Harta corupției

Sesizare

SCRISOARE DESCHISĂ:
Domnului Vasile Tofan, Prim-ministru al Republicii Moldova

Copie: Ministerul Mediului · Agenția „Moldsilva" / Î.S. „Pădurile Moldovei" · Serviciul Fiscal de Stat · Inspectoratul pentru Protecția Mediului · Agenția Achiziții Publice · Procuratura Generală · AmCham Moldova și asociațiile patronale

Domnule Prim-ministru,
Am urmărit cu atenție angajamentul pe care vi l-ați asumat public - acela de a fi avocatul mediului de afaceri. Puțini premieri au formulat această intenție atât de limpede, și tocmai de aceea mi-am îngăduit să vă scriu. Un avocat are nevoie de un dosar înainte de a pleda. Îmi permit să vă aduc unul: nu o listă de nemulțumiri generale, ci un caz concret, cu cifre, pe care l-am trăit vreme de 16 ani.
Mă numesc Alexandru Cernoutan.
Sunt proprietarul și administratorul companiei Rikipal SRL, producătoare de paleți din lemn. Afacerea există de 17 ani, iar eu o conduc de 16. Nu vă scriu despre fiscalitate sau birocrație, deși aș avea ce spune și acolo.
Vă scriu despre un singur lucru - cel care poate distruge această afacere și pe care niciun guvern din ultimii 16 ani nu a vrut să-l privească în față: concurez, pe piața mea, cu companii care își procură materia primă din pădurea tăiată ilegal.
Aritmetica pe care nimeni nu mi-a explicat-o în 16 ani
La un palet din lemn, materia primă - cheresteaua - reprezintă în jur de 90% din costul de producție. Restul înseamnă manoperă, cuie, energie, amortizare, transport, marjă. Aceasta nu este o opinie, este structura de cost în producția de paleți din lemn.
Rikipal lucrează exclusiv cu cherestea importată oficial, cu declarație vamală, factură și origine documentată.
Iar acum vine partea care ar trebui să pună pe gânduri pe oricine înțelege cifre:
prețul la care noi importăm cheresteaua este mai mic decât prețul oficial la care Moldsilva vinde masa lemnoasă autohtonă.
Sunt dispus să prezint cifrele exacte, cu documente, oricărei instituții de resort care le solicită.
Și, cu toate acestea, producătorii care lucrează cu lemn autohton - plop și tei - comercializează același palet, cu aceeași specificație tehnică, la un preț de vânzare situat sub costul nostru de producție.
Domnule Prim-ministru, dumneavoastră veniți din investiții și ați analizat sute de companii. Vă rog să faceți acest calcul simplu: dacă materia primă înseamnă 90% din cost, iar concurentul meu plătește oficial materia primă mai scump decât mine, cum reușește să vândă produsul finit mai ieftin decât mă costă pe mine să-l fabric?
Există un singur răspuns posibil. Nu plătește prețul oficial.
Obiecția pe care o anticipez - și pe care o iau eu însumi înainte
Mi se va răspunde, probabil, că Moldsilva nu este singura sursă legală de lemn autohton. Este adevărat, și mi se pare corect să ridic această obiecție eu, înainte să mi-o ridice altcineva. Plopul crește și în perdelele forestiere, pe marginea drumurilor, pe terenuri agricole, în fondul forestier gestionat de autoritățile publice locale, pe proprietăți private. Din toate aceste surse se poate cumpăra legal, uneori la prețuri mai mici decât cele practicate de Moldsilva.
Precizez însă un lucru pe care îl știu din piață, după 16 ani: indiferent de sursă, în Republica Moldova nu există plop debitat în cherestea la un preț mai mic decât cel la care noi importăm oficial. Prețul buștenilor pe picior poate fi mai mic. Prețul cherestelei utilizabile, nu. Iar paletul nu se face din bușteni - se face din cherestea.
Atunci propunerea mea devine și mai simplă, și mai greu de ocolit: să nu ne raportăm doar la achizițiile de la Moldsilva, ci la totalitatea actelor de proveniență legală - Moldsilva, autorități publice locale, proprietari privați, autorizații de tăiere, declarații vamale de import. Absolut toate sunt documentate. Toate au un emitent. Toate au un volum înscris în ele.
Puneți-le pe toate într-un taler al balanței, iar în celălalt volumul de paleți facturați și livrați. Dacă un producător chiar are sute de metri cubi proveniți din perdele forestiere sau din curățiri de terenuri agricole, atunci are și autorizațiile care o dovedesc. Să le arate. Nimic mai simplu, nimic mai rapid.
Iar dacă le are cu adevărat, întrebarea nu dispare - doar se mută, și devine cel puțin la fel de gravă: cine emite aceste autorizații, în ce volume și pe ce criterii? Pentru că un asemenea volum de plop matur tăiat legal din afara fondului forestier de stat ar reprezenta, în sine, un fenomen despre care statul ar trebui să știe și pe care ar trebui să-l poată explica.
Oricum am lua-o, ecuația rămâne deschisă. Tocmai de aceea cred că merită verificată.
Despre „dovezi"
În toți acești ani am semnalat această situație oriunde am putut și oricui a vrut să asculte. Răspunsul a fost, invariabil, același: „Aduceți dovezi."
Îmi permit să întreb, cu tot respectul: ce fel de dovezi poate aduce un antreprenor? Nu am dreptul să intru în contabilitatea concurentului meu. Nu am dreptul să opresc camioane în trafic, să cântăresc încărcături, să urmăresc transporturi pe timp de noapte. Dacă aș începe să strâng genul de dovezi care mi se cer, aș încălca eu însumi legea - și aș risca să devin singurul om din această poveste cu un dosar penal.
Instituțiile de control nu au nevoie de dovezile mele. Ele au obligația de a se autosesiza în momentul în care o asemenea informație apare în spațiul public - iar ea a apărut, de nenumărate ori. Ele au acces la datele fiscale, la evidența vânzărilor de masă lemnoasă, la registrul autorizațiilor de tăiere, la declarațiile vamale - la tot ce eu nu am dreptul nici măcar să consult.
Salariile acestor instituții se plătesc din impozite. Printre altele, din ale mele - și țin să precizez că firma noastră este cel mai mare plătitor de impozite din domeniul său de activitate. Plătesc, așadar, salariul unor oameni care îmi cer mie să fac munca pentru care sunt plătiți ei.
Verificarea nu are nevoie de nicio lege nouă
Aici, Domnule Prim-ministru, vă ofer soluția, nu doar plângerea. Și subliniez: nu este nevoie de nicio lege nouă, de niciun regulament suplimentar, de niciun buget în plus. Tot ce trebuie făcut se poate face cu datele pe care instituțiile statului le dețin deja.
Lanțul de producție al unui palet este integral măsurabil, pentru că fiecare verigă are un normativ tehnic oficial:
Moldsilva nu vinde scândură. Vinde bușteni, din pădure. Iar din bușteni, la gater, randamentul de debitare este limitat de însăși fizica lemnului: din lemnul autohton nu se poate obține, în cel mai bun caz, mai mult de 50% cherestea. Din 100 m³ de bușteni rezultă maximum 50 m³ de cherestea, niciodată mai mult. Mai departe, există specificații tehnice care arată exact câți paleți, de un anumit model și dimensiune, rezultă dintr-un metru cub de cherestea.
Prin urmare, de la bușteanul intrat în gater până la paletul facturat clientului, drumul este calculabil până la ultima cifră. Nu există loc de interpretare.
Ceea ce vă cer este o singură operațiune: reconcilierea, pentru fiecare producător de paleți, a volumului total de masă lemnoasă dobândit cu acte de proveniență legală - indiferent de sursă - cu volumul de paleți facturați și livrați.
Puneți cele două cifre una lângă alta. Dacă un producător a dobândit legal lemn suficient pentru 10.000 de paleți și a facturat 30.000, aveți răspunsul - și îl aveți în scris, din propriile lui documente.
Nu cer nimănui să mă creadă pe cuvânt. Cer o operațiune de aritmetică pe care orice inspector o poate finaliza într-o lună. Faptul că această verificare elementară nu s-a făcut niciodată în 16 ani nu ține de lipsa instrumentelor. Ține de lipsa voinței - și, permiteți-mi să spun deschis, de existența unor interese ca aceste scheme să nu iasă la lumină. Sunt funcționari plătiți să apere resursele statului care, în realitate, participă la înstrăinarea lor și se prefac că nu văd. Îi văd însă alții. Și înțelegem cu toții despre ce este vorba.
Un exemplu care vorbește de la sine - și care poate fi verificat astăzi
Îmi permit să vă supun atenției un caz concret. Nu vă cer să mă credeți pe cuvânt: vă cer să verificați.
În noiembrie 2025, o companie de stat a lansat o licitație pentru 15.000 de paleți din lemn. Procedura este publică și oricine o poate consulta în sistemul MTender, la identificatorul:
ocds-b3wdp1-MD-1762503121707
S-au înscris trei companii, printre care și noi. Ofertele au fost următoarele: noi - 260 lei/bucată; a doua ofertă - 231 lei/bucată; a treia - 180 lei/bucată.
Licitația a fost câștigată, firește, de oferta de 180 lei.
Ceea ce nu se vede în procesul-verbal, și vă spunem noi: dacă acei paleți ar fi fost fabricați din cherestea achiziționată legal, costul de producție ar fi fost în jur de 230-235 lei/bucată. Sunt gata să public integral defalcarea acestui cost - metri cubi pe palet, preț de achiziție a materiei prime, manoperă, consumabile, energie, transport - oricui o cere. Cum a putut, atunci, acel furnizor să oferteze 180 lei bucata, cu transportul inclus până la uzină? Cred că răspunsul se impune de la sine.
Și mai este ceva, care ar trebui să ne revolte pe toți. Pentru a produce acei 15.000 de paleți au fost tăiați, în medie, circa 1.600 de plopi maturi - echivalentul a 7-8 hectare de plantație. Pentru o singură licitație. Iar după cum înțelegem noi, acei copaci fie au fost tăiați ilegal, fie au fost comercializați ilegal. În ambele cazuri au fost prejudiciate deopotrivă bugetul statului și ecosistemul forestier al Republicii Moldova. Iar paleții rezultați sunt, în cea mai mare parte, de unică folosință.
Ce înseamnă asta pentru țară, nu doar pentru firma mea
M-aș putea opri aici, și ați avea în față o simplă reclamație comercială. Dar miza este mult mai mare.
Republica Moldova are, conform datelor satelitare independente de la Global Forest Watch (link în primul comentariu), aproximativ 10% acoperire cu arbori - din care doar circa 5% din teritoriu este pădure naturală, restul fiind plantații și perdele forestiere. Media Uniunii Europene, conform Eurostat, este de aproximativ 38%. Suntem printre cele mai despădurite țări din Europa. Din pierderea totală de acoperire forestieră înregistrată între 2001 și 2025 - circa 18 mii de hectare - aproape 16 mii de hectare sunt atribuite exploatării forestiere, nu incendiilor sau calamităților naturale. Numai în 2025 s-au pierdut aproximativ 1,4 mii de hectare de pădure naturală.
Și nu vorbim despre suspiciuni. În ianuarie-februarie 2026, la ocolul silvic Ghidighici și în zona Criuleni, inspectorii au constatat 1.007 arbori tăiați ilegal, prejudiciu de peste 567.000 de lei, plus 178 m³ de lemn fără nicio evidență contabilă. Au urmat demiteri în lanț și anunțuri privind dosare penale.
Cu ce s-a încheiat, până la urmă, această investigație? Recunosc deschis: nu știu. Dar am o bănuială pe care mi-o dau cei 16 ani petrecuți în acest domeniu - dacă cineva ar verifica astăzi, ar constata că agenții economici implicați își continuă activitatea nestingheriți, exact ca în toate cazurile similare de până acum. Aceasta este, poate, problema de fond: nu lipsa constatărilor, ci absența unei pedepse reale. Se constată, se demite, se anunță dosare penale - apoi se așterne tăcerea, iar după câteva luni totul reîncepe.
Curtea de Conturi a semnalat repetat exact aceleași carențe: tăieri ilicite, lipsuri de masă lemnoasă, surplusuri necontabilizate. Toată lumea știe. Nimeni nu leagă punctele. Eu vă spun unde ajunge o parte din acel lemn: ajunge palet.
Partea cea mai greu de acceptat
Paleții produși din plop și tei sunt, în majoritate covârșitoare, de unică folosință - iar acest lucru se datorează chiar caracteristicilor acestor specii de lemn. În industria europeană, paletul destinat reutilizării se fabrică din rășinoase. Rășina conferă lemnului elasticitate și îl împiedică să piardă rapid umiditatea, ceea ce dă paletului o rezistență incomparabil mai mare și o durată de viață de zeci de ori mai lungă. Plopul și teiul, prin natura lor, nu pot oferi asta.
Iată, așadar, bilanțul real al acestei practici: tăiem ilegal ultimele păduri ale unei țări care aproape nu mai are păduri, pentru a fabrica obiecte care se aruncă după o singură utilizare. Iar acest lucru se petrece cu acordul tacit al autorităților care ar trebui să îl combată - și, mai mult decât atât, cu contribuția directă a întreprinderilor de stat, prin licitații organizate la prețuri sub costul real. Aceasta nu este economie. Este lichidare de patrimoniu național, contabilizată drept profit privat - și, în esență, un profit obținut ilegal.
Iar statul plătește pentru asta
Când o întreprindere publică organizează o licitație pentru paleți și înscrie în caietul de sarcini un preț estimat sub costul real de producție a unui palet fabricat din lemn legal, ea nu economisește bani publici. Ea garantează, din start, că licitația va fi câștigată de cine lucrează cu lemn defrișat sau comercializat ilegal. Și să fim preciși: nu vorbim despre furnizori fără acte. Acte au, de regulă, toți. Vorbim despre acte care nu acoperă nici pe departe cantitatea de marfă scoasă pe piață.
Statul cumpără, cu bani publici, produsul propriilor sale păduri tăiate ilegal. Se dorește economie - dar din contul cui?
Din contul ploii
Aici ajung la ceva ce mi se pare esențial și aproape niciodată spus.
Pădurile influențează direct regimul precipitațiilor. Plouă acolo unde există pădure. O țară care își pierde pădurile își pierde, treptat, și ploaia - iar Republica Moldova trăiește deja acest lucru, an de an, sub formă de secetă.
Și acum, partea care ar trebui să dea de gândit fiecărui om de afaceri din această țară: printre cei care cumpără paleți ieftini de unică folosință, fabricați din lemn furat, se numără mulți agricultori și exportatori - exact aceiași oameni care, peste câțiva ani, suferă cel mai mult de pe urma secetei. Astăzi economisesc câteva sute de lei la o comandă de paleți. Peste câțiva ani investesc milioane în sisteme de irigare.
Unde este logica? Cu tot respectul, aceasta nu este o economie. Este o factură amânată - pe care o plătim toți, cu dobândă.
Legătura cu Europa, pe care nu o putem ocoli
Domnule Prim-ministru, v-ați asumat semnarea Tratatului de aderare până în 2028. Atunci se cuvine să spunem lucrurilor pe nume: Regulamentul UE 2023/1115 privind produsele fără defrișări - EUDR - urmează să devină aplicabil, în forma actuală, de la 30 decembrie 2026 pentru operatorii mari și mijlocii și de la 30 iunie 2027 pentru operatorii micro și mici. Pentru lemn și produsele relevante din lemn, regulamentul introduce cerințe stricte privind legalitatea, trasabilitatea, geolocalizarea parcelei de origine și declarațiile de diligență. Sancțiunile pot include amenzi raportate la cifra de afaceri, confiscarea mărfurilor și excluderea temporară de la proceduri de achiziții publice.
Tradus în limbaj de piață: o industrie moldovenească a paleților construită pe lemn fără trasabilitate nu are viitor pe piața europeană. Nu din motive ideologice - pur și simplu nu va putea completa declarația. Iar companiile care au construit onest, cu acte și import documentat, vor plăti prețul reputațional al celor care au furat.
Reforma anunțată - transformarea Moldsilva în Î.S. „Pădurile Moldovei", cele 30 de depozite naționale, prețul unic și trasabilitatea completă - este exact direcția corectă și o susțin fără rezerve. Dar vă spun, din interiorul pieței: valorează prea puțin fără reconcilierea volumelor. Depozitul rezolvă vânzarea legală. Nu atinge cu nimic cantitățile care circulă în paralel, pe numerar.
Ce vă propun, concret
1. Un control tematic sectorial la toți producătorii de paleți din Republica Moldova, cu reconcilierea volumului total de masă lemnoasă dobândit cu acte de proveniență legală - din orice sursă - față de volumul de paleți facturați, pe ultimii trei ani fiscali. Includerea companiei mele în acest control nu este doar acceptată, ci solicitată de mine - nu am ce ascunde și pot documenta cu acte fiecare metru cub de cherestea intrat în producție.
2. Trasabilitatea obligatorie a lemnului, cu evidență digitală de la cioată la produsul finit, aliniată cerințelor EUDR - o obligație oricum inevitabilă pe drumul spre 2028.
3. Interzicerea, în achizițiile publice, a prețurilor estimate sub costul real de producție cu materie primă legală, și aplicarea efectivă a mecanismului prețului anormal de scăzut. Nicio întreprindere de stat nu ar trebui să economisească din contul pădurii.
4. Excluderea din achizițiile publice a produselor de unică folosință fabricate din lemn autohton. Spun acest lucru asumat, și știu că mi se poate reproșa că sunt importator: eu import materie primă străină tocmai ca să o păstrez pe cea autohtonă, pe care oricum nu o mai avem. Nu avem păduri pe care să ne permitem să le consumăm astfel, iar calitatea acestor produse lasă oricum mult de dorit, tocmai din cauza specificului speciilor noastre. Banul public nu are de ce să finanțeze transformarea ultimelor noastre plantații în ambalaj de unică folosință.
5. Un preț de referință public, real și unic pentru masa lemnoasă, actualizat transparent - pentru că astăzi, în practică, prețul oficial există pe hârtie, dar nu este prețul la care se cumpără efectiv lemnul în această țară.
Iar dacă este să începeți cu un singur lucru, Domnule Prim-ministru, începeți cu primul. Celelalte patru decurg firesc din ceea ce va arăta el.
În încheiere
Nu vă cer protecție. Nu solicit subvenții, bariere sau tratament preferențial. Nu am cerut nimic din toate acestea în 17 ani și nu voi cere.
Vă cer un singur lucru: un cadru concurențial corect și echitabil, în care toată lumea plătește același preț pentru același lemn. O piață în care câștigă cine produce mai bine și mai eficient, nu cine cumpără mai ieftin de sub tejghea. Într-o asemenea piață, scrisori ca aceasta ar deveni inutile - și nimic nu mi-ar face mai multă plăcere decât să nu mai am motive să vă scriu.
Ați spus că veți asculta, veți decide și veți implementa. Mi-am permis să apelez la prima parte a acestui angajament. Rămân la dispoziția dumneavoastră și a instituțiilor de resort cu orice document, calcul sau clarificare tehnică, oricând va fi nevoie.
Voi reveni public asupra acestui subiect peste 30 de zile - cu răspunsurile primite sau, dacă va fi cazul, cu absența lor.
Vă doresc succes într-un mandat care are șansa reală de a schimba aceste lucruri.
Cu deosebit respect,
Alexandru Cernoutan
Proprietar și administrator, Rikipal SRL
Producător de paleți din lemn - 17 ani de activitate în Republica Moldova
Pot fi contactat direct prin mesaj pe Facebook sau la numărul de telefon public al companiei.

Către cei care au citit până aici
Dacă ați ajuns la acest rând, înseamnă că nu vă este indiferent. Vă rog atunci un lucru simplu.
Dacă v-ați lovit de aceleași lucruri - în domeniul lemnului sau în oricare altul, pentru că mecanismul este mereu același - scrieți în comentarii. Nu am nevoie de solidaritate abstractă, am nevoie de exemple. Un caz izolat se ignoră ușor. Zece cazuri, povestite public de oameni cu nume și cu afaceri reale, nu se mai pot ignora.
Dacă nu aveți ce adăuga, dar considerați că lucrurile acestea trebuie spuse, distribuiți acest text. Nu pentru mine - firma mea va supraviețui într-un fel sau altul, cum a făcut-o 17 ani. Ci pentru că singura formă de presiune care a funcționat vreodată în această țară este vizibilitatea. Instituțiile care nu s-au autosesizat în 16 ani se autosesizează, de regulă, atunci când problema ajunge pe prima pagină.
Ultimele noastre păduri nu au avocat. Suntem noi.