Timp de mai bine de zece ani, familia mea a avut grijă de un bătrân din Chișinău. Am venit să locuim la ea la gazdă,  dar am ajuns să fim o familie. Bătrânul era singură și nu avea rude apropiate. Între timp, în familia noastră s-au născut doi copii.

Am avut grijă de el ca de copilul nostru. Fiind recunoscătoare pentru grija pe care i-o purtăm, omul nu mai lua de la noi bani pentru chirie și a decis să ne lase nouă apartamentul. Pentru că se putea deplasa, a perfectat pe numele meu o procură generală prin care  îmi acorda toate drepturile pentru perfectarea actelor asupra locuinței.  

În scurt timp, omul a plecat în lumea celor drepți. Familia mea și-a asumat toate cheltuielile pentru înmormântare. După ce i-am făcut toate rânduielile, am început să perfectez actele asupra locuinței. Dar pe apartament a pus ochiul o procuroră de la Procuratura pentru combaterea crimei organizate și cazuri speciale. Imobilul a fost preluat de către Primăria Chișinău și oferit ca apartament de serviciu procurorei.

Ne-am adresat în instanță, dar judecata moldovenească nu este de partea celui necăjit. Am câștigat în instanța de fond, dar am pierdut la Curtea de Apel Chișinău, al cărei decizii sunt executorii. Acum suntem impuși să părăsim locuința, deși a mai rămas o speranță la Curtea Supremă de Justiție. Dar nu cred că mai avem șanse să câștigăm bătălia cu un procuror.