Furtul miliardului este vestea cea mai mediatizată şi, în acelaşi timp, cea mai tristă din ultimul an. În condiţiile în care nu sunt bani pentru a plăti funcţionarii publici, nu sunt bani de investit în învăţământ, spitalele se zbat în nevoi de toate felurile, bătrânii îşi duc cu greu traiul de la o lună la alta privându-se de aproape tot, drumurile se află într-o stare deplorabilă,  majoritatea clădirilor publice necesită reparaţii, furtul miliardului este o dramă naţională. Şi zicând asta nu exagerez deloc. Într-o ţară atât de săracă un miliard este o sumă imensă care ar fi putut fi folosită cu mare eficienţă în multe domenii.  

Săracia este prezentă peste tot din ce în ce mai dureros. Oamenii au înţeles că oricât ar munci, oricât ar face sacrificii, nu ei sunt beneficiarii muncii lor. Fiecare leu din acel miliard este un leu mai puţin în buzunarul cetăţenilor, este mai puţină căldură în casele oamenilor, este mai puţină mâncare pe masa celor nevoiaşi, este o hăinuţă în minus pentru miile de copii săraci ai Moldovei noastre atât de încercate.

Este evident că aceşti bani au fost acaparaţi de o clică coruptă şi fără scrupule, clică murdară din care fac parte politicieni, afacerişti, bancheri. Aceşti oameni corupţi nu aveau nevoie de aceşti bani. Ei aveau deja averi mari, bani investiţi în multe afaceri, maşini de lux etc. Niciun om normal, cu credinţă în Dumnezeu şi cu respect faţă de lege, nu ar fi putut face un asemenea gest, de a-şi însuşi atâţia bani care nu îi aparţine.

Furtul acestor bani este doar o mică parte din furturile generalizate din ţara noastră din ultimii 24 de ani de independenţă.  Faptul că un miliard a putut să dispară fără sa i se dea de urmă nici după atâta timp denotă complicitatea  instituţiilor statului, a mediului de afaceri, a politicienilor şi poate a multor altora pe care nici nu îi bănuim.

Într-o lume a informatizării, a internetului atât de puternic, aceşti bani au fost redistribuiţi foarte uşor. S-a terminat cu vremurile în care furai o poală de cireşe şi un câine lătra şi vecinii te vedeau. Azi se fură subtil, se fură calculat, fără să se lase urme, se fură programat fără nicio jenă şi făra nicio dovadă.

Cuvântul “milliard” loveşte puternic în încrederea oamenilor faţă de un stat deja foarte slab şi corupt, numai recuperarea acestor bani ar mai putea da o oază de speranţă în condiţiile actuale de austeritate şi suferinţă.

Acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului, fac un apel de conştiinţă pornit din sufletul meu de moldoveancă îndurerată, de mamă, ca cei care şi-au însuşit banii dintr-o bancă în care puneam şi eu bani, puţin câte puţin, pentru a asigura un viitor copilului meu, să îi pună la loc acolo de unde i-au furat. Aceşti bani ar reaprinde făclia speranţei în ochii şi în inimile oamenilor care s-au săturat de minciuna şi hoţia politicienilor.