La 13 decembrie 2016, l-am dus cu mașina pe fratele meu la soția sa care locuia cu cei doi copii minori într-un apartament din sectorul Buiucani al Capitalei. Fiind în relații nu prea bune cu soția,  în speciak cu mama-soacră, fratele m-a rugat să-l însoțesc. Soacra nu i-a permis fratelui să intre în locuință să-și vadă copiii, el a insistat, iar aceasta a chemat poliția.

La fața locului au sosit doi polițiști care au vrut să-l imobilizeze pe fratele meu, aplicând forța fizică. Văzând că polițiștii sunt agresivi și îl bat pe fratele  meu cu picioarele am scos telefonul mobil și am inclus camera video. Fratele a fost bătut crunt.

Ulterior fratele a depus o cerere la Procuratura pentru că a fost bătut de polițșlti, iar proba principală a fost filmulețul video pe care l-am făcut eu. Procurorii au respins plângerea depusă de fratele meu, în schimb, la solicitarea celor doi polițilti mi-a fost fabricat un dosar penal precum că eu aș fi opus rezistență și aplicat forța fizică față de polițilti.

Prima instanță mi-a aplicat pedeapsa de 240 de ore de muncă în folosul comunității. Curtea de Apel Chișinău mi-a adăugat încă doi ani de închisoare cu suspendare. Pentru că hotărârea instanbțri de apel era executorie, am executat pedeapsa cu orele muncite în folosul comunității. Procurorul însă a atacat sentința în Curtea Supremă de Justiție, care a transmis dosarul la rejudecare. De această dată, Curtea de Apel mi-a aplicat cea mai aspră pedeapsă prevăzută de articolul care mi se incrimina – 3 ani cu executare.

Iată așa urmează să execut a doua pedeapsă pentru o infracțiune pe care nu am comis-o. Sau poate să filmezi polițiltii cum bat cu picioarele un om și să-i rogi să nu-ți bată fratele este o crimă?  

Ca să vă conving, anexez și înregistrarea pe care am făcut-o cu aproape trei ani în urmă în seara de 13 decembrie.