Dezvăluirile unei jurnaliste din Ucraina, care a fugit de sub ocupaţia rusească: „Viaţa în teritoriile ocupate s-a întors cu 40 de ani în urmă”

Julieta Saviţchi
18/05/2022
Olena Semko. Conferinţa regională a jurnaliştilor de investigaţie, Kiev, 4 decembrie 2021.

Olena Semko este o jurnalistă din oraşul Berdyansk din Ucraina, aflat acum sub ocupaţie rusească. Câteva zile în urmă, Olena şi fiul ei de 9 ani, riscând cu viaţa, au reuşit să fugă din oraşul natal, unde le-au rămas persoanele apropiate. Jurnalista care lucrează la un proiect comun cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice ne-a făcut dezvăluiri despre calvarul trăit sub ocupaţie rusească, dar şi pericolele pe care a trebuit să le înfrunte ca să se evacueze în Kiev.

„Ei trăesc în altă realitate”

Olena Semko povesteşte că primul lucru pe care l-au făcut militarii ruşi după ce au intrat în Berdyansk a fost să deconecteze populaţia de la televiziunile şi posturile de radio ucrainene. Apoi a fost limitat accesul la internet şi telefonie mobilă, lipsind locuitorii oraşului de serviciile de comunicare modernă.

După care s-au apucat de capul activiştilor, liderilor de opinie, jurnaliştilor şi oamenilor de afaceri. „La noi în oraş este o închisoare. Deţinuţii de drept comun au fost eliberaţi, iar în celule eliberate au început să fie plasate persoane care nu doreau să colaboreze cu ei sau care s-au opus deschis regimului de ocupaţie. Se vorbeşte că aceşti deţinuţi sunt torturaţi de ocupanţi. Tot acolo sunt aduşi şi oamenii de afaceri pentru a-i determina să lucreze pentru ei şi să le ofere veniturile”, ne-a povestit jurnalista.

Mulţi businesmani şi-au închis afacerile, magazinele se confruntă cu deficitul de mărfuri, la fel şi farmaciile. O bună parte din unităţile de comerţ şi-au întrerupt activitatea. Înainte oamenii stăteau în rând pentru a procura produse alimentare. Pe urmă au început să aducă ajutoare umanitare pe care le vând de câteva ori mai scump. Iar majoritatea a rămas fără lucru şi nu au bani.

În oraş nu funcţionează nici şcolile.

Olena mai povesteşte că din Berdyansk a plecat majoritatea populaţiei, rămânând în cea mai mare parte locuitorii de vârsta a treia. În unele din locuinţele rămase temporat fără stăpân sunt cazaţi  militarii ruşi sau colaboranţi. Unele locuinţe sunt pur şi simplu sparte de soldaţi pentru a fi jefuite.

„Sub ocupaţia rusească viaţa s-a întors cu vre-o 40 de ani în urmă: rânduri la magazine, mărfuri la preţuri exagerate, îngrădirea accesului la informaţie, lipsa comunicaţiilor, nerespectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei etc. Cam aşa arată „eliberarea”, povesteşte jurnalista.

„Nu ştiu dacă aşi mai risca aşa”

Olena Semko a decis să plece cu fiul din Berdyansk încă prin luna aprilie. „Viaţa devenise foarte complicată şi se mai vehicula că oraşul ar putea fi afectat de lupte grele pentru eliberarea de sub ocupaţie rusească. Am decis să-mi scot fiul de aici. De pe 24 februarie el nu a mai fost la şcoală”, ne-a spus jurnalista.

Olena ne-a povestit că este foarte complicat de părăsit Berdyanskul. Acest lucru este posibil doar cu automobilul personal, dar pe parcursul mai multor zile oraşul a fost complet închis: „Ieşirile din oraş sunt posibile doar cu transport particular. De pe întâi mai nu a plecat nimeni din oraş pentru că nu exista legătura telefonică şi oamenii nu puteau coordona plecările. La 9 mai oamenilor leAccesul către Zaporojie a fost deschis la 12 mai. -a fost frică de eventuale provocări. Noi nu avem maşină. S-au găsit nişte oameni mărinimoşi, care au acceptat să ne ia şi pe noi. Într-un Jiguli vechi am urcat trei maturi şi patru copii şi pe 12 mai am plecat. Se formase o coloană de vre-o 400 de maşini”.

Jurnalista mai spune că erau opriţi de militarii ruşi la fiecare post de control, verificaţi şi întrebaţi unde pleacă. Pentru ca să li se permită trecerea, ziceau că pleacă în Crimea. Dar la Melitopol, unde un drum duce spre Crimeia, , iar alta către teritoriile controlate de forţele ucrainene a devenit clar unde pleacă oamenii.  Problema cea mai gravă a fost când au ajuns în localitatea Vasilevka. Au fost opriţi de militarii ruşi şi întorşi înapoi, fiind ameninţaţi cu automatele. „Nu erau ruşi veritabili, erau de alte naţionalităţi, probabil ceceni. Nu vă închipuiţi cât de mult i-am rugat ca să ne lase să plecăm, în genunchi i-am rugat. Dar înzădar. Am dormit înghesuiţi în maşină. Nu departe se auzeau canonadele. Copiii plângeau. Nu eram siguri că vom scăpa cu viaţă. Era îngrozitor”, îşi aminteşte femeia. 

Olena povesteşte că abia a doua zi, spre seară, militarii ruşi le-au permis să plece mai departe, fiind rugaţi să li se facă milă de copii. Au fost adăpostiţi pe noapte de un voluntar,

Dimineaţă, refugiaţii şi-au continuat calea plină de primejdii. Au fost nevoiţi să aştepte, în timp ce nu departe şuerau gloanţele, ca soldaţii ruşi să le permită să treacă mai departe.

„Ca să vă daţi seama, drumul din Berdyansk spre Zaporojie poate fi parcurs cu automobilul în timp de trei ore. Noi l-am parcurs timp de trei zile. Alţii nu reuşesc nici aşa. Când am ajuns la postul controlat de ucraineni, plângeam isteric, nu ne puteam opri din plâns. Dacă ar trebui să mai aleg încă odată această cale, cred că aşi refuza. Mulţi se evacuează din Berdyanski prin Crimea, de unde ajung în Georgia, iar de acdolo pleacă în Europa şi revin pe teritoriul controlat de forţele ucrainene. Acest drum este mai lung, dar nu e aşa de primejdios”.

În ce constă ,,eliberarea”?

În Zaporojie refugiaţii au fost întâmpinaţi de voluntarii care i-au hrănit şi i-au ajutat cu transport ca să poată merge mai departe. Cu un auticar pus la dispoziţie de Crucea Roşie, Olena Semko a ajuns la Kiev, a închiriat o locuinţă şi încearcă să-şi facă o viaţă nouă. Jurnalista este în căutarea unui loc de muncă. O frământă, însă, grija pentru cei rămaşi acasă: „Îmi fac griji mari pentru apropiaţii mei. Sunt în pericol sub ocupaţie. Mă doare inima pentru ei”.

Julieta Saviţchi
18/05/2022




Textele de pe pagina web a Centrului de Investigații Jurnalistice www.anticoruptie.md sunt realizate de jurnaliști, cu respectarea normelor deontologice și sunt protejate de dreptul de autor. Preluarea textelor știrilor și a investigațiilor jurnalistice se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agenții, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat de pe www.anticoruptie.md în primul alineat, iar în cazul posturilor de radio și TV – se citează obligatoriu sursa.

Preluarea integrală a textelor se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil semnat cu Centrul de Investigații Jurnalistice.



Follow us on Telegram

Comentarii