Jurnalistă a Agenției de știri belaruse BelaPAN, Tatyana Korovenkova a fost nevoită să părăsească țara sa cu câteva luni înainte ca agenția de presă  la care lucra să fie declarată extremistă de regimul lui Lukașenko. Ea a devenit cunoscută, mai ales, pentru faptul că a avut un  discurs dur la o „conferință de presă”, în timpul căreia forțele de securitate din Belarus l-au arătat presei pe Roman Protasevici, jurnalistul care a fost arestat în 2021, după ce Belarus a forțat un avion de pe cursa Atena-Vilnius să aterizeze la Minsk. Protasevici a fost condamnat la opt ani de închisoare. Jurnalista a declartat cu voce tare că nu crede nimic din ceea ce a spus Protasevici, deoarece, cel mai probabil, el a făcut declarațiile sub presiune. „Nu am avut de gând să părăsesc acea conferință de presă, pentru că suntem jurnaliști și trebuie să acoperim tot ce se întâmplă în Belarus, nu putem alege - scriem despre asta, nu scriem despre asta - asta este probabil apanajul presei de stat, care are propria agenda, si care ani de zile ar putea ignora unele evenimente din tara”, a declarat Korovenkova atunci presei. Nu avea de gând nici să plece peste hotare, dar își amintește că avea mereu pregătită o geantă pentru situația în care va fi ridicată de forțele de ordine și dusă la închisoare. Decizia de a pleca a fost luată subit. „Seara, redactorul-șef m-a sunat și mi-a spus să plec imediat. M-am pregătit în două ore. Am primit informații, redactorii au decis să nu verifice cât de mare este probabilitatea ca un dosar penal să fie pregătit, în special împotriva mea, cu acuzații grave. Și am decis că ar fi mai sigur dacă plec”, susține Tatyana. La câteva luni, redactorii publicației, rămași la Minsk, au fost arestați, li s-au pornit dosare penale și au fost condamnați la ani de închisoare ... Acum Tatyana Korovenkova lucrează din exil. Și-a inițiat propriul proiect - un canal de Youtube Pozirk în care discută despre situația din Belarus, drepturile omului, libertatea presei și alte subiecte de interes public sporit pentru țara sa. M-am întâlnit cu Tatyana Korovenkova, la Strasbourg, la o conferință dedicată jurnaliștilor belaruși, aflați în exil. Am discutat cu ea despre situația jurnalilștilor care continuă să-și facă meseria în condiții nu tocmai ușoare în afara țării:             

Cornelia Cozonac: Tatiana, suntem în Consiliul Europei, unde are loc conferința „Jurnaliştii din Belarus în exil”. Vreau să te întreb care este situația jurnaliștilor care au fost forțați să părăsească Belarus și sunt în exil, cum este să lucreze din alte țări, cu  ce probleme se confruntă?

Tatyana Korovenkova: Cu siguranță, situația noastră este mult mai bună decât cea a colegilor noștri care sunt în închisoare în Belarus. Acum suntem cel puțin liberi și asta este deja mult. Toți jurnaliștii și redacțiile care au fost forțați să părăsească Belarusul se confruntă cu un anumit set de probleme. Ele pot fi divizate în câteva tipuri, de exemplu, chestiuni de legalizare – în calitate de persoană fizică, dar și crearea de noi persoane juridice pentru a putea activa legal în țara în care s-a mutat redacția. Toate acestea, desigur, pot fi rezolvate, dar necesită destul de mult timp, efort și orice birocrație nu aduce bucurie.

O altă problemă este organizarea muncii jurnaliștilor, inclusiv, de exemplu, verificarea informațiilor pe care le primim din Belarus, deoarece jurnaliștii mai au unele surse printre cunoscuți, oamenii singuri scriu chatbot-ului şi comunică anumite noutăți. Dar toate aceste știri trebuie verificate pentru a ne asigura că ceea ce s-a comunicat a avut loc cu adevărat. Și deoarece jurnaliștii se află în exil, ei nu pot merge în Belarus să verifice, deci procesul de verificare devine mai complicat. Plus că, desigur, există probleme psihologice în rândul colegilor: epuizare, oboseală de la tot ceea ce se întâmplă. Nu vă pot numi cifre exacte, dar destul de mulți jurnaliști, specialiști buni, pur și simplu au plecat din profesie după ce au părăsit Belarusul, cineva a intrat în domeniul IT, alții însușesc o nouă profesie. Cineva, de exemplu, care are un soț care lucrează în IT, își poate permite să nu lucreze o perioadă și pur și simplu să-și revină după ceea ce a trăit în timp ce lucrau ca jurnalistă în Belarus.

 

Cornelia Cozonac: Înțeleg că mulți jurnaliști au migrat în alte țări și își desfășoară activitatea jurnalistică de acolo, unele echipe s-au reunit, altele o fac de la distanță...

Tatyana Korovenkova: Redacțiile funcționează și am observat că, de fapt, situația legată de plecarea jurnaliștilor belaruși din Belarus este unică în sensul că, de exemplu, în comparație cu Rusia, multe instituții de presă de acolo și-au întrerupt difuzarea, activitatea pentru mult timp. Redacția noastră a avut, probabil, cea mai de durată întrerupere a activității - nu am lucrat trei săptămâni. Am aflat că am fost declarați extremiști în Belarus pe 12 noiembrie, iar pe 1 decembrie deja am lansat un nou proiect. Adică acei oameni care erau gata să lucreze în continuare, au plecat și au reluat activitatea. Alte redacții au reușit să se relocheze fără a-și întrerupe activitatea. Adică treceau printr-un proces de relocare, oamenii se mutau dar, în același timp, fluxul de știri se actualiza. Și aceasta este, cred eu, o experiență unică, care va fi preluată mai târziu de alte țări, alți jurnaliști.

 

Cornelia Cozonac: Cum reușiți să informați oamenii din Belarus, în ce măsură ei se pot informa corect, din surse corecte?

Tatyana Korovenkova: Presa independentă din Belarus funcționează foarte repede. Un mesaj important apare în mass-media într-un interval de la treizeci de secunde – două minute. Problema constă în faptul că majoritatea site-urilor mass-media independente beloruse care sunt în exil sunt blocate în Belarus. Oamenii citesc Telegram, rețelele de socializare, Facebook, este în creștere, de exemplu, segmentul belarus al Youtube, cu diferite programe, inclusiv emisiuni politice noi. Bineînțeles, blocarea îngreunează accesul cititorilor la informații, iar problema este că regimul declară mass-media, canalele de telegram, bloggerii ca fiind formațiuni extremiste sau materiale lor - extremiste, iar oamenii nu au timp să urmărească lista acestora. Iar abonarea la un canal pe telegram, care este declarat extremist, duce, de fapt, la inițierea unei cauze penale împotriva acelei persoane. Iar dacă, Doamne ferește, ai apreciat un material sau l-ai transmis cuiva, aceasta este deja răspândire și pentru aceasta pedeapsa este și mai serioasă.

De aceea există tendința, de exemplu, ca oamenii să renunțe la abonarea unui canal pe telegram, însă continuă să intre pe canal și să citească noutățile. Informația își găsește cititorul. Rămâne întrebarea dacă cititorul vrea să găsească informația, pentru că oamenii probabil au obosit de evenimentele politice. Și după ascensiunea din anul 2020, când toată lumea era foarte politizată și interesată de politică și noutăți, a urmat un declin, ceea ce este de înțeles, pentru că oamenii au obosit, în special cei din Belarus. Le este frică, pentru că pot da buzna la tine în casă pentru orice motiv și să te ia și e bine dacă e doar o reținere pentru o zi și o amendă, și nu o cauză penală să zicem pentru comentarii pe rețea de socializare, pe Facebook, de exemplu.

La noi a avut loc un caz de rezonanță când un ofițer de la KGB-ul belarus a fost ucis în timpul asaltului unui apartament, când ei încercau să-l rețină pe un specialist IT, Andrei Zelțer, și l-au ucis și a murit și un ofițer KGB. Au fost o mulțime de comentarii ale oamenilor care nu erau în sprijinul ofițerului KGB. Pentru aceasta la ei veneau acasă cu percheziții, îi luau, îi rețineau, le intentau cauze penale și oamenii primeau unu-doi ani de închisoare sau „chimie”. Doar pentru că au spus ceva rău despre KGB.

 

Cornelia Cozonac: Cum lucrați cu surse din Belarus? În ce măsură este posibil să primiți informații de acolo, oameni să vorbească și să vă informeze deschis sau pe alte căi?

Tatyana Korovenkova: Persoanele oficiale, în principiu, îmi pare că au încetat orice contact cu mass-media independentă din Belarus, iar oamenii care de obicei ne informează preferă să rămână anonimi și redacțiile inventează metode de comunicare pentru a-și proteja cititorii, de exemplu, prin utilizarea boților care șterg datele tuturor cititorilor, utilizatorilor care au trimis vreo informație, pentru că, de exemplu, avem cel puțin două cazuri în care oamenii au fost condamnați la închisoare pentru interviuri acordate mass-media independente.

Este expertul militar Egor Lebediuk, care a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru un interviu pentru Euroradio. Mai mult, el a dat interviul până la declararea Euroradio drept formațiune extremistă, cu câteva luni înainte de aceasta. Cu toate acestea, Euroradio a fost declarată formațiune extremistă și post-factum, retroactiv, Lebediuk a fost reținut și condamnat la cinci ani de închisoare. Al doilea caz este al Dariei Losik, soția deținutului politic Igor Losik. El era angajat al Radio Europa Liberă și a fost reținut în vara anului 2020 și condamnat la cincisprezece ani de închisoare, iar soția sa Daria a încercat foarte activ să-și apere soțul, pentru a păstra în atenția publică subiectul reținerii sale. În urmă cu câteva luni, ea a acordat un interviu postului de televiziune Belsat, care este declarat extremist. După aceasta ea a fost reținută, iar recent instanța a condamnat-o la doi ani de închisoare și fiica lor, de trei sau patru ani, este acum cu bunici.

Acestea sunt măsuri de intimidare, iar oamenilor le este deja frică să vorbească, chiar și anonim, despre ceea ce se întâmplă undeva, sau rudelor deținuților le este frică să vorbească despre presiunea la care sunt supuși apropiații lor în închisori, în centrele de arest preventiv, în colonii pentru că și ei pot fi reținuți pentru aceasta.

Cu toate acestea, există încă cei care transmit informații și uneori chiar informații foarte importante, de importanță publică. Deci, în ciuda faptului că țara este, de câțiva ani pur și simplu distrusă, oamenii totuși găsesc puterea de a ne informa despre ceea ce se întâmplă.

  

Cornelia Cozonac: Dar în țară mai sunt jurnalişti care continuă să lucreze, în Belarus am în vedere, se mai poate vorbi de presă cât de cât corectă? 

Tatyana Korovenkova: În redacția noastră nu. Am luat o decizie de principiu că nu vom avea angajați în Belarus. Dar, din câte cunosc, unele redacții mai au angajați, care scriu materiale. Acolo sunt măsuri sporite de securitate, chat-urile sunt curățate la fiecare câteva ore, pentru ca în cazul unui raid neașteptat să nu existe dovezi că ai corespondență cu redacția.

În țară mai rămân unele mass-media neguvernamentale care funcționează, dar sunt nevoite să accepte regulile jocului, conform cărora ei nu scriu despre politică. Nu scriu materiale critice despre guvern, ei reflectă lifestyle, scriu despre vânzarea de apartamente, despre istoriile oamenilor care au slăbit treizeci de kilograme, și-au construit o casă de cinci mii, de exemplu – materiale de acest gen care nu au nicio legătură cu politica.

 

Cornelia Cozonac: Dar ce se întâmplă cu oamenii apropiați ai jurnaliștilor aflați în exil, autoritățile îi persecută? Cunosc situații în care prin astfel de metode pun presiune pe jurnaliști.

Tatyana Korovenkova: Dintre toți colegii mei cu care comunic îndeaproape, nu am auzit de niciun caz în care să vină la rudele lor. Dar prin terți, am auzit povești că au venit la rudele jurnaliștilor, i-au dus, de exemplu, pentru o zi, acesta fiind așa un semn colegilor că scriau prea liber despre ceva și aceasta este o amenințare constantă, că pot să vină la rudele lor. Însă nu toată lumea poate pleca, cu adevărat nu toți pot, nu toată lumea vrea să plece. Prin urmare, eu nu știu cum această problemă poate fi rezolvată. 

 

Cornelia Cozonac: Jurnaliştii care sunt în exil sunt urmăriți, filați cumva de agenți de-ai lui Lukașeno. Regimul de la Minsk își poate trimite agenții peste hotare, sub acoperire, bunăoară? 

Tatyana Korovenkova: Sinceră să fiu, nu am auzit așa ceva. Dar așa sau altfel, sub amenințare nimeni nu va risca să încerce să meargă acasă și să vadă ce se va întâmpla acolo.

 

Cornelia Cozonac: Mă refeream la străinătate, dacă agenții lui Lukașenko pot fila jurnaliștii care continuă să arate adevărul din țara lor, fiind refugiați în alte țări. Adică dacă jurnaliștii belaruși ar fi simâit asemenea filări, urmăriri...

Tatyana Korovenkova: Nu am auzit să se fi întâmplat așa ceva. Au existat câteva cazuri în care în redacții au fost lansate intenționat informații false. Dar nu am auzit de cazuri de atac asupra jurnaliştilor beloruşi.

Cornelia Cozonac: Cum luptați cu propaganda și dezinformarea, cum să distingem informațiile false care provin din Belarus?

Tatyana Korovenkova: Să o verificați, să o verificați în mai multe surse. De exemplu, când a avut loc incident cu avionul din Maciuliși, jurnaliştii căutau pe reţelele de socializare persoane care locuiesc în apropiere, pur şi simplu le scriau și-i întrebat dacă au auzit sau văzut ceva și cititorii le-au comunicat că în localitate sunt echipe de securitate, intrau în case, verifică. Deci trebuie să fie o verificare îmbunătățită, dublă, triplă. 

 

Cornelia Cozonac: Cum afectează războiul din Ucraina situația jurnaliștilor din Belarus?

Tatyana Korovenkova: Nu afectează doar jurnaliştii, ci îi afectează, în principiu, pe toţi belaruşii, pentru că Lukaşenko este complice și automat vina și participarea lui sunt transferate asupra tuturor belaruşilor. Deși belarușii care se află în afara țării, de fapt, și-au părăsit țara pentru că Lukașenko și regimul său, complicii și tovarășii săi, i-au forțat să plece sub amenințarea cu dosare penale, represiuni și bătăi. Și în legătură cu întrebările despre de ce bielorușii nu opresc cu mâinile goale avioanele și tancurile care trec prin Belarus, aș dori să reamintesc că în martie 2022, Ministerul Afacerilor Interne belorus a recunoscut că au fost cel puțin optzeci de acte de sabotaj comise pe calea ferată din Belarus, în încercarea de a opri trenurile care transportau echipament militar spre Ucraina. Și avem oameni reținuți sub suspiciunea că ar fi comis aceste acte de sabotaj, iar unii dintre ei au fost deja condamnați la termene sălbatice de 20, 22 de ani. Dar cum să ieși cu mâinile goale împotriva oamenilor înarmați? Doar nu se înaintează aceleași pretenții persoanelor care se află în teritoriile ucrainene ocupate. De ce nu ies cu mâinile goale și nu opresc militarii ruși? În Belarus, atât armata rusă, cât și forțele de securitate locale sunt înarmate și sunt gata să tragă în oameni în cazul oricăror proteste. Dar conform sondajelor de opinie, care mai sunt disponibile și sunt realizate de sociologi, opinia publică din Belarus nu susține războiul. Nu există aceeași imagine ca în Rusia, unde e un sprijin total pentru Putin. Adică, bielorușii în principiu nu susțin acest război, iar cei plecați nu au plecat de bunăvoie, ci pentru că au trebuit să aleagă între închisoare și plecare și a trebuit să luăm astfel de decizii.

 

Cornelia Kozonak: În ce mass-media belarusă din străinătate poți avea încredere și o poți cita?

Tatyana Korovenkova: Zerkalo, Nasha Niva, serviciul rusesc al Radio Europa Liberă, Euroradio, Pozirk Solidarnost. Există destul de multe mass-media independente belaruse care au lucrat anterior în Belarus mulți ani, reflectând evenimentele din țară așa cum au avut loc, nu cum și-au dorit autoritățile. Ei au plecat și își continuă munca. 

 

Cornelia Cozonac: Povestește-ne pe scurt despre tine.

Tatyana Korovenkova: Am lucrat în calitate de observator politic la BelaPan mai bine de 15 ani. BelaPan a fost cea mai veche agenție de știri independentă și privată din Belarus. Am plecat din țară cu câteva luni înainte ca BelaPan să fie declarată drept extremistă, deoarece redacția a primit avertisment că numele meu și al altor câțiva angajați au apărut în cadrul unui dosar penal intentat unui coleg al nostru.

Și ni s-a recomandat că este mai bine să plecăm din motive de securitate pentru a evita să fim reținuți. Redactorul șef al nostru a fost reținut în august 2021 împreună cu fostul ex-directorul. Fostul său adjunct fusese reținut cu câteva luni înainte, sub acuzația că a ajutat oamenii care au participat la proteste să-și achite amenzile. Înainte de aceasta au fost acuzați și de o presupusă evaziune fiscală, iar apoi BelaPan a fost declarată formațiune extremistă și au ei au fost acuzați de crearea unei formațiuni extremiste. Așa-zisul proces împotriva lor s-a încheiat. Ira Levșina, redactorul meu-șef, a fost condamnată la patru ani de închisoare, pentru crearea și conducerea unui grup extremist, iar fostul nostru director Dima Novojilov a fost condamnat la nouă ani de închisoare, iar Andrei Alexandrov, fostul său adjunct, a fost condamnat la 14  ani de închisoare. Lui, pe lângă formațiunea extremistă, i-au adăugat și trădare de patrie, iar împreună cu el a fost condamnată și iubita lui. Ea a primit 10 ani, ei s-au căsătorit la închisoare. Și ea a fost acuzată că a ajutat la achitarea amenzilor, iar apoi i-au adăugat acuzația de trădare de patrie.

 

Cornelia Cozonac:  Mulţumesc, Tatyana!

Interviul a fost realizat pentru Podcastul Puterea presei, în cadrul proiectului „Jurnalismul de investigație de calitate în interesul cetățeanului”, desfășurat de Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul Fundației Soros Moldova. Punctul de vedere al autorului  nu coincide neapărat cu opinia Fundației. Autorul este responsabil pentru corectitudinea celor expuse.