Femeile de etnie romă din Republica Moldova şi copiii lor reprezintă o sursă de cadre pentru organizatorii reţelelor de cerşetori atât din ţară cât şi de peste hotare. Cerşetoare de etnie romă pot fi întâlnite peste tot: în statele UE, precum şi statele postsovietice. O destinaţie preferată a traficanţilor şi celor care practică benevol cerşetoria este Odesa, în special regiunea portuară, unde există un flux continuu de potenţiali donatori. O altă locaţie preferată este renumita piaţă cunoscută ca „kilometrul 7”. Războiul declanşat de Rusia în Ucraina le-a dat în mare parte planurile peste cap organizatorilor reţelelor de cerşetori în Odesa, micşorându-le substanţial veniturile. Acest lucru însă nu i-a determinat pe traficanţi să renunţe la „afacere”, ci doar să o reorganizeze.

Localitatea furnizatoare de cadre pentru cerşetorie

Satul Vulcăneşti este o localitate situată la distanţa de 76 km de la Chişinău şi 252 distanţă rutieră de la Odesa.

Vulcănești face parte din comuna Ciorești, raionul Nisporeni, și numără puțin peste o mie de locuitori, majoritatea fiind de etnie romă. Localitatea impresionează prin contrastele pe care le întâlneşti la fiecare pas. Alături de gospodăriile de lux și casele excentrice, cu camere de supraveghere instalate la fiecare colț şi bolizi de ultimă generație, întâlneşti şi multe case sărăcăcioase. Maneliștii români, Florin Salam, Adrian Minune și Nicolae Guță sunt lăutarii preferați la multe nunți și cumetrii care se fac în Vulcănești, iar însemnul bunăstării sunt bijuteriile masive din aur pe care le poartă atât femeile, cât şi bărbaţii.

În acelaşi timp, mulţi copii din sat nu merg la şcoală sau grădiniţă, iar numărul maturilor analfabeţi este foarte mare.

Oamenii care trăiesc aici se conduc de niște legi nescrise ale comunității romilor, care permit izgonirea din localitate a rudelor unui membru al comunității dacă acesta este învinuit de omor. 

Deşi în sat sunt gospodării foarte frumoase, aproape 70 la sută dintre ele sunt pustii. La unele gospodării chiar a crescut buruianul în poartă, semn că de mulţi ani nu a mai călcat pe acolo picior de om. Şi uliţele satului sunt aproape pustii. Oamenii sunt plecaţi peste hotare cu tot cu familii. Iar o bună parte din ei s-au dus la cerşit. „Aproape toţi de la noi se ocupă cu aceasta”, ne-a spus asistentul social din comunitate.

Adevărul e că satul Vulcăneşti este localitatea lideră la dosare penale intentate pentru trafic de persoană.

„Practic nu este familie în satul Vulcăneşti care nu a fost implicată în traficul de fiinţe umane, inclusiv pentru cerşit. Sunt câteva familii foarte influente în acest sat, care organizează totul. Victime sunt femei şi copii. Sunt peste 20 de ani de când se vorbeşte că tot se pune capăt la acest trafic, dar fără succes. S-au apucat trei colonei din Serviciul de Informaţii şi Securitate ca să destructureze schemele de la Vulcăneşti. Dar aceste structuri criminale sunt protejate la nivel de miniştri, procurori, judecători. Sunt procurori care şi-au făcut averi fabuloase după ce au muşamalizat dosarele traficanţilor. Au fost şi dosare grele, cu zeci de victime, care au ajuns pe masa judecătorilor, dar s-au dat bani grei şi traficanţii au fost achitaţi. S-au vehiculat sume sute de mii de euro, de până la un milion”, ne-a mărturisit unul din liderii comunităţii romilor din Moldova.

Iniţial, bărbatul a acceptat să facă delaraţii în faţa camerei, însă ulterior a refuzat: „Îm pun viaţa în pericol. Sunt mari bandiţi, iar eu am familie. Am fost jumătate de an sub legea privind protecţia martorilor. Sunt şi acum gata să fac declaraţii, dacă organele de drept ar începe să investigheze din nou schemele de la Vulcăneşti”, ne-a declarat interlocutorul.

Locuitorii din Vulcăneşti sunt reticenţi atunci când li se adresează cineva străin, iar unii chiar manifestă agresivitate. Totuşi, după mai multe tratative, am reuşit să-l convingem pe unul dintre romii din Vulcăneşti să ne vorbească. Bărbatul are 45 de ani şi susţine că anterior a condus şi el o reţea de cerşetori romi, din care făceau parte şi rudele sale. „Pentru noi, ţiganii, nu este o ruşine să umblăm cu cerutul. Înainte duceam şi eu oameni. Chiar şi soţia mea a fost, alte rude. Am fost în Europa, Rusia şi Ucraina. În Europa, chiar dacă îs mai bogaţi, nu prea dau. Acolo spun că statul îi ajută suficient pe cei sărmani. Dar în Rusia şi Ucraina îţi aruncă în poală fără să se uite la tine. Bărbaţii nu prea câştigă. Doar dacă sunt calici. Un calic e ca o vînă de aur pentru noi. Eu nu am avut calici. Femeile cu copii tot câştigă bine. Eu aveam grijă de ei, ca să nu fie obijduiţi. Am plătit şi taxe pentru loc. Locurile profitabile pentru cerşit sunt repartizate şi costă bani. Eu am găsit limbă comună cu toţi. Şi acum mă roagă femeile din sat şi nu numai să le duc cu cerutul, dar nu mă mai ocup. Am gospodărie frumoasă, am bani suficienţi. Nu numai ţigăncile noastre umblă cu cerutul. Sunt şi moldovence. Au lucrat două – trei luni, apoi au venit acasă cu buzunarele pline. Eu m-am purtat frumos cu oamenii mei. Dar iată, sunt alţii din sat la noi care au dus femei cu forţa şi le-au impus să cerşească şi nu le-au dat nimic din ce au câştigat. Ba chiar le-au bătut şi nu le-au dat mâncare. Şi-au bătut joc de ele”, ne-a povestit bărbatul cu condiţia respectării anonimatului.

Acesta a recunoscut că este bănuit într-un dosar penal pentru trafic de persoană, dar susţine că nu poartă nicio vină. „Femeia care îmi este rudă singură m-a rugat să o ajut să plece. Nu ştiu ce a făcut ea acolo. Pe urmă am avut un conflict cu familia ei şi m-au dat la poliţie că am traficat-o”, s-a justificat interlocutorul nostru.

„Aproape fiecare din sat se ocupă cu asta”

Vasile Ibrian a lucrat şofer, iar acuma este asistent social în satul său de baştină, Vulcăneşti. Bărbatul spune că în sat sunt vre-o 10 familii defavorizate, care „trăiesc mai greu”, în rest toţi o duc foarte bine. „Familiile defavorizate au diferite neajunsuri. Ajutorul social pe care îl primesc nu le ajunge. Primesc o mie de lei, dar nu le ajunge. În perioada rece a anului primesc 700 de lei pentru lemne. Dar e puţin. Şi atunci omul pleacă peste hotarele ţării. Se duc în diferite ţări. Înainte se duceau mai mult în Rusia sau în Ucraina, dar de când cu războiul, pleacă în alte ţări, de exemplu în Germania, Polonia sau Franţa. E greu de spus cu ce se ocupă ei acolo. Ştiu că în Germania se declarau refugiaţi şi primeau bani pentru asta”, ne-a spus asistentul social.

Vasile Ibrian recunoaşte că au fost mai multe cazuri când consătenii săi au fost atraşi la răspundere penală pentru trafic de fiinţe umane care să practice cerşetoria. „Da, au fist mai multe cazuri. Pun copii să cerşească pe străzi. Duc şi femeile şi le pun să cerţească. Cu asta se ocupă majoritatea din sat. Mai mult cu cerşitul. Chiar şi în ţările Europei. În rest, mi-i greu să răspund. Sunt din sat şi nu vreau să am probleme”, a adăugat Ibrian.

Şi Simion Ibrian, mediatorul din satul Vulcăneşti, susţine că consătenii săi pleacă în marea majoritate peste hotare ca să cerşească.

„Este trist că oamenii pleacă din sat. Pleacă în special femeile, iar în ultimul timp, şi bărbaţii. Pleacă familii întregi. Dacă ar fi de lucru, dacă ar fi integraţi în societate, situaţia ar fi altfel. Majoritatea plecau în Rusia. Unii cu cerşitul, alţii se mai angajează la lucru. Femeile rome nu pot fi traficate. Ele pleacă benevol să practice cerşitul. Pleacă cp aşa sunt circumstanţele. Trebuie să aibă careva surse de existenţă. Şi iată găsesc ca sursă de existenţă anume cerşitul”, ne-a spus mediatorul.

Gimnaziul cu 16 elevi

La marginea satului se înalţă o clădire cu trei nivele, care demult nu a mai fost reparată. Este şcoala din sat, singura instituţie de stat şi o oază de cultură a localităţii.

Urcăm pe scările măcinate de timp în încăperea friguroasă în care este prea multă linişte pentru o instituţie în care sunt copii. Pe un perete sunt afişate câteva desene cu tematica războiului din Ucraina.

Ne întămpină Lidia Gulica, directoarea şcolii. Pe lângă activitatea didactică (predă biologia şi chimia) şi funcţia administrativă, doamna Gulica îşi mai asumă nişte atribuţii, care nu sunt remunerate: de a convinge romii din Vulcăneşti privind necesitatea educaţiei şi şcolarizării. „Oamenii din localitate migrează foarte mult şi îşi iau copii cu ei. Pe urmă revin, iar noi înmatriculăm copiii în şcoală conform criteriului de vârstă şi lucrăm adăugător ca aceştia să recapituleze materialul pierdut. Este dificil”, ne povesteşte directoarea.

Lidia Gulica susţine că frecvenţa este redusă, iar un motiv ar fi implicarea copiilor în cerşit. „Acum în sat sunt 30 de copii de vărstă şcolară. Azi la şcoală s-au prezentat 16. Nu zic că toţi au fost trimişi la cerşit. Dar avem cazuri frecvente când copiii absentează pentru că au plecat ciu mama să cerşească”, ne spune Lidia Gulica. Aceasta ne prezintă şi un act de constatare recent în privinţa părinţilor unei eleve de 15 ani care a fost trimisă cu cerşitul.

Directoarea se plânge pe finanţarea insuficientă şi lipsa cadrelor: „Eu încerc să cointeresez locuitorii satului în activitatea şcolară. Pentru ca să avem rezultate, este necesar să obţinem încrederea lor, iar acest lucru este foarte greu. Eu am angajat doi paznici şi o servitoare din rândul romilor din sat. Ar fi foarte bine dacă am avea cadre didactice de etnie romă. Dar sunt rare cazurile când îşi continuă studiile. Iar fetele de etnie romă se căsătoresc devreme. Am avut o speranţă, o elevă din Vulcăneşti care învaţă la Liceul din Nisporeni. Dar am aflat că şi aceasta, care are 17 ani, urmează să joace nunta în această primăvară. Şi nu ştiu dacă va mai absolvi liceul”.

„Nu suntem în drept să urmărim romii peste hotare”

Valeriu Guţu, primarul comunei Cioreşti din care face parte şi satul Vulcăneşti, a declarat că cunoaşte despre plecarea romilor peste hotare, inclusiv la cerşit, însă autoritatea publică locală nu are pârghii pentru a opri migraţia.

„Romii se bucură de libertatea de circulaţie, la fel ca şi ceilalţi cetăţeni. Ei îşi perfectează paşapoarte şi pleacă unde doresc. Romii au aceeaşi libertate de circulaţie ca toţi cetăţenii. Când pleacă, nu sunt obligaţi să vină la Primărie şi să ne raporteze unde şi în ce scop călătoresc. Dar fenomenul migraţiei în Vulcăneşti este unul intensiv. Pleacă pe timp îndelungat, luându-şi şi copiii. Am auzit că în Vulcăneşti există trafic de persoane, că se practică cerşitul, dar nu am date statistice. Traficul de peroane este o infracţiune penală care ţine de competenţa organelor de drept. Noi am primit doar înştiinţări din Rusia şi Ucraina despre reţinerea unor locuitori din Vulcăneşti care practicau cerşitul. Administraţia publică locală nu dispune de pârghii pentru a opri un fenomen sau altul la romi. Unica noastră armă este convingerea prin comunicare”, ne-a spus edilul.

Valeriu Guţu susţine că a făcut tot ce a putut prntru integrarea socială a romilor din Vulcăneşti. „Au fost proiecte, au drumuri pietruite, li s-a făcut apeduct, lucrează serviciul de salubrizare. Doar că nu plătesc pentru servicii. Le-am construit şi grădiniţă pentru două grupe, una modernă, după standarde europene. La început erau 10 copii, iar în scurt timp au ajuns la doi copii. Erau mai mulţi angajaţi decât copii şi am închis grădiniţa. Iată şi la şcoala de acolo aproape că este aceiaşi situaţie, când numărul angajaţilor îl depăşeşte pe cel al elevilor. Am vrut să-i transferăm la şcoala din Ciorăşti, dar locuitorii din Vulcăneşti nu-şi doresc acest lucru. Aşa că am fost nevoiţi să menţinem şcoala în Vulcăneşti ca cel puţin câţiva copii de etnie romă să studieze. Accesul la informaţie şi ştiinţa de carte sunt criteriile care ar conduce la diminuarea fenomenului cerşetoriei printre romi. O pârghie eficientă ar fi şi întroducerea răspunderii părinţilor pentru şcolarizarea copiilor”, ne-a declarat Valeriu Guţu.

Vulnerabilitatea femeilor rome în statistici

Nu se cunoaşte cifra exactă a romilor din Republica Moldova, numărul estimativ fiind de circa 12.000 de persoane. Iar puţin peste jumătate ar fi femei. Analfabetismul, şomajul şi accesul limitat la servicii de sănătate sunt doar câteva probleme cu care se confruntă comunitatea romă din Republica Moldova, în special femeile. 40 la sută din femeile rome din țară nu au studii, marea majoritate nu au un loc de muncă, iar fiecare a patra nu au fost la medic în ultimii cinci ani, arată datele unui sondaj realizat de Rețeaua Femeilor și Fetelor Rome din Republica Moldova.

Multe fete rome se căsătoresc la o vârstă fragedă și sunt înregistrate rate înalte de violență împotriva femeilor în comunitățile de romi cu un sistem de gospodării și comunități dominate de bărbați, care limitează foarte mult libertatea de mișcare și alegere a femeilor și fetelor din comunitate.

Doar 28% dintre femeile rome în vârstă de 15-64 ani sunt angajate, proporţia acestora fiind de 1,9 ori mai redusă în comparaţie cu femeile non-rome (53%) şi de 1,5 ori mai redusă în raport cu bărbaţii romi.

Statisticile mai arată că doar 63% dintre femeile rome din Republica Moldova cu vărsta mai mare de 16 ani pot să scrie şi să citească.De menţionat că, aceste rate de alfabetizare a femeilor rome sunt printre cele mai joase dintre ţările Europei Centrale şi de Sud-Est.

Astfel, femeile şi fetele rome continuă a fi unul dintre grupurile cele mai defavorizare din Republica Moldova. Vulnerabilitatea acestora spre excluziune sociale este determinată de o serie de factori discriminatori bazaţi pe gen, clasă, etnie, rasă, care influenţează nu doar rolul şi poziţia acestora în cadrul comunităţii, dar şi egalitatea accesului la educaţie, piaţa muncii, obţinerea veniturilor în afara sărăciei, asistenţa medicală, protecţia socială, calitatea locuirii, viaţa civică şi politică, justiţie.

Din păcate, nu există statistici privind traficul de persoane pe criterii de apartenenţă etnică. Cercetările arată că femeile și fetele rome sunt, la fel, traficate în Italia, Turcia, urmate de Polonia, Ucraina, Germania și chiar Israel, fără a lua în calcul Rusia şi Ucraina.

Ce spun experţii

Preşedintele Comunităţii Romilor din Moldova, Nicolae Rădiţă, fost consilier guvernamental pentru probleme etnice, determină trei criterii prin care poate fi explicat fenomenul migraţiei romilor pentru cerşetorie – cultural, economic şi social.

Referindu-se la aspectul cultural al problemei, Nicolae Rădiţă a făcut referinţă trecutul nomad al romilor. „Romii de la Vulcăneşti sunt urmaşii romilor ursari sau circari. Aceştia erau dresori de animale, în special urşi, şi călătoreau dintr-o localitate în alta, câştigându-şi existenţa din prezentarea micilor spectacole. Acuma nu mai dau spectacole ambulante, dar tendinţa de a emigra şi a strânge bani le-a rămas. Pentru ei este ceva normal ca să emigreze şi să ceară bani. Noi am depistat cazuri când bărbaţii îşi trimiteau să cerşească soţiile şi copiii. Şi aceştia nu făceau parte din categoriile sărace”, ne-a explicat Rădiţă.

Cel de al doilea aspect, cel economic, expertul îl explică, în primul rând, prin lipsa locurilor de muncă pentru romi: „Romii văd în cerşit un mod de a-şi câştiga existenţa. Când nu au un loc de muncă, surse de venituri decente pentru a-şi câştiga existenţa, persoana devine vulnerabilă şi poate fi uşor influenţată, subjugată. Poliţiştii noştri trebuie să facă o delimitare clară atunci când investighează cazurile de cerşetorie. Sunt cei care ceşesc pentru a câştiga pentru propria existenţă şi cei care cerşesc pentru a-i îmbogăţi pe alţii. Dacă anterior romii cerşeau exclusiv pentru existenţa lor, de vre-o 10-15 ani a apărut fenomenul organizării reţelelor de cerşetori. Este vorba despre exploatarea persoanelor, iar victimele acestor reţele ajung nu doar persoanele de etnie romă”.

Căt priveşte aspectul social, Nicolae Rădiţă susţine că este vorba despre discriminarea pe criterii etnice a romilor. „Romii sunt discriminaţi la angajarea în câmpul muncii, deşi statul le garantează drepturi egale cu reprezentanţii celorlalte etnii. Mai există şi problema analfabetismului. Statul trebuie sp implementeze politici ca fiecare copil să aibă studii gimnaziale. Pentru fetele rome este carateristică căsptiria timpurie. Fetele sunt retrase de părinţi de la studii pe la vârsta de 11-12 ani. Este o tragedie şi o ruşine pentru toate rudele dacă fata nu e virgină în noaptea nunţii. Astfel, rata analfabetismului sau a studiilor gimnaziale incomplecte rămâne foarte înaltă în rândurile femeilor rome, făcându-le mult mai vulnerabile comparativ cu bărbaţii”, a declarat fostul consilier guvernamental.