„A face prognoze înaintea unor alegeri în Republica Moldova înseamnă a te hazarda. O astfel de acțiune presupune nu numai cunoștințe și intuiție, dar și mult noroc și un fler aparte în a anticipa cumva jocurile de culise de pe ultima sută de metri”, scriu jurnaliștii de la Veridica.ro într-o analiză despre șansele principalilor actori politici de la Chișinău ce vor participa la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie. 

Dar s-a intrat oficial în campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate ce vor avea loc pe 11 iulie și, pe baza unor date actuale și a unor tendințe, vom analiza cine sunt actorii și ce șanse au ei în acest moment.  Se anunță o campanie electorală murdară dinspre zona de stânga, care pare să fie gata să arunce în joc resurse incomparabile cu cele pe care le are la dispoziție dreapta.  

Dodon și Voronin, din nou braț la braț

În zona de stânga și centru-stânga găsim din nou, tradițional, partidele filoruse și anti-europene. Ca premieră, pe stânga avem cinci partide din care patru cu șanse de trece pragul de 6%. Dacă pe vremea oligarhului Vladimir Plahotniuc, Dodon a avut ani la rând un culoar lejer pe stânga, de data aceasta puternicul Partid al Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) va avea o concurență ceva mai semnificativă.

Creditat totuși cu cele mai mari șanse pe acest segment, Igor Dodon s-a arătat dispus încă din startul campaniei să se implice în coagularea stângii. Folosind strategia „cetății asediate”, uzitată în vremea Uniunii Sovietice, Dodon și PSRM au scos de la naftalină retorica îndreptată înspre dușmanul imaginar din Occident și cel unionist care atentează grav la însăși existența Republicii Moldova ca stat. 

Discursul geopolitic a revenit în forță pe fundalul a doi ani și jumătate de guvernare slabă, fără niciun rezultat din partea PSRM în care pauperizarea și izolarea Republicii Moldova au continuat. 

Dorința de a aduna cât mai multe mandate l-a făcut pe Dodon să se alieze chiar și cu comuniștii lui Voronin, cei pe care în urmă cu 10 ani îi abandona, trecând la PSRM-ul în noiembrie 2011. A urmat o decadă de jigniri în care Dodon a purtat „litera stacojie” a trădării și a preluat electoratul de stânga care, în decada anterioară, votase cu PCRM-ul.

Voronin nu l-a iertat vreodată, dar probabil ultima șansă de a mai reveni în Parlament l-a făcut pe fostul general de miliție să se așeze la masa tratativelor și să accepte o alianță cu fostul său discipol politic. Astfel, PSRM-ul lui Dodon va merge cel mai probabil într-un bloc electoral cu PCRM-ul lui Voronin, formând acel nucleu dur sau locomotiva anti-occidentală pe zona de stânga.

Usatîi, justiție ca-n „Estul Sălbatic”

Pe același tip de mesaj anti-occidental, dar ceva mai populist, își construiește retorica și Partidul Nostru a lui Renato Usatîi. Carismatic, dar de un populism ieșit din comun, Usatîi a promis că va face un „Mossad” care să rezolve problemele țării sub toate aspectele. În fapt, acesta promite un soi de poteră care să lupte cu adversarii săi politici și care să pune ordine în lucruri pe modelul lui „Vlad Țepeș”.

În schimb, atunci când jurnaliștii au deschis cutia Pandorei și l-au întrebat despre legăturile sale cu lumea interlopă rusească, Usatîi a avut un derapaj total și a arătat că nu este departe de liderii de pe stânga anteriori lui, gata să calce peste cadavre pentru a ajunge la putere, ca apoi să o folosească în mod discreționar împotriva tuturor celor care nu sunt de acord cu el. 

Îmbătat de scorul de circa 16% și titlul de „kingmaker”, primit după ce s-a clasat pe poziția a treia în primul tur al prezidențialelor din toamna anului trecut, Usatîi speră să repete figura și la aceste alegeri parlamentare. Mesajul său este unul dur, împotriva Maiei Sandu și a PAS-ului, dar și a micilor partide unioniste pe care și el le include în sfera „răului suprem”.

Continuare pe veridica.ro