Integritate

SCHEMELE LUI ENI (II)

Un obiect de importanță strategică pentru stat, cedat la jumătate de preț // Afacerea „InfoBon”

colaj CIJM
Autor: Pavel Păduraru, jurnal.md
25/09/2023 7305

În prima parte a acestui material, relatam despre cum fosta clădire administrativă a „Termocom” a ajuns în proprietatea firmei „Olioterra” la un preț minuscul, iar ulterior o parte din acest imobil a fost dată în locațiune la un tarif exagerat companiei „InfoBon” - întreprinderea-fiică a societății „Termoelectrica”. Nu știm ce legături au existat între Veaceslav Eni, ex-directorul „Termoelectrica”, și „Olioterra”, însă tot această firmă a obținut la cel mai mic preț posibil și Cazangeria de Est - un important bun din domeniul termoficării, care astăzi ar fi putut reprezenta un obiect strategic pentru R. Moldova. Amintim că presa scria despre șefii „Olioterra” că ar fi fost prieteni cu Igor Dodon.

Centrala termică Cazangeria de Est, situată pe str. Vadul Bâcului, 30, în apropiere de Stația de epurare a apelor uzate din Chișinău, a fost dată în exploatare în 1993. Cu excepția terenului aferent, care este proprietate municipală, obiectul a aparținut companiei „Termocom”. Este dotat cu toată infrastructura necesară, are montat un punct de distribuție a gazelor naturale și dispune de acces la o magistrală subterană de alimentare cu gaze, precum și la o cale ferată individuală, având capacitatea de a recepționa concomitent 16 cisterne de păcură, potrivit unor surse de la „Termoelectrica”. Complexul este format din 11 clădiri, cu suprafața de 12570,70 de metri pătrați.

Deși, odată cu timpul, centrala a fost scoasă din circuitul tehnologic, aceleași surse dau asigurări că ea putea fi reabilitată prin construcția unor instalații moderne de cogenerare, utilizându-se infrastructura existentă, în scopul producerii energiei termice și electrice. Acest lucru ar fi contribuit esențial la securitatea energetică a țării, mai ales în perioada crizei energetice din R. Moldova, declanșată după invazia Rusiei în Ucraina, când avem nevoie de resursele alternative de energie.

Peste 2 mln de lei pentru Cristina Sacaliuc, după ce a transmis cazangeria către „Termoelectrica”

Însă și acest bun a fost vândut într-un mod foarte dubios, pe timpul șefiei lui Veaceslav Eni la „Termoelectrica”. Din raportul de audit al Curții de Conturi (CCRM) realizat pentru anul 2020 la această întreprindere, aflăm că în acel an Cristina Sacaliuc, lichidatorul „Termocom”, a notificat „Termoelectrica” despre posibilitatea preluării în natură a bunurilor incluse în masa debitoare a companiei pe care o administra, conform tabelului definitiv al creanțelor. Menționăm că „Termoelectrica” beneficia de drept preferențial la preluarea bunurilor „Termocom”-ului din contul stingerii acestor creanțe, la prețul stabilit inițial.

În felul acesta, acum trei ani, „Termocom” a transmis către „Termoelectrica” 24 de imobilizări corporale, în valoare de 50,6 mln de lei, fără TVA, în contul creanțelor validate. Nu este clar ce importanță aveau în această schemă celelalte 23 de bunuri, dacă numai Cazangeria de Est costa 41,2 mln de lei.

Oricum, pentru tranzacțiile în cauză, Cristina Sacaliuc s-a învrednicit de un onorariu de succes în valoare de 2,4 mln de lei, pe care urma să i-l achite „Termoelectrica”.

Acest lucru însă era imposibil, căci conturile bancare ale „Termoelectrica” se aflau sub sechestru, din cauza datoriilor față de „Moldovagaz”. De aceea a fost folosit iarăși „InfoBon”-ul, ca și în cazul onorariilor de succes pentru lichidatorii celor 22 de întreprinderi municipale de gestionare a fondului locativ (ÎMGFL). Amintim că una din aceste întreprinderi este administrată de către Cristina Sacaliuc, patru întreprinderi – de către soțul său, Igor Sacaliuc, iar cinci întreprinderi – de către cumnatul său, Viorel Purcel.

Mai exact, la 17 februarie 2020, nu „Termoelectrica”, ci însăși Cristina Sacaliuc a cesionat „InfoBon”-ului creanța sa față de întreprinderea lui Eni. Mai mult, cesionarul se obligă să-i achite lichidatorului „Termocom” cele două milioane de lei în numai două zile. Nimic mai simplu, căci ulterior această datorie a „Termoelectrica” față de „InfoBon” urma să fie stinsă prin compensare.

„InfoBon” - banca ascunsă a Termoelectricii

Nu putem exclude faptul că Veaceslav Eni a creat „InfoBon”-ul cu scopul de a tăinui unele plăți și de a obține unele venituri obscure. La această idee ne trimite și același audit al Curții de Conturi, care a constatat că banii pe care întreprinderea-fiică îi colecta de la consumatori pentru energia termică rămâneau pe conturile acesteia, ceea ce îi permitea să acumuleze venituri însemnate din dobânzile aferente. De exemplu, la finele lui 2019, „InfoBon” a raportat 350,9 mln de lei pe conturile sale bancare, iar „Termoelectrica” - doar 27,7 mln lei. Pentru 2020, „InfoBon” a declarat 41,3 mln de lei, în comparație cu numai 3,6 milioane, raportate de întreprinderea-mamă. În același timp, veniturile obținute din aceste dobânzi constituiau 77% din totalul veniturilor „InfoBon” pentru 2019 și 61% - pentru 2020. Auditorii au prezentat și un alt exemplu în acest sens, subliniind că, în 2018, întreprinderea-fiică a procurat o mașină de 34,5 mii de euro pentru necesitățile proprii, dar peste șapte zile a transmis-o Termoelectricii în comodat, pentru 18 luni. „În condițiile în care conturile bancare ale „Termoelectrica” sunt sechestrate din cauza datoriilor către „Moldovagaz”, transferarea acestor mijloace bănești doar la solicitarea „Termoelectrica” denotă că acesta dirijează fluxurile de resurse financiare încasate de „InfoBon”, se menționează în raportul CCRM.

Jurnal.md a încercat să discute cu Ion Dogotari, director la „InfoBon” în perioada despre care vorbim. Aceasta ne-a răspuns la telefon, dar fiind întrebat de ce achita onorariile de succes ale „Termoelectrica”, a întrerupt imediat apelul și nu ne-a mai răspuns.

Circa 20 de milioane de lei - noul cadou al lui Eni pentru „Olioterra”

Ce s-a întâmplat însă cu centrala termică de pe str. Vadul Bâcului, 30? În iunie 2020, devenind proprietar cu acte în regulă al Cazangeriei de Est, „Termoelectrica” a solicitat agenției imobiliare „Vlasercom” să evalueze această achiziție. Constatând că cele 11 construcții ale centralei sunt deja nefuncționale în domeniul termoficării și pot fi folosite ca și complexe de depozite sau de producere, agenția a stabilit prețul total al obiectului la suma de 44,9 mln de lei.

Amintim că tot agenția „Vlasercom” a estimat prețul Casei Albe a „Termocom”-ului de pe str. Tudor Vladimirescu, 6/1, pe care întreprinderea aflată în faliment a înstrăinat-o în același an firmei „Olioterra”.

La începutul anului 2021, „Termoelectrica” a scos la vânzare Cazangeria de Est, ca activ neutilizat. În continuare, schema nu s-a deosebit prea mult de cea utilizată în cazul Casei Albe, chiar dacă oficial vânzătorul era altul. Și de data aceasta, licitațiile cu strigare au eșuat. Și de data aceasta, la licitația cu reducere au participat două companii. Și de data aceasta, prețul a fost redus în jumătate. Și de data aceasta, a câștigat „Olioterra”. Astfel, în februarie 2021, compania așa-zișilor prieteni ai lui Dodon a cumpărat Cazangeria de Est cu numai 18,7 mln de lei, fără TVA, sau cu 22,4 mln de lei, inclusiv TVA.

Cel de-al doilea participant a licitație nu-și amintește nimic...

Apropo, Curtea de Conturi a atras atenția și la alte licitații similare, organizate de întreprinderea condusă de Eni. Bunăoară, din cele 24 de imobile preluate în 2020 de la „Termocom”, 18 au fost înstrăinate de „Termoelectrica” până în iulie 2021, dintre care nouă - la jumătate de preț. Și asta în condițiile în care, în 2020, compania a înregistrat o pierdere netă de circa 5 mln de lei, datoriile sale pe termen lung constituind aproape 3,3 mlrd de lei, iar cele curente - aproape 200 de mln de lei. CCRM nota totuși că, în 2021, „Termoelectrica” a achitat 232,1 mln de lei din contul datoriei istorice.

Despre posibila trucare a licitațiilor cu bunurile preluate de către „Termoelectrica” de la „Termocom”, în raportul CCRM se menționau următoarele: „Din 18 bunuri comercializate la licitații cu strigare și reducere, 9 au fost comercializate cu 50% din prețul de expunere. În toate cazurile enunțate au fost înregistrați doar 2 participanți. Prin urmare, se denotă existența unui risc de participare formală a cel puțin 2 participanți, pentru a fi posibil de aplicat reducerea de 50% din prețul bunului expus la licitație. Din cauza unor eventuale lacune în cadrul normativ aferent, se atestă riscul de compromitere a eficienței procesului de comercializare a proprietăților publice per ansamblu și de neobținere a veniturilor pasibile”.

Cel de-al doilea participant la licitația la care s-a vândut Cazangeria de Est este firma „Alusar-Plast”, fondată în 2004, care se ocupă cu fabricarea articolelor din material plastic pentru construcții. Solicitat de Jurnal.md, Alexandru Rusnaciuc, administrator și cofondator al acestei companii, a spus că a participat la mai multe licitații organizate de „Termoelectrica”, dar nu-și amintește nimic despre cazangeria de pe str. Vadul Bâcului, 30. Acest lucru este foarte straniu, deoarece centrala termică a fost cel mai scump bun la care „Alusar-Plast” a pretins în cadrul mezaturilor lui Eni. Prin urmare, apar noi semne de întrebare cu privire la adevăratele intenții ale acestei firme de a cumpăra cazangeria.

Șeful „Olioterra”: „Am să mă ocup eu cu jurnalismul, pentru studierea finanțării acestui Jurnal TV”

La ce poate sluji această centrală termică plină de vechituri la prima vedere, pentru care „Olioterra” a cheltuit circa un milion de euro? Mai întâi de toate, la comercializarea vechiturilor sub formă de metal. Un partid politic declara la acea vreme că, potrivit unor evaluări ale experților internaționali, numai metalul de la Cazangeria de Est valora 2,5 mln de euro. Și că, vânzându-l, „oamenii lui Dodon” ar putea nu doar să-și returneze banii investiți, dar și să obțină un profit net de 1,5 mln de euro.

Jurnal.md a reușit să vorbească cu Liviu Secrieru, directorul și cofondatorul „Olioterra”, după ce a telefonat la un număr afișat pe poarta Casei Albe și s-a interesat cât costă chiria pentru un metru pătrat în această clădire. Secrieru ne-a spus că prețul este de 10 euro pe lună, fără TVA. Dar când a aflat că suntem jurnaliști și vrem să aflăm cum firma sa a pus mâna pe cele două imobile la un preț atât de mic, acesta s-a enervat: „Ce-i cu ponturile astea? Prețul a fost transparent, pe factură”. Ne-a cerut să ne înscriem la el în audiență, dar îndată s-a răzgândit. „N-aveți de lucru sau ce? Nu înțeleg, care-i tema? De la ziarul de sub gard sau de unde sunteți?”, ne-a reproșat el, referindu-se la colegii noștri de la „Ziarul de Gardă”. Când am repetat că suntem de la „Jurnal.md”, șeful „Olioterra” a devenit categoric: „Aaa, de la jurnalul de sub gard, am înțeles. Eu nu discut cu dvs.”. A închis telefonul, dar peste câteva minute a revenit și mai furios: „Am să mă ocup eu cu jurnalismul, pentru studierea finanțării acestui Jurnal TV. Bine?”. Și a întrerupt iarăși apelul.

În schimb, Serghei Albu, directorul agenției „Vlasercom”, tot el licitant la mezaturile organizate de „Termocom” și „Termoelectrica” în acei ani, ne-a spus că lucra cu aceste companii în baza unui contract de colaborare. În opinia sa, reducerea până la jumătate a prețurilor la licitații nu este suspectă. Albu a adăugat că nu-și amintește unele lucruri, dar cel puțin în cazul Cazangeriei de Est a invocat motivul că multe construcții erau deteriorate și terenul nu era privatizat.

„Prețul de 44,9 de milioane era unul real, dar cumpărătorii trebuia să achite și statului pentru teren. Și dacă mai adunăm vreo 4-5 mii de euro pe ar, avem câteva milioane de euro. Și nu mai costă obiectul cela chiar atât. Prețul de 22 de milioane nu eu l-am decis, ci a fost votat de comisie și toți au fost de acord. Nu pot să vă spun dacă participanții s-au înțeles între ei, pentru că nu știu”, a menționat directorul.

Precizăm că, după 2021, când Eni și-a dat demisia, „Vlasercom” nu a mai fost evaluator la „Termoelectrica”.

Tăcerea lui Veaceslav Eni și „explicațiile” Cristinei Sacaliuc

Până în prezent, procedura de faliment a „Termocom”-ului nu este încheiată, deși în anii 2021-2022, conform rapoartelor financiare, întreprinderea a avut zero venituri din vânzări. Stagnarea acestui proces pare să-i aducă beneficii cel puțin Cristinei Sacaliuc, care încasează onorarii fixe lunare de 23 100 lei și un onorariu de succes maxim, de 5% din contul creanțelor stinse, care i-a fost aprobat în 2016 de către Comitetul creditorilor „Termocom”, al cărui președinte era același Veaceslav Eni.

Solicitată de Jurnal.md, Cristina Sacaliuc a refuzat să ne dea explicații decât în scris. I-am trimis întrebările și ne-a răspuns că dosarul de insolvabilitate se află pe rolul instanței și ea nu poate să se expună pe marginea acestuia în afara ședințelor de judecată.

Pe Veaceslav Eni l-am telefonat în repetate rânduri, dar nu ne-a răspuns la niciun apel.

Acum o lună, Iurie Razlovan, noul director general interimar al S.A. „Termoelectrica”, a declarat presei că datoriile istorice ale companiei față de „Energocom” și „Moldovagaz” constituiau la acea oră peste 2 mlrd de lei.

Investigația este realizată în cadrul proiectului „Jurnalism de investigație pentru transparență și bună guvernare”,  desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice, cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Moldova.  Conținutul investigației este responsabilitatea exclusivă a autorilor și nu corespunde neapărat cu punctul de vedere al Ambasadei SUA în Moldova.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii