Stadionul Republican din centrul Capitalei, unde pe timpuri se jucau cele mai importante meciuri de fotbal din ţară, stă în paragină de aproape zece ani. În 2006, guvernarea comunistă şi-a propus să renoveze arena sportivă şi, în lipsa unui concurs, a desemnat compania Basconslux să se ocupe de demolare, această etapă fiind evaluată la opt milioane de lei. Firma, câştigătoare a multor licitaţii publice, nu a fost însă plătită, deşi a efectuat lucrările. În 2013, după o îndelungată corespondenţă cu autorităţile, Basconslux a acţionat statul în judecată şi a obţinut câştig de cauză, Ministerul Finananţelor fiind obligat să scoată din hazna 14 milioane de lei, inclusiv dobânda de întârziere. Şefii de la Finanţe s-au opus deciziilor, insistând că desemnarea firmei a fost făcută pe sub masă. După hotărârea definitivă a Curţii Supreme de Justiţie, funcţionarii s-au plâns la Consiliul Superior al Magistraturii de acţiunile judecătorilor, insistând ca magistraţii implicaţi să fie sancţionaţi.

În 2006, potrivit unei hotărâri a Guvernului Tarlev, Agenţia Sportului a fost împuternicită să identifice un investitor care urma să reconstruiască Stadionul Republican, iar Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului trebuia să gestioneze lucrările de reconstrucţie ale complexului sportiv. În scurt timp, şefii Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltare a Teritoriului au desemnat compania Basconslux SRL să efectueze lucrările de demolare, în baza unei autorizaţii emise de Consiliul municipal Chişinău. Pe atunci, autorităţile promiteau firmei că-i vor plăti opt milioane de lei după ce termină lucrările, iar iubitorilor de sport că arena îşi va deschide porţile în 2009. 

În iulie 2013, la şase ani după executarea lucrărilor, reprezentanţii Basconslux au încercat să-şi recupereze banii printr-un proces de judecată. Juriştii explicau că ar fi existat un contract de antrepriză conform căruia demolarea trebuia făcută pe cont propriu, „cu condiţia compensării ulterioare a cheltuielilor suportate", dar şi o scrisoare semnată de vicedirectorul Agenţiei Construcţiilor şi Dezvoltare a Teritoriului, A. Ţurcan, şi ex-premierul Vasile Tarlev, în care se stipula garanţia achitării lucrărilor. Totodată, ar mai fi fost emis şi un proces-verbal cu privire la recepţionarea lucrărilor, semnat de către reprezentanţii mai multor instituţii de stat şi aprobat de către Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltare a Teritoriului. Compania mai pretindea că a expediat tuturor instituţiilor vizate cereri de achitare a datoriei, însă s-a ales doar cu răspunsuri că în perioada 2007-2013 în bugetul de stat nu au fost prevăzute mijloace financiare pentru aceasta.

Lucrări executate în lipsa unui contract de achiziţii?

În cadrul procesului de judecată, reprezentantul Ministerului Finanţelor susţinea, printre altele, că între instituţie şi Basconslux SRL nu a fost încheiat niciun contract. „Pentru a fi valabil, un pretins contract de antrepriză urma să parcurgă etapa achiziţiilor publice şi să fie înregistrat la Trezoreria de Stat, ceea ce nu a fost stabilit”, motivau juriştii de la Finanţe. Nici reprezentantul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale nu a confirmat în instanţă că ar exista un astfel de contract. „Achiziţiile publice de servicii se efectuează în baza contractului de antrepriză încheiat în formă scrisă, cu respectarea unei proceduri stricte prescrise de lege şi nu poate fi înlocuit prin scrisori, telegrame etc”, motivau aceştia, precizând că, potrivit legii, termenul general de intentare a unei acţiuni în judecată este de trei ani şi nu mai mult.

Şi reprezentanţii Ministerului Tineretului şi Sportului (succesor al Agenţiei Sportului din acea perioadă - n.r.) au declarat în instanţă că instituţia nu cunoaşte cum a fost selectată firma Basconslux pentru efectuarea lucrărilor de demolare şi că antreprenorul nu a prezentat contractul de achiziţie privind executarea lucrărilor sau vreun alt document care ar fi confirmat că a fost ales în urma unei licitaţii publice.

Totuşi, în iulie 2014, Judecătoria sectorului Centru al Capitalei îi dă câştig de cauză firmei Basconslux SRL şi obligă Ministerul Finanţelor să achite costul lucrărilor de demolare: peste opt milioane de lei, precum şi dobânda de întârziere de circa şase milioane de lei. Magistratul Garri Bivol îşi motiva decizia că un contract de antrepriză poate fi consemnat şi printr-un schimb de scrisori sau telegrame, iar termenul de prescripţie a început să curgă abia în 2013, când reclamantul a sesizat că nu va mai vedea banii la care pretinde, şi nu în 2007.

Câteva luni mai târziu, Curtea de Apel a respins decizia instanţei de fond, motivând că achiziţiile publice de servicii se efectuează în baza contractului de antrepriză încheiat în formă scrisă, care nu poate fi înlocuit prin scrisori şi că, în realitate, nu ar fi existat niciun act care să confirme că anume firma Basconslux SRL a fost selectată să demoleze Stadionul Republican. Judecătorii de la Curtea de Apel au invocat şi termenul de prescripţie de trei ani şi faptul că depunerea chemării în judecată tocmai în anul 2013 este una „tardivă”.

În aprilie 2015, Basconslux SRL a obţinut însă câştig de cauză la Curtea Supremă de Justiţie. Magistraţii Iulia Sîrcu, Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Ion Druţă şi Ion Corolevschi au emis o decizie definitivă prin care recunosc contractul de antrepriză şi menţin decizia primei instanţe.

Ministerul Finanţelor caută dreptatea la CSM

Ministerul Finanţelor a pus însă piciorul în prag. Între timp, reprezentanţii instituţiei au depus două cereri de revizuire a deciziei CSJ, dar ambele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Totodată, pe 19 august 2015, a depus o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii, prin care solicită tragerea la răspundere a judecătorilor „responsabili de prejudicierea în proporţii deosebit de mari a bugetului de stat”.

Maria Cărăuş, viceministra Finanţelor, a amintit în scrisoare mai multe abateri pe care le-ar fi admis magistraţii la luarea deciziei: cererea de chemare în judecată depusă de Basconslux SRL a fost semnată de o persoană neîmputernicită legal; actul a fost depus fără achitarea taxei de stat de 50.000 de lei, aşa cum prevede legea, iar instanţa de recurs a refuzat să se expună asupra acestui aspect; cererea a fost admisă chiar dacă s-a încălcat termenul de prescripţie de trei ani; contractul de antrepriză a fost recunoscut valabil chiar dacă nu a fost înregistrat la Trezoreria de Stat, aşa cum prevedea Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, în vigoare la acel moment. Prin decizia emisă câteva zile mai târziu, inspectorul-judecător Valeriu Catan respinge sesizarea Ministerului Finanţelor, motivând că „învinuirile aduse magistraţilor nu fac parte din lista abaterilor disciplinare, prevăzute de articolul 4 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor”.

Pe 18 septembrie 2015, Ministerul Finanţelor, în persoana ex-ministrului Anatol Arapu, atacă decizia Inspecţiei Judiciare printr-o contestaţie, prin care insistă pe examinarea cauzei de către plenul Colegiului Disciplinar al CSM. Subiectul ar urma să fie dezbătut în cadrul şedinţei de vineri, 12 februarie, a completului de admisiblitate din cadrul Colegiului Disciplinar. 

Problema Stadionului Republican a fost discutată şi la şedinţa de marţi, 9 februarie, a Consiliului Superior al Magistraturii. În timpul deliberărilor pentru suplinirea funcţiei de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, actualul preşedinte şi singurul candidat în concurs, Mihai Poalelungi, a fost rugat de membra CSM Tatiana Răducanu, judecătoare la CSJ, să comenteze faptul că statul a fost obligat să plătească 14 milioane de lei firmei de construcție care a demolat arena. „Spuneți că fiecare judecător răspunde de deciziile sale, dar vocea dumitale nu se aude. Asta înseamnă că tolerați tot ce se întâmplă la CSJ. Nu vă mai ascundeți în spatele judecătorilor. Sunteți responsabil de CSJ, trebuie să fiți un etalon”, a declarat în context Tatiana Răducanu. „Nu pretindeți că dumneavoastră sunteți mare etalon”, i-a spus în replică preşedintele CSJ.

Maria Cărăuş, viceministra Finanţelor, spune că sesizarea depusă la Consiliul Superior al Magistraturii este ultima pârghie de care dispune instituţia pe care o reprezintă. „Există o decizie definitivă şi irevocabilă pe acest caz. Titlul executoriu al acestei decizii (de achitare a sumei), care ni s-a prezentat, conţinea erori şi a fost remis agentului economic. Ultima pârghie pe care a avut-o ministerul a fost depunerea unei sesizări la CSM”, ne-a declarat Maria Cărăuş.  

Viceministra mai spune că suma de 14 milioane de lei nu a fost achitată companiei de construcţii pentru că nu există o finalitate pe marginea dosarului. „Conform legii, ministerul dispune de termenul de şase luni pentru executarea hotărârilor judecătoreşti. Doar dacă expiră acest termen, suntem obligaţi să executăm hotărârea. Mai devreme de şase luni, ministerul nu face astfel de achitări pentru că nu are resurse disponibile în acest scop”, a mai spus Maria Cărăuş.

„În condiţiile în care cererile de revizuire a deciziei vor fi respinse, iar creditorul va prezenta titlul executoriu corectat, Ministerul Finanţelor va fi obligat să execute decizia CSJ", se arată într-un răspuns oficial remis de instituţie Centrului de Investigaţii Jurnalistice. Potrivit aceluiaşi răspuns, în 2015 au fost alocate din bugetul de stat pentru executarea hotărârilor judecătoreşti naţionale şi internaţionale aproape 62 de milioane de lei.

Cum arată astăzi Stadionul Republican