Bani publici

Casa Presei fără presă

În complexul din centrul Chișinăului care a fost cândva sediu al breslei jurnalistice, astăzi doar fiecare al patrulea chiriaș este instituție mass-media, restul sunt agenți economici fără vreo legătură cu presa.

Autor: Victoria Dodon
06/09/2015 6673

La Casa Presei îşi au sediile companii ce prestează servicii care mai de care - de la avocatură şi notariat și consultanţă în afaceri până la turism, comerț și alimentație publică. Există chiar și un cabinet stomatologic. Instituţia poate fi numită, mai degrabă, centru de business decât o casă a presei libere. 

În Casa Presei, întreprindere aflată în gestiunea Cancelariei de Stat a Guvernului din anul 1994, îşi au sediul (în spații închiriate) 171 de entităţi juridice. Doar 27% sunt firme din domeniul mass-media - 44 de publicaţii periodice şi două agenţii de știri. Printre instituțiile de presă care închiriază unul sau mai multe birouri se numără săptămânalele „Ziarul de Gardă”, „Ziarul Național”, „Florile Dalbe”, „Făclia”, revistele „VIP Magazin”, „Odoraș”, „Urma Ta”, publicații în limba rusă precum „Şans”, „Kommersant Info”, „Expert Novostei” sau publicaţii de specialitate – „Legea şi viaţa”, „Tainele sănătăţii”, „Business Liga”. Tot aici se află redacţia agenţiei de presă IPN.

Instituțiile media închiriază 1.454 de metri pătraţi din totalul de 9.926,8 de metri pătrați, cât constituie suprafaţa totală a imobilului. Celelalte 127 de entități juridice ocupă o suprafaţă de aproape 2,5 ori mai mare – 3.704 metri pătraţi. Este vorba de vreo 100 de societăţi comerciale, patru fundaţii, 20 de avocaţi (inclusiv un birou asociat de avocaţi) şi un notar. 

Spații de aproape 2.353 de metri pătraţi au fost transmise în gestiune economică sau privatizate treptat între anii 1998 şi 2004. Potrivit datelor de la Cadastru, 1.676 de metri pătraţi au trecut în anul 1998 de la stat în proprietatea Î. S. Agenția Informațională de Stat Moldpres, care ulterior a dat câteva spaţii în locațiune Asociaţiei Talentelor Tinere din Moldova „VIMIS” şi SRL Rock Platinum (clubul Albion).

Doi ani mai târziu, printr-un contract de vânzare-cumpărare, alţi 299,6 metri pătraţi din Casa Presei trec în proprietatea SRL Compania-Dekart, care se ocupă de elaborarea programelor de protecţie a informaţiei. Apoi, spaţiul trece în proprietatea întreprinderii mixte „COM DH”. În prezent, 106 metri pătraţi din această suprafaţă sunt daţi în chirie companiei Pegas, printr-un contract semnat în 2013, pe un termen de cinci ani.

În anul 2002, câteva încăperi din Casa Presei, cu o suprafaţă totală de 308,1 metri pătraţi, trec din proprietatea statului în gestiunea economică a S.A. Cartea-Chişinău, după ce a fost emisă o decizie privind formarea bunului imobil prin divizare în încăperi. În 2004, încă 70,4 metri pătraţi trec în gestiunea agenției Moldpres, printr-o hotărâre a Guvernului. În acelaşi an, bunul imobil este pus în gaj la Banca de Economii, în baza unui contract de ipotecă în valoare de 290.000 de lei, pentru un termen de doi ani.

Actualmente, câteva zeci de birouri, cu o suprafaţă totală de aproape 2.080 de metri pătraţi sunt libere şi îşi aşteaptă chiriașii. 

 

Profit de peste un million de lei în 2014

Preţul de închiriere pentru agenţii economici diferă de la an la an. În 2015, aceştia achită 11 euro per metru pătrat. Contractele sunt înnoite anual.  

În 2014, cele mai mari venituri în haznaua Casei Presei le-au adus clubul de noapte „Sargon” (SRL Ninevia) - aproape 1,5 milioane de lei (circa 118.000 de lei pe lună, pentru circa 850 de metri pătraţi la primul etaj); cele două cafenele „Gălbenuş” (SRL Vijelios) – peste 1,5 milioane de lei (aproape 120.000 de lei lunar pentru 719 metri pătraţi, inclusiv subsol şi depozite); covrigăria „La Mămuca” (SRL Alexandra Stropşa) – aproape 35.000 de lei lunar pentru un spaţiu de 122 de metri pătraţi;  magazinul alimentar „Pegas” (SRL Pegas) – 16.622 de lei lunar pentru 54 de metri pătraţi; clubul de noapte „Albion” (SRL Rock Platinum) – 12.286 de lei pe lună pentru 78,8 metri pătraţi. Fundaţia Logistic-Media, care ocupă peste 168 de metri pătraţi la etajul trei, a adus Casei Presei venituri de 137.400 de lei.

Instituţiile media achită un tarif mult mai mic – în 2014 a fost de circa 68 de lei per metru pătrat. Cuantumul în acest caz este calculat conform Legii bugetului de stat pe anul respectiv, printr-o formulă specială. Potrivit datelor furnizate de contabilitatea Î.S. Casa Presei, publicaţiile periodice au achitat anul trecut între 500 de lei şi puţin peste 6.000 de lei lunar.

„Nu facem selecţie. Dacă cineva doreşte şi spaţiul este liber, îl dăm. Preţul se mai negociază uneori, dar absolut orice document trece prin Cancelaria de Stat. Fără ştampila acesteia, contractul de chirie nu are valoare juridică”, precizează Andrei Urmaş, administrator al Î. S. Casa Presei din 2013. 

Anul trecut, din închirierea spaţiilor, întreprinderea a obţinut un profit de 1.077.121 lei (aproape dublu față de 2008), dintre care exact jumătate a ajuns în bugetul statului. Cele mai mari venituri au fost înregistrate în 2011 – peste două milioane de lei, iar ulterior acestea au început să scadă. Andrei Urmaş spune că profiturile nu cresc de la sine și că pentru asta se munceşte din greu: „Dacă vrei creştere, trebuie să oferi ceva atractiv, să ai ce propune agentului economic”. Iar la acest capitol există probleme. Clădirea nu a fost reparată capital de când a fost construită. De aceea, explică administratorul, imediat ce a venit în funcție a început reparația acoperișului. A urmat holul de la parter. „Acum facem reparaţii în birouri, în măsura posibilităţilor, şi vrem să continuăm în acelaşi ritm în următorii ani”, adaugă managerul.  

„Să vină, e casa lor”

Întrebat de ce e atât de puțină presă în clădire, Andrei Urmaș afirmă că „nu poate influenţa numărul redacţiilor din Casa Presei, pentru că fiecare alege unde să-şi stabilească sediul”. Tot el spune însă că în cazul în care ar fi doar presă, banii de la închirierea spațiilor ar fi suficienți doar pentru a achita salarii angajaților Î.S. Casa Presei și impozite la stat. Și asta din cauza prețurilor de închiriere mici garantate de lege pentru instituțiile media.

„Deunăzi a intrat pe la mine un reprezentant al revistei «Agricultura Moldovei» şi a recunoscut că nu are bani de chirie, că mai degrabă lucrează de la computerul de acasă. Noi suntem în continuare deschişi pentru toţi, pot fi măcar şi 100 de redacţii aici. Ei ştiu că aceasta e casa lor. Până nu demult nici nu era scrisă denumirea instituţiei pe faţadă şi lumea ne certa. Am pus literele, am instalat lumini. «Poftim! E casa voastră!»”, continuă Andrei Urmaş. El precizează că niciodată nu s-a pus în discuție nici măcar redenumirea întreprinderii și că nu e în plan înstrăinarea acesteia: „Când atingi ceva care poate să-i doară pe jurnalişti, apar suspiciuni. Chiar şi când începusem renovarea holului, cineva din ziariști ne întreba dacă vrem să vindem clădirea, deşi aceasta nu este înscrisă în lista spaţiilor pasibile privatizării”.  

Edificiul din intersecţia străzilor Puşkin şi 31 August 1989 a fost ridicat în anii 1964-1967 şi dat în exploatare în 1972, fiind pe bună dreptate o casă a tuturor instituţiilor de presă ale vremii. Terenul rezervat construcţiei a cuprins şi Casa Uniunii Jurnaliştilor (pe latura dintre str. Puşkin şi str. Vlaicu Pârcălab), demolată ulterior. Preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (UJM), Valeriu Saharneanu, îşi aminteşte că pe timpuri redacţiile nici nu încăpeau în sediu, iar situaţia a început să se schimbe în 1991.

„Când s-a împărţit averea Partidului Comunist, Casa Presei şi editura „Universul” trebuiau să fie repartizate cuiva. Uniunea Jurnaliştilor era cea mai activă pe atunci, dar Gheorghe Danu [ jurnalist radio, preşedinte al UJM la acea vreme, n.r. ] s-a împotrivit și astfel a fost scăpat momentul oportun. Exista pe atunci Asociaţia „Fotojurnalistul” cu care Danu se asociase şi căreia i-a dat sub control 51% din imobil. Directorul de la „Fotojurnalistul” a promis că ei vor gestiona complexul în interesul Uniunii, dar cele două entităţi s-au distanţat şi a început înstrăinarea încăperilor”, povesteşte Saharneanu.

Uniunea Jurnaliștilor s-a adresat în judecată, dar, spune Valeriu Saharneanu, „pe vremea comuniştilor era imposibil să-ți faci dreptate, așa că uniunea a rămas „în stradă”. Numeroasele încercări întreprinse de-a lungul anilor pentru a transmite blocul în gestiunea breslei jurnaliştice nu au dat rezultate. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„E sursă de venit pentru consumabile la Guvern”

În 1997, pe vremea Guvernului Ion Ciubuc, este constituit Concernul „Presa” – „organul  de  conducere  al complexului  pentru  editarea  şi tipărirea   presei  periodice,  asigurarea  informaţională  oficială  pe teritoriul ţării”. Cu sediul în clădirea Casei Presei, concernul avea printre sarcini asigurarea mijloacelor de informare în masă din ţară şi de peste hotare cu “informaţii obiective şi veridice privind  politica  de stat, actualitatea  politică,  economică şi socială din ţară  şi  de peste hotare”, editarea Monitorului Oficial şi a altor publicaţii periodice. În anul 2001, Guvernul condus de Vasile Tarlev a emis o hotărâre prin care Concernul „Presa” este lichidat, „în scopul optimizării activităţii presei periodice”, iar editura „Universul”,  complexul „Casa Presei” şi agenţia de stat „Moldpres” îşi desfăşoară activitatea ca persoane juridice distincte, în subordonarea Cancelariei de Stat.  

 „De prin ‘94, când era Andrei Sangheli prim-ministru, Casa Presei s-a transformat în edificiu de dat în chirie. Începând cu 2009, m-am adresat la toţi premierii - Filat, Leancă, Gaburici, mă pregătesc şi la Streleţ să merg - să susţină presa, pentru că un stat democratic fără presă este de neînchipuit. Dar ei nu înţeleg, lor le convine să aibă venit din Casa Presei pentru consumabile la Guvern”, adaugă președintele Uniunii Jurnaliștilor. E supărat pe toți directorii întreprinderii, pentru că ar îndeplini docil sarcinile celor de sus, fără să le pese de mass-media: „Ei nu au idee de presă, ei comercializează spaţii”.

În iulie 2013, Uniunea Jurnaliştilor a lansat un apel prin care solicita retrocedarea dreptului de gestionare a complexului „Casa Presei”, motivând că Moldova este singura ţară din fostul spaţiu sovietic care nu are un sediu destinat breslei jurnalistice. Campania, însă, nu s-a soldat cu succes.  

Casa presei versus starea presei

Alina Radu, directoarea săptămânalului „Ziarul de Gardă”, care îşi are sediul la Casa Presei, spune că, actualmente, problema lipsei spaţiului pentru redacţii nu mai există. Pur și simplu, multe instituții mass-media nu mai vor să se mute aici, probabil, de vreme ce aleg sedii scumpe.

„Subiectul era actual acum vreo opt-zece ani, când presa independentă nu era primită în Casa Presei. Astăzi, presa are loc aici, dar alege sedii separate, de lux. Problema cea mare acum nu e Casa Presei, ci starea presei”, consideră ziarista. Potrivit ei, în edificiu a rămas presa independentă - instituţii mai sărace, dar bune, cum ar fi IPN, „Ziarul de Gardă”; câteva reviste pentru copii, niște publicații care nu mai apar – „Curierul Agricol”, „Moldoveanca” etc. „Cred că noi avem nevoie de Casa Presei, dar numai noi, câteva media rămase aici”, susține Alina Radu.

Jurnalista spune că în ultimii cinci ani s-au produs schimbări pozitive în clădire, bunăoară, au fost reparate veceurile la toate etajele, „ceea ce ar fi trebuit să fie o normalitate, dar nu a fost mulți ani”. Ea recunoaşte că şi-ar dori un tarif mai mic pentru chirie. „Oricum, taxa pentru presă e mai mică decât cea pentru societățile comerciale. Subiectul e subtil: ce fel de presă ar trebui să beneficieze de condiţii speciale? Pentru că şi „Comunistul”, „Stejarul” sau „Soluţia” se numesc ziare, dar ele primesc bani de la partid. Din păcate sau din fericire, ele au sedii separate şi nu se bulucesc la Casa Presei”, menționează Alina Radu. 

Foştii directori, implicaţi în spălări de milioane

În anul 2012, pe numele a trei foşti directori şi a contabilei Î.S. „Casa Presei” a fost deschis un dosar penal privind fraudarea instituţiei cu milioane de lei. Potrivit materialelor din dosar, Anatolie Dubrovschi, numit în funcţia de director în anul 2006, ar fi acordat ilegal ajutoare materiale angajaţilor companiei, în sumă de peste 900.000 de lei, timp de trei ani (2008-2010). Mai mult, în aceeaşi perioadă el şi-a acordat sie şi contabilului-şef al instituţiei, Dina Timofti, premii de 81.000 şi, respectiv, 86.000 de lei.

Nicolae Lungu, care a venit în funcţia de director după Dubrovschi (februarie-aprilie 2010), în doar două luni ar fi reuşit să prejudicieze statul cu mai mult de 119.000 de lei, dintre care aproape 60.000 de lei au fost acordaţi angajaţilor drept ajutor material, peste 25.000 de lei – premii pentru sine, iar 35.000 de lei – pentru contabilă. Cel de-al treilea director, Gheorghe Iuteş (aprilie-decembrie 2010), contrar legii, potrivit anchetatorilor, a acordat angajaţilor ajutoare de peste 480.000 de lei, sie şi-a luat aproape 13.000 de lei drept premii, iar contabilei i-a dat peste 20.000 de lei. În total, prejudiciul ce ar fi fost cauzat de acesta se estima la peste jumătate de milion de lei.

Dina Timofti, contabilul-şef, fusese învinuită de complicitate, pentru că ar fi executat ordinele ilegale ale superiorilor săi. Astfel, prejudiciul total ce ar fi fost cauzat de ea şi cei trei foşti directori se estimează la peste 1,7 milioane lei.

Pe 31 ianuarie 2014, Judecătoria Centru i-a achitat pe cei patru, „pe motiv că fapta inculpaţilor nu întruneşte elementele infracţiunii”. Nefiind de acord cu sentinţa, procurorul a contestat decizia în apel, cerând pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de şase ani. Acesta a argumentat că sentinţa instanţei de fond a fost „deficitar adoptată şi motivată”, fiind camuflate acţiunile ilegale ale inculpaţilor.

La 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Chişinău îi recunoaşte vinovaţi pe figuranţii din dosar. Anatolie Dubrovschi, Gheorghe Iuteş şi Nicolae Lungu au fost condamnaţi la cinci ani de închisoare fiecare, cu suspendare pe un termen de trei ani. Dinei Timofti i-a fost stabilită o pedeapsă de patru ani cu suspendare pe un termen de doi ani. Inculpaţii au mers în recurs, iar la 6 august curent, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a decis casarea totală a deciziei Curţii de Apel Chişinău şi rejudecarea cauzei. Prin urmare, dosarul urmează a mai fi judecat o dată, doar că de un alt complet de judecători.

În 2013, Curtea de Conturi a desfăşurat un audit la toate instituţiile subordonate Cancelariei de Stat. Raportul relevă că, în 2012, reprezentanţii Î. S. Casa Presei au admis mai multe nereguli la darea în locațiune a spațiilor şi anume că, în 21 de cazuri, suprafețele 3stabilite în contractul de locațiune nu corespunde cu datele din planul geometric. „Recent a fost Fiscul, în urma controlului a depistat nişte încălcări la contabilitate, dar nu grave, pentru care personal am fost amendat cu 2.000 de lei”, precizează Andrei Urmaş.  

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei Jurnaliştii pentru transparenţă în gestionarea banilor publici, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu suportul Ambasadei SUA în Republica Moldova.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii