La încheierea mandatului acestui Parlament, am fost martorii unui spectacol propagandistic marca PAS despre marile realizări ale acestei guvernări — în mare parte în disonanță cu ceea ce simt și trăiesc cetățenii Republicii Moldova. V-ați întrebat cum arată la modul real Republica Moldova? Haideți să construim un profil al Republicii Moldova pe modelul PAS. Contează mai puțin aici intențiile sau promisiunile electorale, ci doar rezultatele concrete și realitatea crudă.

Republica Moldova este o țară candidată la aderare la Uniunea Europeană — probabil cea mai mare realizare a PAS. O să auziți acest refren de mii și mii de ori în campania electorală. Dar... obținerea statutului de stat candidat la aderare în UE nu a fost rodul unui efort intern coerent sau al unor reforme spectaculoase. Este o consecință directă a invaziei ruse în Ucraina, o decizie luată la Bruxelles ca parte a unei „priorități strategice” pentru întărirea flancului estic, după cum au recunoscut chiar liderii europeni. Chișinăul a ezitat chiar și în acest pas istoric, conștient de propria situație, dar mai ales din frica de a fi respins, fapt care ar fi impus RM să mai aștepte câțiva ani pentru a depune o nouă cerere. Dar, deja, cum bine înțelegeți, nu din numele PAS.

Republica Moldova a fost guvernată într-un mod cum nu a mai existat până acum. Cel puțin jumătate din mandatul PAS, țara a fost condusă prin Comisia pentru Situații Excepționale, care și-a asumat roluri improprii și a luat decizii secretizate. Multe dintre acestea nu le cunoaștem nici astăzi — cum ar fi prețul de achiziție al gazelor naturale. Dar asta ne-a durut când am plătit tarifele, nu puteți să negați.

În plan economic, Republica Moldova se află în topul iadului fiscal global, fiind marcată de un grad mare de impozitare, netransparența autorităților, calitatea proastă a serviciilor publice și ineficiența guvernamentală. Pe durata mandatului PAS, inflația cumulată a depășit 70%, prețurile la agenții energetici sunt printre cele mai mari din Europa, iar puterea de cumpărare a fost erodată dramatic. Salariile clientelei PAS au crescut astronomic: 100 de mii de lei, pentru un sus-pus din PAS, este la ordinea zilei. Salariile miniștrilor au crescut cum nu s-a mai întâmplat până acum.

Ceea ce a știut cel mai bine să facă guvernarea PAS este să se împrumute. S-a creditat mai mult decât toate guvernările de până acum — transformând statul în „cerșetorul Europei”, cu un buget incapabil să se autosusțină. Zeci de mii de afaceri mici și mijlocii au migrat, în special în România, incapabile să facă față costurilor uriașe la energie și birocrației sufocante.

În tot acest timp, regimul separatist de la Tiraspol a fost hrănit indirect de Chișinău prin aranjamente comerciale și tarife speciale, în numele unei stabilități iluzorii, ceea ce a subminat direct economia de pe dreapta Nistrului și a falimentat competiția onestă. Regimul separatist de la Tiraspol a supraviețuit în toți acești ani printr-o complicitate criminală a Chișinăului.

De 4 ani trăim în condiții de război la hotar și cu teama unei agresiuni ruse. Nu este nicio îndoială că Rusia și-ar dori refacerea imperiului. În tot acest timp, retorica PAS a cultivat frica de război fără să ofere nicio soluție practică. Armata națională a rămas nereformată, fără dotări moderne, fără planuri de mobilizare reale. Niciun adăpost subteran nu a fost reconstruit, populația nu are proceduri clare de evacuare, iar întrebarea „Ce face Chișinăul dacă Rusia ocupă Odesa?” nu are astăzi niciun răspuns public. Singura strategie de apărare a Republicii Moldova este rezistența Ucrainei. Guvernarea PAS s-a temut să vorbească despre alianțe militare, neutralitate, armată sau ripostă. Suntem ca un copil mic și neputincios, care stă mereu în spatele cuiva pentru a nu „mânca bătaie”.

„Lupta împotriva corupției” a rămas un slogan gol. Legea privind eliberarea condamnaților pe viață a compromis complet acest obiectiv al PAS. Vetting-ul magistraților funcționează mai mult ca o epurare politică, resupunând procurori și judecători și înregimentarea clientelei lui Plahotniuc. Marile dosare de corupție — de la vamă, drumuri, sau energetică — au fost îngropate. Niciun demnitar PAS nu a ajuns pe banca acuzaților, în ciuda unor cazuri flagrante de abuz și deturnare de fonduri. Exemplul fostului procuror-șef anticorupție Veronica Drăgălin arată cât de ușor pot fi marginalizați cei care refuză subordonarea politică a justiției.

În toți acești ani, PAS a centralizat puterea în mâinile președintelui, a restrâns spațiul critic și a transformat pluralismul politic într-o etichetă de trădare. Orice opoziție sau voce critică este catalogată automat drept „putinistă”, iar presa independentă practic nu mai există. Autocenzura în mediul jurnalistic este motivată de frica de a nu fi stigmatizați. Toată această situație se regăsește în refuzul voalat, al liderilor UE, îmbrăcat în recomandări, pentru deschiderea negocierilor de aderare la UE. Prin încălcarea și restrângerea drepturilor fundamentale, PAS este cel care întârzie începerea negocierilor de aderare la UE.

PAS și-a dezamăgit și cei mai fideli votanți. Promisiunile față de diaspora — motorul de bani lichizi care a ținut RM în viață timp de decenii — s-au dovedit lipsite de onestitate. Prin măsuri de control al cash-ului, banii trimiși de moldovenii plecați, adesea din munci sezoniere sau la negru, nu mai pot fi folosiți liber. Domeniul construcțiilor, unde diaspora investea masiv, s-a prăbușit, iar prețurile au crescut astronomic. În loc să fie sprijinită, diaspora este tratată ca suspect fiscal, nu ca partener strategic.

Singura reformă de la care PAS nu s-a abătut cu nicio iotă este închiderea școlilor. Știu, o să spuneți că nu mai sunt copii în sate, dar o să vă rog să nu uitați că doar pe durata mandatului PAS populația RM s-a micșorat (au plecat din țară) cu peste 200 de mii de oameni.

Republica Moldova pe modelul PAS, după 4 ani de guvernare, este „cerșetor geopolitic” — un stat cu instituții fragile, cu o economie sufocată de datorii și corupție, cu o justiție captivă intereselor de partid, cu o armată de fațadă și un popor ținut captiv într-o frică permanentă. Ca un copil mic și neputincios, caută mereu protecția altora, incapabil să-și construiască un scut propriu, dar gata să proclame „succesul european” la fiecare poză cu steagul UE. În spatele aparențelor, realitatea rămâne însă una de dependență, vulnerabilitate și lipsă de curaj politic real.