A trecut un an de când alarmanta știre despre primul caz de Covid-19 depistat în Italia a făcut înconjurul lumii. A fost un an care a schimbat viața pe Pământ la mai multe grade decât există în știința unghiurilor, un an care ne-a testat limitele rezistenței psihologice, ale răbdării și a crescut considrabil un sentiment de frustrare și revoltă înăbușită în fiecare dintre noi. Privind în urmă realizăm cât de naivi am fost, crezând că totul va dura câteva săptămâni, maxim luni și așteptând reîntoarcerea la viața noastră pe care, până pe 23 februarie 2020, o consideram normalitate. Acele zile pline de libertate de acum un an sunt o amintire spre care tindem nostalgic.

366 de zile de Coronavirus

Baricadați sub măști și dezinfectanți și ținuți ca într-o cușcă cu pereți invizibili, ne trăim viața într-o rutină plictisitoare și plină de lucruri intersize. Între protocoale, reguli noi după care a devenit imposibil să ne ținem, limite peste limite și un sentiment general de frustrare, care a atins cote maxime, viața la noi a devenit insuportabil de stresantă.

După ce virusul chinezesc, care părea să fi slăbit în intensitate, a încetat să mai aibă impactul pe care îl avea la început, acum autoritățile au dat alarma despre o nouă variantă, cică englezească și mult mai contagioasă de această dată, și pe lângă limitele extreme deja impuse, duc tratative legislative despre alte restrângeri „legale” ale libertății noastre.

Știrile despre coronavirus au invadat orice spațiu, iar noi încercăm să ne izolăm de avalanșa de sentimente negative pe care o aduc, dar singurul refugiu pe care putem să îl creăm în negarea realității seamănă cu o sferă de sticlă pe care am construit-o inutil în jurul nostru.

22 februarie 2021 

13.452 de cazuri noi înregistrate în ultimele 24 de ore în Italia, dintre care se presupune că 1/5 sunt în variantă engleză. Bilanțul cazurilor urcă, scade și din nou urcă, și o dată cu el, dar în sens opus, și speranțele noastre de eliberare psihologică. 40.902 cazuri a fost apogeul absolut înregistrat în Italia de la începutul perioadei de urgență. S-a întâmplat pe 11 noiembrie 2020, când presiunea socială atingea cote extreme între oamenii al căror viitor a fost drastic pus la pământ de nemiloasele restricții anticovid impuse. După o perioadă de revoltă și negare a situației s-a instaurat o stare generală de acceptare și de „înmormântare” a miilor de afaceri italiene. Oamenii au încetat să mai caute dreptate și posibilități și au început să caute soluții de a nu muri de foame. Drumul multor foști directori de restaurante și afaceri a ajuns la Caritas.

Școlile au impus de mult obligația pentru elevii mai mari de șase ani să poarte măști, iar reacțiile adverse ale acestei măsuri încep să se facă resimțite. La fiecare contact cu un caz pozitiv, toți cei care au interacționat cu presupusul contagiat sunt trimiși în mod obligatoriu în „carantină de încredere”, pe când ceilalți membri ai nucleului familiar sunt liberi să iasă și să își continue activitățile. Fiecare pozitiv este liber să încheie perioada de autoizolare abia după ce are rezultatul testului negativ, chiar dacă asta ar putea dura și aproximativ două luni, iar studiile au demonstrat că este contagios doar pentru o anumită perioadă de timp. Legile se bat cap în cap, iar sensul lor este de multe ori inexplicabil.

Printre teste, carantine, jocuri de culori și avalanșe de sentimente negative, viața noastră din ultimul an a semănat cu o horă moldovenească dansată în sens opus, doar că pașii înapoi au fost de vreo cinci ori mai mulți.

Suntem cu aproximativ 350 de oameni mai puțini zilnic doar din cauza pandemiei, dar situația încă este declarată sub control, iar noi continuăm, plini de frustrare și de nedreptăți, să așteptăm așa-zisa salvare: vaccinul.

26 octombrie - 20 decembrie

Printre revolte și nemulțumiri, oamenii încearcă disperați să își salveze câtuși de puțin libertatea. Categoriile de afaceriști vizate de noile restricții își „înmormântează” cu strigăte de frustrare propriile afaceri. Numărul cazurilor confirmate continuă să crească bătând noi recorduri în fiecare zi, iar o dată cu el și numărul oamenilor care au pierdut lupta cu boala. Italia a fost divizată pe zone, iar regulile valabile pentru fiecare culoare sunt de la drastice la mai drastice pe zi ce trece. Nu se mai înțelege ce se poate și ce nu se poate de făcut, iar amenințările cu un nou lockdown sunt tot mai evidente. Între mii de presupuneri făcute în presă este imposibil să deslușim realitatea de fake-uri și tot mai mulți oameni au închis orice sursă de informare, protejându-și altfel sănătatea mintală de o doză mare și inutilă de stres.

20 decembrie – 10 ianuarie

Un joc de culori și de limite ale răbdării umane – așa poate fi definită perioada sărbătorilor de iarnă. Crăciun în izolare, reguli rigide valabile pe zile, trei zile roșii și una galbenă, după care una sau două portocalii și din nou revenim la roșu și tot așa până în ultima zi. Un haos în care nu a fost nimic clar aproape pentru nimeni. Cert este că familii întregi au făcut sărbătorile de iarnă separate și între patru pereți, iar cei care au îndrăznit să iasă din propriile domicilii au fost numiți infractori și au riscat amenzi usturătoare.

În ciuda tuturor sentimentelor negative și a restricțiilor impuse, dar mai ales a situațiilor neprevăzute și a riscului sporit de sărăcie, în acest an, de sărbători, oamenii s-au mobilizat într-un mod extraordinar și au împărțit din puținul pe care îl au cu oamenii în dificultate din jurul lor. În regiunea mea au avut loc mai multe campanii de solidaritate decât am văzut în toți anii la un loc de când mă aflu în Italia, iar acesta poate fi considerat unul dintre puținele avantaje ale pandemiei.

Cu pași înceți, începe campania de vaccinare contra coronavirus. Speranțe noi încep să se înfiripeze printre oameni.

10 ianuarie – 23 februarie

O perioadă tumultoasă pentru masele politice din Italia: Premierul Conte depune mandatul de prim-ministru și odată cu acest eveniment se retrage un guvern care a fost scut de protecție în apriga luptă anticovid. Se poartă tratative pentru ocuparea funcțiilor vacante, iar pentru un moment se diminuează atenția pe care presa o acordă pandemiei. Stresul psihologic cauzat de lupta anticovid se amestecă ca un sentiment de frică legat de capacitățile viitorului guvern de a face față situației atât de complicate care s-a creat în toată țara și de posibilele viitoare acțiuni și efectele pe care le pot avea asupra vieții noastre.

Vaccinul salvator este încă în etapă de probă. Printre amenințări și constrângeri se poartă tratative cu companiile producătoare despre cantitățile promise și cele care pot fi produse. Tot mai mulți oameni în categoria de risc sunt vaccinați și sunt bucuroși și mândri că au făcut acest pas, chiar dacă efectele vaccinului nu confirmă încă siguranța acestora, iar obligația de a purta măști continuă și pentru ei.

Au loc pe teritoriul Italei noi încercări de revolte silențioase ale proprietarilor de restaurante și baruri ajutați de clienții fideli, care în semn de protest au mers în orarul interzis de lege pentru a lua masa în localuri, dar efectele acestor proteste sunt doar o altă divizare între membrii societății și alte restricții legale impuse pentru cei care au avut curaj să se opună protocolului în vigoare.

Numărul cazurilor variază zilnic, restricțiile continuă a fi drastice și se zvonește tot mai mult despre posibilitatea unui nou lockdown cauzat de varianta engleză a virusului. Frontierele instaurate între regiuni continuă să țină separate familii întregi, iar regulile severe de traversare a frontierelor de stat anulează dorința oamenilor de a călători sau de a se întoarce în țările de origine. 

Lombardia e în zona galbenă, dar cu un picior în cea portocalie, care ar aduce noi restricții pentru fiecare. O nouă culoare a fost instituită pe lângă cele trei existente, dar speranța să ne încadrăm în parametrii ei este încă ireală.

Trăim în incertitudine și frustrare, dar viața își continuă nestingherită cursul ei și nu ne rămâne decât să avem grijă de noi și de sănătatea noastră mintală, pentru că au devenit mai periculoase restricțiile decât virusul în sine.

Aveți grijă de voi. Deocamdată nu se știe când, dar va fi totul bine!