Căderea moțiunii de cenzură împotriva ministrului Justiției din Parlamentul de la Chișinău, la sfârșit de octombrie, a fost un prilej pentru ministrul Sergiu Litvinenco de a reaminti, de la tribuna legislativului, viziunea noii guvernări despre pașii pe care îi întreprinde în reformarea sectorului justiției, cel mai important domeniu, care, odată readus pe făgașul normalității, va contribui la buna funcționare a statului de drept. Au fost reconfirmați pașii următori în reforma justiției, în primul rând, despre cum se vede mecanismul de evaluare a procurorilor și judecătorilor, se arată într-un editorial, publicat în Newsletter-ul pe subiecte de politică externă și integrare europeană a Republicii Moldova, editat de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung și Asociația pentru Politică Externă. 

Noua guvernare își pune mari speranțe în acest mecanism, contând că astfel va elimina din sistem persoanele corupte și compromise și va aduce în locul lor procurori și judecători competenți și cinstiți. Impactul reformelor se va vedea în timp. Graba cu care acționează puterea de la Chișinău a trezit critici sau îndoieli privind rezultatele imediate ale reformei începute.

Guvernarea nici nu ascunde - se dorește punerea în practică a promisiunilor privind lupta cu corupția, date în scrutinele electorale, care au adus-o în fruntea statului pe lidera PAS Maia Sandu și apoi, formațiunea politică, care a reușit să obțină o majoritate confortabilă în Parlament. Alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 au acordat un mandat clar și puternic forțelor pro-reformă pentru a pune în practică o agendă ambițioasă de luptă împotriva corupției, îmbunătățirea sistemului de justiție și combaterea sărăciei, așa cum s-a angajat Moldova în cadrul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

Încercare dificilă 

Lupta cu corupția în Republica Moldova este o încercare deloc ușoară. Sistemul extrem de corupt care funcționează fără rabat i-a înghițit până acum pe toți cei care au încercat să-l schimbe. Și nu au fost puțini. Întrebarea e dacă actuala guvernare va reuși să învețe din greșelile altora, să vină cu o nouă tactica de luptă, să evite derapajele și politizarea excesivă a proceselor de reformă, dar, cel mai important, este dacă va avea suficienți oameni curajoși, competenți și cinstiți, ca să distrugă acest mecanism. Oamenii potriviți la locul potrivit ar fi baza succesului în reforma justiției și eliminarea corupției. Legislația și instituțiile sunt instrumente prin care profesioniștii pot înfăptui reformele. De dibăcia cu care aceștia vor mânui instrumentele vor depinde proporțional rezultatele reformelor. 

În primul rând, trebuie să vină oameni integri în Consiliul Superior al Magistraturii, iar viitoarea componență a acestei structuri este extrem de importantă pentru bunul mers al reformei. Aici cuvântul bresei și curajul din interior va face diferența. Excluderea celor care nu merită să rămână în sistem și promovarea celor care trebuie și pot să schimbe lucrurile. Să vedem dacă există acea masă critică în sistemul judecătoresc suficient de determnată să schimbe lucrurile. Și în procuratură lucrurile ar trebui să decurgă la fel din interiorul breslei.

Eliminarea corupților, incompetenților din instituțiile de stat, și mai cu seamă din sistemul de justiție nu va fi partea ușoară, dar curățarea se va întâmpla, este inevitabil. Cu cine îi vom înlocui? Aceasta va fi partea grea a refomelor.

Subordonarea politică a magistraților

Ani la rând au tot fost făcute trieri de cadre, guvernarea comunistă din anii 2001 - 2009 i-a silit pe mulți procurori și judecători să plece din sistem, de altfel ca și din alte instituții de stat, apoi a venit guvernarea lui Plahotniuc și a mai măturat o parte din cadrele pe care se ținea sistemul, operând cu arestări și dosare și înlocuindu-i cu oameni loiali șefului de partid.

Nu zic că nu au rămas profesioniști în structurile de stat, altfel acest stat nici nu mai exista, dar acum asupra multor oameni onești, dedicați profesiei și care au rămas în structurile de stat, atârnă din nou sabia lui Damocle - ei sunt tratați cu suspiciune pentru simplul fapt că au lucrat în timpul guvernărilor anterioare. Acum, de la tribunele conducerii, li se dă de înțeles că trebuie să plece. Mulți dintre aceștia au făcut imposibilul posibil, lucrând onest, pentru că acolo și-au văzut misiunea și au dat cât au putut. Aceștia acum au devenit și cei mai vulnerabili în fața noii guvernări, unii, chiar dacă nu au făcut compromisuri, s-au văzut nevoiți să plece, pentru că așa o cere noua orânduială politică, pentru că peste tot se caută ac de cojoc celor care au lucrat în guvernările anterioare. Au plecat și unii care au făcut compromisuri și știu că ar putea să-i ajungă bumerangul. Dar cine rămâne în sistem?

Sunt funcționari, inclusiv în sistemul de justiție, care s-au descurcat bine-mersi în toate timpurile, și nu întotdeauna pentru că ar fi fost cei mai buni, dar pentru că au știut cum să se aciueze pe lângă noii conducători. Sau pentru că au făcut parte din planul B și C al celor care diriguiesc mecanismul corupției, din care, deocamdată, nu a căzut nici o piuliță. Și ei, conform planului, trebuie să rămână în sistem, să facă sabotaj, să monitorizeze din interior ce și cum se face sau să ducă abil anumite acțiuni pe piste greșite, pentru a compromite bunele intenții ale reformelor. Nu știu dacă acest lucru este luat în calcul la modul serios de noua guvernare.

Dar nici împărțirea în ai noștri și ai vostri, în „cine ne critică, e împotriva noastrăi”, nu mi se pare o atitudine bună pentru punctul de pornire în marea curățenie care se dorește. Ieșirea din campania electorală și din euforia victoriei în alegeri, coborârea de pe baricade și acordarea unei încrederi necondiționate oamenilor din sistem ar fi, poate, calea cea mai bună spre reușită.

Nevoie de energie proaspătă

Oamenii sunt cei care vor înfăptui reformele. Competenți și cinstiți. În număr suficient ca să poată produce schimbările. Iar în sistemul de justiție trebuie să vină persoane integre, capabile să nu fie influențate de puterea politică, de la nivel executiv și legislativ. Fără suficiente persoane integre în sistemul de justiție, reforma va eșua. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă caldă acum. Drumul pavat cu bune intenții nu va fi suficient fără oameni, mulți oameni de calitate. Nu sunt suficienți oamenii care au lucrat în campanie pentru partid și acum trebuiesc răsplătiți, nici chiar cei care își manifestă intenția să lucreze pro-bono, ca să-și pună o bifă în CV sau chiar pentru o provocare reală de ași pune la încercare abilitățile și cunoștințele.

Evaluarea externă a procurorilor și judecătorilor este unul din instrumentele cu care actuala guvernare vrea să curățe sistemul de Justiție în care să aducă oameni competenți. Procesul de evaluare va începe în cel mai bun caz într-un an, oricât de mult și-ar dori actualii decidenți la nivel politic un proces rapid. Așa cel puțin calculează experții în domeniu.

Reținerea și cercetarea într-un dosar penal pentru abuz de putere și alte câteva capete de acuzare a procurorului general Alexandr Stoianoglo pare să fie parte a politicii de curățare a sistemului de justiție, lansată de actuala putere, chiar dacă, de la tribunele oficiale, s-a declarat că nu există influență politică asupra procesului. Criticat de mulți apărători ai drepturilor omului, modul în care s-a făcut reținerea încă trezește dispute. În mandatul lui Stoianoglo dosarele de mare corupție nu au înregistrat progrese. El a fost învestit de Igor Dodon în funcția de procuror general, după ce a fost demis, printr-o moțiune de cenzură, Guvernul condus de Maia Sandu, care s-a opus tocmai încercării de capturare a procuraturii de către Igor Dodon. În consecință, dosarele în care Dodon și PSRM erau vizați au fost clasate sau trecute pe linie moartă.

Cochetarea șefului procuraturii cu controversatul om de afaceri Veaceslav Platon și-a pus amprenta grea pe imaginea procuraturii în general. De ce nu s-a mers pe evaluarea procurorului general, așa cum se anunța și cum ar putea fi evaluat Alexandr Stoianoglo pentru a putea fi, eventual, demis regulamentar, nu este clar, deocamdată.

În practica de până acum, la instaurarea unei noi guvernări, cu procurorul general se negocia. El demisiona, dar obținea în schimb niște garanții. Despre acestea nu s-a prea vorbit public, dar ele au fost. Alexandr Stoianoglo s-a ambiționat să rămână în funcție, ba chiar a întrat în război deschis cu guvernarea, depășind „liniile roșii”, așa cum s-a exprimat chiar ministrul Justiției, dar și cu comunitatea europeană, acuzându-l de acțiuni conspirative pe un fost ambasador UE. Guvernarea de data aceasta nu a mers la nici un fel de negocieri. Chiar dacă unii consilieri au sugerat o asemenea tactică drept soluție de a-l face pe procurorul general să plece.

Abia după ce a fost clar că nu vor fi negocieri, înțelegeri de culise, și mai ales după reținerea în forță a procurorului general, după care a urmat adjunctul său - procurorul Ruslan Popov -, pentru mai mulți procurori din sistem a fost clar că vor urma și alții. Și s-au declanșat demisiile, chiar dacă acestea au fost prezentate drept un dezacord cu ceea ce se întâmplă în raport cu superiorii de la Procuratura Generală.

Tactic, începerea luptei anticorupție și reforma în justiție cu un proces de maximă intensitate, cauza fiind fără precedent în care subiect al reținerii este procurorul general, este o acțiune foarte bună. Va trece sau nu cu bine prin malaxorul justiției rămâne să vedem. Derapajele sau greșelile admise din grabă sau cu intenție nu vor putea fi justificate.

Greșeli taxate

Las pe seama profesioniștilor din domeniu detaliile de procedură. Am așteptat ca dosarul împotriva procurorului general să fie pregătit ca la carte, până în cele mai mici detalii. Dar, chiar de la bun început, în ordonanța de începre a urmăririi penale apare un alt nume, fapt ce arată că textul ordonanței a fost preluat, copy-paste, dintr-un alt act procedural și în grabă copiat cu tot cu numele persoanei vizate în actul respectiv. Mi se pare descalificant pentru un procuror care este desemnat tocmai să se ocupe de cazul unui ditamai procuror general. De la procurori, în astfel de cazuri, se așteaptă maximă diligență profesională la întocmirea tuturor actelor și la întreprinderea tuturor măsurilor procesuale. Cu atât mai mult că acest caz este unul relevant și important pentru lupta de mai departe cu corupția.

Dincolo de aceasta, acuzațiile nu par suficient de grave ca să nu cadă în timpul procesului de urmărire penală sau într-un proces de judecată. Aș vrea să nu am dreptate. Unii dintre apărători au invocat mai multe abateri de procedură și derapaje în procesul de reținere și deținere în arest preventiv a procurorului general. Se știe că în multe cazuri procurorii merg intenționat la anumite încălcări de procedură care mai apoi, în procesul de judecată, conduc la disculparea persoanei acuzate și, în final, la achitarea ei. Există tehnici și proceduri rodate deja în acest sens, despre care vorbesc unii apărători. În cazul procurorului general Alexandr Stoianoglo, achitarea lui și, respectiv, victimizarea, nu va face decât să-i ajute într-o eventuală relansare în cariera politică, pe care, se pare, acesta a și anuntat-o, subtil, în ultima sa conferință de presă.

Condamnarea unui fost procuror general pentru fapte concrete, ar fi, cu siguranță, partea grea într-o reformă a justiției, și un semnal clar că a început lupta cu corupția. Dar de aceasta trebuie să se ocupe judiciarul și nu politicul.

Oamenii competenți, de calitate, vor schimba lucrurile și le vor aduce pe făgașul normalității. Dar ei trebuiesc încurajați, selectați, promovați într-un proces depolitizat la maximum, democratic și transparent, pe criterii de competitivitate. Greșelile, sfidarea normelor constituționale și derapajele împotriva statului de drept vor fi taxate și nimic nu le va justifica, chiar și în condițiile unor rezultate în reforma justiției și în lupta cu corupția.