Nesiguranță, incertitudine și mai ales frică – acestea sunt cele mai comune sentimente pe care anul 2020 le-a dăruit planetei. Filmul de groază pe care îl relatau jurnalele în ianuarie și care la acea vreme se referea doar la China a străbătut planeta ca o furtună, lăsând în urmă multă durere. Dar, iată, când se părea că valul pandemiei a trecut, un alt val, mult mai mare se ridică amenințător să ne demonstreze cât de neputincioși suntem în fața necunoscutului.

Cuvântul normalitate cu care eram obișnuiți, tendința de a crede că totul ne este permis și libertatea cu care oamenii își planificau viitorul au fost acaparate de un val uriaș de nesiguranță. Acum este greu să privim mai departe de  ziua de mâine, pentru că nu suntem siguri cum va sfârși cea de azi. Protocoale peste protocoale, reguli noi care se schimbă de fiecare dată când cele vechi par a fi în sfârșit asimilate de oameni, schimbări și iar schimbări.

Panica se reinstalează în Lombardia

După o perioadă de liniște în care numărul noilor contagiați a variat zilnic în jurul cifrei de 200, iar situația părea că în sfârșit se apropie de așa-zisa normalitate de până la pandemie, pe străzile Lombardiei revine panica. Jurnalele speculează un nou lockdown, ministerele declară însă că țara nu își permite un nou colaps economic. Numărul contagiilor crește dramatic ajungând să îl depășească pe cel din lunile de carantină, doar în ultimele 24 de ore s-a atins cifra de 21.273 și acest număr este doar cel înregistrat, însă doar Dumnezeu știe câte persoane infectate circulă de fapt printre noi. Numărul persoanelor decedate începe și el să crească, oamenii au obosit de tot, iar indignarea își face loc spre suprafață și oricât ne-am dori să nu credem în coronavirus, faptele demonstrează contrariul.

Un alt protocol a intrat în vigoare, la nici 4 zile de la ultimul și o săptămână de la un altul, și tocmai când ni se spunea că va fi ultimul și va rămâne în vigoare până pe 13 noiembrie, astăzi acesta a fost din nou modificat. Masca de protecție a devenit obligatorie oricând și pentru oricine, barurile și restauranele sunt obligate să își reducă orarul de lucru, sunt interzise sărbătorirea evenimentelor,  iar familiilor li se recomandă riguros de a nu organiza în domiciliul personal evenimente cu mai mult de 6 persoane.  În Lombardia s-a instaurat „il coprifuoco”- o măsură prin care se va interzice categoric persoanelor să se afle în afara spațiului de locuit între orele 23:00 și 5 dimineață, iar cei care sunt nevoiți să iasă vor fi obligați să motiveze printr-o autodeclarație, asemănătoare celei din perioada lockdown, motivul deplasării. Centrele comerciale sunt obligate să închidă în weekend, activitățile de grup își suspendă activitatea, iar revoltele comercianților capătă tot mai mult răsunet în aceste zile. Studenții cu vârste mai mari urmează din nou să studieze doar online și se face imposibilul pentru ca învățământul să continue pentru copiii mai mici. S-a spus din nou stop activităților sportive, până și bisericile sunt obligate să primească tot mai puțini creștini. Distanța de siguranța dintre oameni crește, la fel și contactul. Frica se acomodează din nou printre noi, iar purtarea măștii este prețul pe care îl plătim pentru „luxul” de a fi liberi. Revolte masive izbucnesc tot mai des, pentru că mai înspăimântătoare decât virusul este frica de sărăcie și foamete. Oamenii își cer libertatea înapoi.

11 mai - 3 iunie

S-a început treptat, cu pași mici, dar siguri, întoarcerea la așa-zisa normalitate. De la parcurile închise, rândurile colosale din fața supermarketurilor, orarul special de funcționare a magazinelor, s-a revenit în restaurante, saloane de frumusețe, cafenele și altele. Aproape toate activitățile au primit permisiunea de redeschidere, dar cu obligația de a respecta cu strictețe un șir de reguli de igienă care oferă siguranță atât clienților, cât și lucrătorilor. Transportul public a fost readaptat situației, orarul modificat, pentru a nu  se crea aglomerație, iar numărul de persoane admis în transportul public - micșorat, oferindu-se dreptul șoferilor de a  opri în stație doar pentru coborâre, în cazul în care numărul de pasageri a atins limita permisă.

Oamenii au revenit la serviciu, unde le este asigurată siguranța. Școlile continuă activitatea în mod online, iar elevii și studenții  în an terminal se pregătesc pentru susținerea examenelor. Numărul persoanelor contagiate este în continuă descreștere, ajungând de la 744 de cazuri înregistrate pe data de 11 mai, la 321 cazuri noi pe 3 iunie.

4 -18 iunie

Cazurile noi înregistate au  continuat să scadă, coborând uneori până sub 200 pe zi. În terapia intensivă și în spitale situația este stabilă, iar numărul persoanelor decedate  a revenit la a fi unul mic.

În această perioadă s-a revenit cu pași tot mai rapizi la așa-zisa normalitate.

S-au redeschis centrele sportive și piscinile în aer liber. În restaurante, spațiile dintre clienți s-au micșorat, magazinele au început să lucreze în regim normal, însă rămâne în vigoare un șir lung de reguli care trebuie respectat cu strictețe. Unele magazine vestimentare permit deja probarea articolelor, altele sunt mai stricte, însă toate sunt echipate cu dezinfectanți și mănuși, au obligativitatea de a purta mască, iar unele dintre ele măsoară febra fiecărui vizitator. Sunetul mașinilor de ambulanțe și poliție a scăzut considerabil.

Școala în regim online a luat sfârșit. Au fost reluate unele activități pentru copii și au fost reorganizate centrele de vară pentru aceștia. Până și creșele, readaptate în funcție de noua situație, își vor relua din 22 iunie activitatea.

A reînceput circulația dintre regiuni, iar zborurile internaționale sunt din nou active.

Italia este pe calea cea bună. Lumina de la capătul tunelului pare a fi din ce în ce mai aproape.

19 iunie

Am părăsit pentru un timp Italia pentru a mă reîntoarce la baștină. Am simțit pe pielea mea cum e să călătorești pe timp de pandemie. Diferențele sunt multe, dar pe aeroportul din Bergamo călătorii sunt în siguranță. Frica te strânge de-a dreptul în spate când traversezi străzile acestui oraș, cel mai afectat de pandemie din Italia. Parcă este greu de crezut că, cu câteva săptămâni în urmă, la porțile cimitirelor din acest oraș stăteau în rând mașinile militare pentru a forma convoiul funerar care a transportat săptămâni la rând „ostașii căzuți în luptă”, acei bunei, părinți, frați și surori care nu au mai apucat să își ia la revedere cum se cuvine de la cei dragi. În Bergamo nu este familie care să nu fi pierdut pe cineva drag, însă  viața merge și aici înainte.

În Chișinău pare a fi  haos și dezordine. Oameni fără măști, îmbulzeală, populație care se mișcă haotic. Protocoalele de siguranță și prevenire a infectării cu coronavirus din cadrul aeroportului sunt de departe suficiente pentru a oferi o stare de confort și siguranță vizitatorilor. După ce în Milano ne-am obișnuit cu un alt tip de normalitate, este straniu să observi că în Chișinău, în afară de unele măști purtate de prea puțini cetățeni, lucrurile au rămas practic neschimbate.

20 iunie-3 iulie

S-au împlinit 14 zile de când mă aflu în autoizolare în satul meu de baștină. Aici e liniște și pace. Viața își vede neîntrerupt de mersul ei obișnuit. Vecinii, îmbătrâniți de povara anilor, mă întrebă timid peste gard: „chiar o exista pe lume nevoia asta de covid?” și „DA, le răspund eu, există și încă cum... eu l-am trăit pe pielea mea”.

La sate oamenii își văd de nevoile lor zilnice. Au trăit și zile mai grele, spun, dar „nu a mai fost atâta nevoie și panică”. Atât de mințiți s-au simțit, mai ales în ultimii ani, încât nu mai cred nimic din ce aud, dar își iau masca cu ei când merg la oraș, pentru că se tem de poliție. Așa au ajuns ei, sărmanii țărani cu suflet frumos, să se teamă de cei care ar trebui să îi apere, mai ales că amenzile par a fi aruncate intenționat către cei mai sensibili și neajutorați membri ai societății, iar pentru a le plăti, câte sacrificii ar trebui să facă un simplu țăran moldovean?

Vara a fost darnică în acest an cu satele Moldovei, iar după 70 de zile de autoizolare strictă la Milano, aici autoizolarea mea pare o vacanță de lux.  Aerul proaspăt și copacii plini de vitamina C mă fac să mă simt în siguranță. Mă simt din nou ca în arest la domiciliu, dar de această dată este de cel puțin o mie de ori mai plăcut. Satele Moldovei sunt liniștite și libere, iar oamenii se simt în siguranță și neînfricați.

Statistica zilnică contrazice însă siguranța din sate, îi pune pe oameni în alertă, însă în același timp le lasă o senzație de neîncredere și nedumerire. Sunt prea multe întrebări fără răspuns.

Aici, în Moldova, mă simt din nou ca în luna martie, când numărul de cazuri noi de infectări și mai ales de decesuri zilnice lăsa perplexă societatea din Italia. Atunci puteam privi lumea doar prin ochii jurnaliștilor, urmărind incapabili din spațiul caselor noastre mici. Diferența este că atunci eram în fața necunoscutului și cei care s-au confruntat primii cu virusul nu știau cu care arme trebuie să lupte. Așteptam toți cuminți și responsabili să se facă din nou bine. Acum planeta a înțeles cu ce are de a face, prin urmare lucrurile merg spre bine. Nu și în Moldova se pare. Aici situația nu este deloc roz. Lucrurile se agravează de la o zi la alta. Disperată parcă să nu rămână în urmă față de alte țări, conducerea de aici s-a încăpăținat pentru a gestiona situația după propriul plac, uneori prin decizii ridicole, alteori grăbite, iar starea lucrurilor denotând parcă o luptă dintre politică și societate.

4-29 iulie

După expirarea perioadei de autoizolare am vizitat în scopuri personale orașul vecin - singura concluze: haos. Oameni care aleargă de ici colo fără un obiectiv bine determinat și care se opresc întorcând pufnind capul spre cei câțiva oameni care îndrăznesc să poarte mască, punând serios la îndoială nivelul de inteligență al acestora. Coronavirus a devenit pentru societatea noastră doar un alt factor de divizare și ceartă.

Până și în magazinele de aici protocoalele de siguranță sunt respectate parțial și doar ca o sursă de protecție contra amenzilor care par a fi mult mai înspăimântătoare decât faptul că la nivel mondial este pandemie.

În capitală situația nu este cu mult diferită, doar un pic mai multe măști de protecție, transportul public plin ochi, cu dispozitive de dezinfectanți nefuncționale și oameni care se îmbrincesc și se țin de unde apucă. Aici unele magazine măsoară febra, altele oferă la intrare serviciul de dezinfectare a mâinilor și cam aici se oprește lupta anticovit.

În această perioadă instituțiile de învățământ superior au organizat ceremonii de decernare a diplomelor pentru absolvenți, printre care și ULIM. Aici a fost unicul loc pe care am avut ocazia să îl vizitez  în care protocolul anticovid a fost respectat. Echipați cu mănuși și măști de siguranță, cu distanța dintre locuri bine calculată și un număr restrâns de vizitatori. Acompaniați de aplauze care sunau straniu din spatele mănușilor de cauciuc, absolvenții Ulim au pășit pe o nouă treaptă profesională.

Pe data de nouă iulie în parlamentul Italiei s-a semnat o lege șoc pentru mai multe țări, printre care și Moldova: Italia ne-a inclus în lista roșie și a interzis intrarea pe teritoriul ei oricărei persoane care în ultimele 14 zile s-a aflat sau au tranzitat țara noastră. Deși inițial s-a discutat despre o perioadă de câtevai zile, această lege s-a reactualizat de mai multe ori fiind valabilă și astăzi, cu unele mici excepții. Zborurile directe și indirecte au fost imediat anulate spre această destinație, iar pentru moldovenii veniți în vacanță la baștină a urmat o perioadă stresantă în care s-au căutat în mod disperat soluții pentru a reveni acolo unde deja își au domiciliul legal. Pentru cei care au planificat vacanțele de vară în Moldova planurile au fost date cu desăvârșire peste cap și astfel tot mai mulți moldoveni și-au anulat mult visata vacanță în Moldova.

29 – 30 iulie

În drumul meu spre Italia am făcut un popas prin Franța. Aici, chiar dacă se vorbește despre o creștere semnificativă a numărului de contagii, am găsit încă liniște. Regulile sunt mult mai puțin restrictive, oamenii sunt calmi, iar în afară de obligația de a purta măști în spațiile închise, nu am observat nimic altceva ce amintește de pandemie.

31 iulie- 31 august

Doar măștile pe care suntem obligați să le avem la îndemână și să le purtăm în spațiile închise sau acolo unde nu se poate păstra distanța de siguranță între persoane mai amintește că există coronavirus. Jurnalele relatează despre un număr destul de mic de contagii, iar majoritatea din import sau de pe litoralul mărilor unde oamenii au decis să își petreacă vacanța. Este o perioadă relaxantă, iar ideia unui nou val de contagii pare încă absurdă. Sunt permise călătoriile libere pentru persoanele din țările considerate zona verde, pentru cei din zona portocalie este impusă carantina obligatorie de 14 zile, iar pentru cei din Moldova și alte 13 țări considerate zona roșie este  încă interzisă intrarea în Italia, cu mici excepții.. Ajutoare financiare sunt oferite atât familiilor cât și comercianților în scopul de a redresa economia țării. Viața își continuă cursul normal iar Italia pare să își revină.

1 septembrie -1 octombrie

Se înregistrează o mică creștere a numărului de contagii, însă situația, chiar dacă începe a fi preocupantă, se menține sub control. Oamenii revin din vacanțe iar străzile orașului devin din nou aglomerate, devenind o zonă favorabilă de răspândire a virusului.

După multe disuții dintre autorități, personalul școlar și părinți , controale, planuri și modificări, copii se reîntors pe băncile școlii. Regulile sunt stricte dar par a fi gândite pentru a oferi confort și siguranță tuturor și pentru a oferi cât mai curând posibil orarul deplin tuturor copiilor. În dependență de spațiul instituției și de numărul de uși s-au format diverse orare de intrare  și ieșire pentru fiecare clasă în parte, în modul de a nu se crea aglomerații la intrarea în școală. Copiii stau câte unul în bancă, la distanță de un metru, iar masca nu este obligatorie decât când se află în mișcare sau distanța de siguranță nu poate fi respectată. Este absolut interzisă mixarea grupelor, iar în clasele unde se constată un caz de coronavirus se impune automat carantina pentru 14 zile și obligația de a face tampon atât pentru copii cât și pentru personalul școlar.

Școlile medii au stabilit un mix de frecvență: clasele s-au divizat în jumătăți iar grupurile activează o săptămână în clasă și o săptămână online.

Creșele au și ele un regim particular de activitate dar pentru că copiii pot fi stresați ușor la o vârstă atât de mică, aici atmosfera e mult mai relaxantă, dar regulile sunt foarte stricte și fiecare copil care demonstrează simtome de covid este îndepărtat de la activitate, iar după un monitoraj din partea pediatrului poate reveni în instituție sau poate fi redirecționat către efectuarea tamponului. Și activitățile sportive pentru copii își reiau activitatea, doar că cu multe restricții și reguli stricte de urmat, cu un număr restrâns de participanți și chiar dacă măsurile de igienă sunt respectate și aplicate la maxim, tot mai mulți părinți sunt sceptici iar numărul celor care freccventează astfel de centre este în continuă scădere, prevestind falimentul anticipat al acestora.

Este o perioadă liniștită, dar tensiunea preocupărilor își spune cuvântul.

2 -26 octombrie

Tensiunea și stresul continuă să crească odată cu numărul de contagii iar jurnalele și televiziunile nu fac decât să înrăutățească starea de spirit a lucrurilor punând în alertă societatea. Panica se instaurează printre oameni și devine tot mai greu de controlat. Lucrurile se schimbă cu viteza luminii, iar numărul contagiilor este tot mai șocant de la o zi la alta. Presa face speculații care sunt în cele mai multe cazuri contrazise de declarațiile responsabililor: s-a discutat despre un lokdown, după despre posibilitatea unui lokdown în weekend și seara, dar din fericire s-a decis doar o măsură pentru a evita aglomerațiile nocturne. Regulile sunt în continuă schimbare, încât pe lângă panică se instaurează și o stare profundă de confuzie.

Regulile de controlare a contagiilor sunt tot mai severe de la un decret la altul, și pe cât de stricte vor să fie pe atât de ridicole devin pentru societate, care cu tot mai mare răsunet declară revoltă autorităților.

Noul protocol intrat în vigoare astăzi reduce și mai mult activitatea barurilor și restaurantelor și le impune să închidă la 18, introduce o distanță de siguranță mai mare la efectuarea slujbelor bisericești, micșorează numărul persoanelor admise în  același timp într-o încăpere, „recomandă” interzicerea deplasărilor în afara comunei de reședință decât în cazuri absolut necesare, închide activitățile sportive, sălile de dans și de joc și interzice strict sărbătorirea evenimentelor. În pragul unui faliment proieminent, comercianții și directorii activităților vizate organizează de mai multe zile proteste.

În Italia panica i-a amploare și nu este panica creată de virus, așa cum era în primăvară, dar este panica față de sărăcie și foame, de boli care nu mai sunt tratate cum trebuie din cauza concentrării structurilor sanitare într-o altă direcție, de autorități care par că în frenezia evenimentelor au pierdut situația din mână iar deciziile lor sunt pe lângă absurde, în unele cazuri chiar ridicole.

Coronavirus câștigă spațiu de la o zi la alta, vaccinul tămăduitor despre care se tot vorbește întârzie să apară, tensiunea socială din fiecare țară se face tot mai simțită iar certurile dintre autoritățile mai multor state tot mai evidente. Se pare că coronavirus nu este doar un virus care atacă fiecare om în parte, dar și fiecare țară și în ambele cazuri acționează la fel: au de suferit mai mult cei care sunt mai bolnavi.

Va fi totul bine, între timp ne rămâne doar să sperăm și să facem fiecare partea noastră.