fi evitat dezamăgiri, care se văd și în alegeri.

Să se fi îmbătat atât de tare cu putere că nu observă lucruri elementare de discurs public? O fi o normalitate să discuți așa în Moldova?

Acest mea culpa cred că e sincer (nu de la toți, dar de la cei ce contează azi - da. Aici notez semnale bune de schimbare de abordare la nivel de discurs public din partea lui Dan Perciun, Igor Grosu , Maia Sandu și Alexandru Munteanu). Dar trebuie să vină și cu ceva care nimeni nu va recunoaște vreodată, dar știm prea bine că e adevărat: fabricile de trolli. Ele trebuie să moară.

Știu, parcă vorbesc în gol de vreo 10 ani de zile. Poate de data asta a devenit clar de ce acestea sunt nocive nu doar într-o democrație la care aspirăm, dar și pentru partidele cărora le servesc.

Câtă vreme nu vedem că se opresc profilurile cu floricele și cățeluși să justifice orice abatere și să califice pe oricine că face „jocul hoților și al corupților” (citez o deputată din actuala majoritate care o cataloga astfel pe o jurnalistă de investigație), nu avem cum să credem că lecția a fost pe bune învățată.

Când descalifici o opinie care nu ți-e convenabilă, riști să antagonizezi omul atât de mult încât el principial ți se va opune și se va alinia cu oricine îi validează aceste gânduri. Sunt atât de mulți oameni supărați pe bună dreptate, a căror păreri au fost atacate MASIV. SISTEMATIC. ANI LA RÂND. Normal că omul la un moment dat se închide în sinea lui și nu mai spune nimic. Clocotește acolo singur, de fapt neștiind câți sunt ca el. În cel mai bun caz, nu vine la alegeri. În cel mai rău - trece de parte oricui îi poate da jos pe cei care l-au înjosit.

În general, e timpul să ne maturizăm în discursul public și pe rețele. Noroc că nu suntem în pragul alegerilor, când înfloresc isteriile.

M-am săturat să văd atâtea comentarii la indigo, unde nu se discută subiectul, ci e atacat autorul. Pentru simplu fapt că are o altă părere. Sunt un fel de fasciști alergici la pluralism.

Închideți fabrica de trolli AZI și începeți cu proprii deputați, care distribuie o tâmpenie, iar fabrica și băbuțele pierdute se orientează după inepția lor.

Nu mai descalificați TOT ce apare pe Telegramurile gălăgioase - de MoldATSA și verișoară se știa de vreun an, minim. Sigur, mai fac unii sluj, dar fără foc nu iese fum. Apropo, acel Stratcom pe ce toacă banii publici? Poftim, elementar cu verificarea acestor date se pot ocupa, nu cu așa-zise sisteme de combatere a dezinformării cu autori controversați. Nemaivorbind de tonul arogant dat ca reacție a celor întâmplate în ultimele zile. De acolo începeți.

Și nu mai justificați presa care a dormit atâția ani. Da, a dormit. Și nici azi nu acceptă că li se întâmplă un lucru bun. Gata, bine că se mișcă un pic lucrurile. Drept că nu așa cum s-a mizat, dar asta e - bulgărele de zăpadă nu-l mai oprești. Scoateți din priză alimentarea de la granturi și subvenții doar a celor comozi (și o spun din proprie experiență - nici azi Ministerul Culturii nu recunoaște că comisiile care selectează instituțiile media sau analizează contestațiile sunt, iertați-mă, absolut incompetente. Don't worry, I have the receipts to prove it).

Și mai lăsați-o cu codul deontologic și consilii de presă în care noțiunea de conflict de interese în continuare e înlocuită cu „mejdusaboicik”. Când aud că se vrea împuternicire suplimentară a acelorași pseudoelitiști, mă-ntunec. D-le prim-ministru Alexandru Munteanu, și aici e loc de revizuire. La cât bănărit își împart pentru „combaterea dezinformării” fiind parte a problemei, eu zic să nu mai risipiți banii publici și să revizuiți mecanismele și abordările, de la zero, în baza meritocrației. Pe bune. Pentru redacția noastră, ca și pentru zecile care s-au închis în ultimii ani, e târziu. Măcar pentru cei rămași să existe fairplay.

Pe scurt: Închideți fabricile de trolli. Opriți deputații toxici. Încurajați-i activ pe cei calificați în domeniile lor să se exprime liber și să critice constructiv, măcar în privat, fără să simtă că atârnă ghilotina de partid deasupra capului lor - ei pot preveni astfel de scandaluri din capul locului. Mai credeți uneori și Telegramurile gălăgioase. Susțineți jurnaliștii care merită, chiar de nu vă plac.

Acest scandal poate fi un nou început pentru a-i readuce pe dezamăgiți înapoi la urnele de vot. Și asta nu costă niciun leuț.