Social

REVOLUȚIA DE GEN

Stereotipurile, barieră pentru femeile din țările post-sovietice

Colaj: CIJM
Autor: Irina Odobescu (Moldova) Alena Semko (Ucraina) Lianna Petrosyan (Armenia)
17/06/2022 17511

Prăbușirea Uniunii Sovietice, un imperiu cu o construcție ideologică rigidă, a însemnat pentru republicile post-sovietice o  veritabilă „gură de aer curat” și, deopotrivă, un start râvnit pentru ca să-și poată construi propriul sistem de valori. Deja suverane, dar conectate mai strâns la principiile lumii deschise, țările din componența fostei uniuni încearcă, de multe ori timid și tardiv, să combată practicile vicioase și stereotipurile din trecut. Nu întotdeauna le reușește însă. Femeile continuă  să se confrunte cu dificultăți dacă decid să-și aleagă profesii sau meserii considerate „bărbătești”, iar dacă ajung să lucreze cot la cot cu bărbații, pot vor avea un salariu mai mic pentru munca depusă. În plus, și societatea vede femeia mai degrabă în familie, ocupată cu menajul și educarea copiilor. Chiar și așa, multe femei își asumă riscuri și un rol pro-activ, transformând barierele în poduri. Istoriile lor, culese din țările post-sovietice - Ucraina, Moldova şi Armenia, nu pot decât să inspire.

Femeile și războiul

REPUBLICA MOLDOVA: Aliona Bezman a visat din copilărie să devină militar, iar acum are gradul de locotenet major și este singura femeie în funcția de șefă a Servicului Geniu din cadrul Armatei Naționale. Mai mult, subalternii săi sunt bărbați. Prima zi în armată însă nu i-a dat prea multe semne că va reuși, după discuțiile cu reprezentanții comandamentului:

  • Bună ziua, vreau să lucrez în armată.
  • Fetițo,tu trebuie absolveți o facultate mai întâi.
  • Da, eu am studii superioare.
  • Și câți ani ai?
  • Am 26 de ani.
Aliona Bezman la deminare, Foto: arhiva personală

După absolvirea Universității Agrare, facultatea Relații Economice Internaționale, Aliona Bezman a decis că-și va lega viața de armată. După 10 ani de serviciu, a devenit ofițer. Era într-o perioadă în care, în armată, femeile lucrau doar la bucătărie sau în calitate de asistente medicale.

Aliona Bezman este femeia care îmbracă un costum de aceeași greutate ca și ea și merge cu echipa pe care o conduce la dezamorsare. Ea nu are dreptul să greșească, pentru că în joc este viața sa și a membrilor echipei sale. Spune că voința, puterea de concentrare și perfecționismul sunt calități pe care i le-a transmis mama, care îi amintea mereu că lucrurile trebuie făcute impecabil sau deloc. Și pentru că o acțiune făcută cu jumătăți de măsură nu e un principiu acceptat în familia Bezman, camarazii au înțeles foarte repede că Aliona este omul pe care poți să te bazezi.

La prima operațiune de deminare, șeful meu a rămas șocat atunci când a văzut că mie nu-mi tremurau mâinile, dimpotrivă eram foarte calmă. După acest prim test, eram luată tot mai des în teren și, ulterior, am fost numită șefă a Servicului Geniu. Cred că m-a ajutat caracterul meu combativ, pentru că niciodată nu m-am gândit că voi obține această funcție responsabilă. După ce am câștigat Cupa Ministrului, iar la o competiție din Federația Rusă am ocupat locul III între țările CSI, s-a schimbat și mai mult percepția colegilor despre mine. S-a văzut că am caracter, dorință și dăruire”, spune Aliona Bezman.

Femeia recunoaște că la început totul părea o misiune imposibilă. „Aceasta este armata!” Ea repetă această frază de fiecare dată când o întreb despre egalitatea de gen. Această frază te duce la ideea că armata este despre strictețe și ordine, dar și despre anumite preconcepții privind rolul și capacitățile unei femei.

„Șeful de la inginerie, de exemplu, nu poate veni la serviciu cu părul vopsit în verde. Nu comentez, conștientizez că absolut totul trebuie să corespundă standardeleor și cred că acest lucru este corect”, mai spune Aliona Bezman.

Ea își amintește că, la începutul carierei, mulți oameni nu puteau să-și imagineze cum o femeie își pune echipamentul special și merge la deminare. Era un tablou suprarealist pentru ei. În același timp, nu a simțit că este tratată cu un aer de superioritate de colegi. Dimportivă, au ajutat-o ​​cu sfaturi multe și utile.

În familie însă, Aliona nu vorbește prea mult despre ceea ce se întâmplă la muncă, pentru că profesia sa înseamnă risc curat. Mai ales pentru mama sa, care nici acum nu se poate împăca cu decizia Alionei, această temă este una tabu. Iar mama ei are de ce să-și facă griji: munițiile sunt vechi, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și există pericolul real să explodeze până la poligonul pentru distrugere.

Atunci când spune că nu are emoții în teren, trișează un pic. Dimpotrivă, este îngrijorată, dar mai ales pentru viața subalternilor săi.

„După ce deminăm, mă uit la băieții mei și le zâmbesc. Emoțiile, desigur, sunt prezente, pentru că nu suntem de fier. Bombele pe care le dezamorsăm sunt de fier! Băieții mei sunt cei mai buni, ne protejăm unii pe alții și muncim pe principii de egalitate”, adaugă Aliona, cu un vădit sentiment de duioșenie pe față.

Aliona Bezman la deminare, Foto: arhiva personală

Cetățenii Republicii Moldova acceptă cu o doză de scepticism prezența femeilor în instituțiile de forță, ceea ce denotă o neîncredere în capacitatea acestora de a face față unor sarcini care implică o putere fizică mai mare. Această tendință de minimizare este confirmată și de analiza realizată în 2019 de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare.

În 2019, aproximativ un sfert din populația Republicii Moldova credea că doar bărbații ar trebui să lucreze în instituțiile de securitate. Aceste stereotipuri erau mai pronunțate în cazul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență - 40,8% și Armată - 32,7%. La polul opus se afla Serviciul Vamal și Poliția. Doar 15% din respondenți au declarat că munca în aceste două instituții este  potrivită doar pentru bărbați.

Dar lucrurile s-au mișcat și în direcția bună. Tot în 2019, în Republica Moldova a fost creată Asociația Femeilor din Armata Națională, iar Republica Moldova a aprobat Programul Național de Implementare a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr.1325 privind Femeile, Pacea și Securitatea pentru anii 2018-2021, precum și Planul Instituțional de Acțiuni pentru implementarea acestuia în Armata Națională.

Asociația Femeilor din Armata Națională este o platformă de dialog între Ministerul Apărării și societatea civilă, reflectând în mod echidistant progresele înregistrate, precum și provocările cu care se confruntă Armata Națională în atingerea obiectivului comun de asigurare a egalității și echității de gen în sectorul securității și apărării.

„Acest pas important al Republicii Moldova demonstrează că procesul de integrare a femeilor în sectorul de securitate, în general, precum și în Ministerul Apărării și Armata Națională, în special, este unul ireversibil”, spune Elena Țarălunga, președinta asociației.

În Republica Moldova există o instituție de învățământ superior de specialitate - Academia Militară „Alexandru cel Bun” unde, din anul 2012, pot studia și femeile. Acest lucru a fost posibil datorită intervenției societății civile și a demersurilor tot mai vocale de eradicare a prejudecăților de gen și de asigurare a dreptului legal al femeilor la educație, oricare ar fi domeniul ales.

Dacă în anul 2016, doar 7 femei au fost înscrise la Academia Militară, momentan acestea reprezintă 23% din totalul studenților. În Ministerul Apărării al Republicii Moldova, 57,4% dintre angajați sunt femei, iar în Armată - 20,4%.

UCRAINA: „Dacă te mai duci acolo, poți să nu revii acasă”, i-a spus mama Victoriei Dvoretskaya, atunci când în anul 2014 s-a întors acasă cu o rană serioasă.

„Vica, de ce îți trebuie asta? Tu doar ești fată... Trebuie să fii acasă”, i-a repetat mama în aceleași condiții, cu o singură diferență – Victoria a revenit din Donbas, în 2016.
Victoria Dvoretskaya, Foto: artiva personală

Victoria Dvoretskaya este prima femeie comandantă a Forțelor Armate ale Ucrainei și șefă de Departament la Fundația „Întoarce-te viu”. Își amintește că la vârstă de 21 de ani a trăit o adevărată revoluție internă, atunci când a militat pentru demorație pe Maidanul din centrul Kievului. A fost alături de confrații săi care s-au opus masiv împotriva regimului fostului președinte Viktor Ianukovici, alegând integrarea europeană a Ucrainei.

În anul 2014, Victoria, împreună cu prietena ei, ducea pe ascuns ceai și chifle soldaților din prima linie. Sub gloanțe, fetele și-au făcut drum spre cele mai periculoase zone, uitând de propria lor siguranță.

Pe 18 mai a susținutexamenele la Universitatea Națională de Comerț și Economie din Kiev, iar cu o zi mai târziu a plecat pe front. A ajuns în batalionul de voluntari Aidar cu autobuzul. Peste aproximativ un an a fost rănită. Abia atunci mama ei a aflat că fiica sa s-a înrolat.

Până în 2016, armata era imperiul bărbaților în Ucraina, femeile ocupând doar posturi de spălătorese, croitorese și bucătărese. Dar războiul din sudul Ucrainei a schimbat accentele. Și Victoria Dvoretskaya a fost la început angajată în calitate de manager pentru activități de gospodărie. În doar câteva luni a fost avansată în gradul de sergent și primul ei job adevărat în armată a fost la morgă. Timp de câteva luni, fata tânără și fragilă trimitea acasă corpurile neînsuflețile ale soldaților căzuți la datorie. Ea aducea soldații decedați de pe câmp, efectua identificarea cadavrelor și  comunica cu rudele îndurerate. Atunci când povara psihologică a devenit insuportabilă, Victoria a solicitat să meargă pe front.

Victoria Dvoretskaya a absolvit primul curs de pregătire pentru ofițerii în rezervă și a devenit prima femeie comandantă a Forțelor Armate ale Ucrainei, din totalul de patru. În același timp, potrivit ei, volumul de lucru și renumerarea între ei au fost distribuite în mod egal.

În total, Victoria Dvoretskaya a luptat pe front aproape 3 ani. În total, a dedicat 7 ani din viață serviciului militar. Revenind periodic la viața civilă, femeia și-a dat seama că imaginea unei femei veterane nu s-a format încă în societatea ucraineană.

„În percepția multora, un veteran este un apărător de gen masculin, un bărbat. Există câteva stereotipuri sovietice despre femei. De exemplu, unii cred că femeile merg pe front ca să se căsătorească... De aceea, cred că deja este o victorie dacă societatea noastră va avea formată măcar o imagine pozitivă, atunci când e vorba despre o femeie veterană”, accentuează Victoria Dvoretskaya.

Potrivit veteranei Victoria Dvoretskaya, femeile trebuie să știe mai multe despre perspectivele pe care le deschide acest ordin.

Potrivit Centrului de Personal al Forțelor Armate ale Ucrainei, în ultimii șase ani, numărul femeilor din Forțele Armate ale Ucrainei s-a dublat (32.569 de persoane au fost înregistrate în decembrie 2021), și numărul femeilor ofițer și cadetelor fiind în creștere semnificativă. De la începutul războiului din 2014, statutul de participant la ostilități a fost acordat la peste 16,7 mii de femei militare.

Astfel, datorită femeilor veterane și a activiștilor, în ultimii ani, femeile ucrainene au primit mai multe drepturi în sfera profesională. Prezența unei femei în prima linie azi nu mai surprinde pe nimeni, iar acesta este un indicator destul de important.

Armenia: Prezența femeilor în forțele armate armene este acum de puțin peste 10 la sută. Ca și în alte țări post-sovietice, acestea sunt cooptate pentru munci logistice sau în departamentele medicale. Tigranuhi Artsakh are 30 de ani și a lucrat timp de 5 ani într-o școală rurală ca instructor militar. A participat la al treilea război din Artsakh în 2020 și a fost rănită de două ori. Ultima dată, grav, de aceea a fost forțată de circumstanțe să renunțe la serviciul activ.

Victoria Dvoretskaya, Foto: artiva personală

„Atunci când îmi alegeam profesia, m-am gândit că o femeie nu prea are șanse să obțină o educație militară, așa că am ales profesia de instructor militar. Apoi, atunci când am aflat că fetele se pot înscrie în instituțiile militare de învățământ din Republica Armenia, m-am grăbit să depun dosarul. Din păcate, erau acceptate doar fetele cu vârsta de pănă la 23 de ani, iar eu aveam deja 25”,  povestește Tigranuhi Artsakh.

Potrivit legii, femeile din Armenia, alături de bărbați, au aceleași drepturi  dacă aleg o carieră militară. Egalitatea de gen este stipulată și în Constituție. Este vorba despre articolul 14.3, care definește, de asemenea, datoria egală a ambelor sexe de a participa la apărarea țării. „Fiecare cetățean este obligat să participe la apărarea Republicii Armenia în conformitate cu legea.”

Tigranuhi Artsakh este o fire sportivă, iar în anii studenției a jucat pentru echipa de volei din Artsakh, a participat la cele 5 Jocuri Pan-Armeniene, 40 dintre care la Teheran. În 2019, a participat la lupte de mas-wrestling și, fără mare efort, a devenit campioana Armeniei la categoria de 65 kg în rândul fetelor.

Femeia a participat la cursurile oferite de Art of Survival, o organizație neguvernamentală militar-patriotică al cărei scop este de a promova politici de pro-activism în Republica Armenia și Republica Artsakh. Ea a audiat și cursurile organizate de Great Tigran, un regiment de voluntari format în 1989 în baza detașamentelor de voluntari.

„Dacă nu ar fi stereotipurile, atunci femeile ar alege mai ușor armata. Desigur, o femeie ar trebui să fie mamă, dar ea trebuie să decidă când este momentul, nu presiunea din partea societății sau a celor apropiați”, a mai spus Tigranuhi Artsakh.

Femeile din Armenia nu sunt percepute ca fiind parte  a sistemului de securitate și înzădar, crede  Tigranuhi.

Tigranuhi Artsakh, Foto: artiva personală

„Când a început războiul, eram în sat. Am decis imediat să mă alătur apărătorilor țării. Desigur, părinții mei erau îngrijorați, dar eu sunt adultă, a fost decizia mea, mi-am ales calea, iar ei au acceptat-o. Singura mea preocupare erau membrii familiei mele, care lptau în locuri diferite. Odată am mers o distanță de 300 de metri într-o zonă unde se duceau lupte intense. A fost ceva ieșit din comun, dar pentru mine cel mai important lucru este că am putut îndeplini ordinul comandantului. În astfel de cazuri, desigur, nu te gândești la viața ta! Îți apar puteri supranaturale”, a mai spusTigranuhi Artsakh.

Prioritatea drepturilor personalului militar, precum și respectarea onoarei și demnității acestora și interzicerea discriminării, sunt principiile principale ale serviciului militar (Legea Forțelor Armate, articolul 4).

„Uniforma militară este de cea mai mare valoare și nu contează dacă este purtată de o femeie sau de un bărbat, această persoană ar trebui considerată apărătorul/apărătoarea Patriei”, consideră Tigranuhi.

Tigranuhi visează să trăiască într-o Armenie unde nu vor exista abordări diferențiate în bază de gen.

Rezoluția ONU 1325 subliniază rolul femeilor în soluționarea conflictelor. Ea recomandă implicarea cât mai largă a femeilor, la toate nivelurile de luare a deciziilor, dar și o atenție sporită, axată pe nevoile femeilor și fetelor în condițiile conflictelor armate și integrarea perspectivei de gen în reabilitarea post-conflict.

Femeile și politica

MOLDOVA: 15 noiembrie 2020,  o zi istorică pentru Republica Moldova. Pentru prima dată, o femeie a fost aleasă șefa statului. Maia Sandu a câștigat alegerile cu o victorie zdrobitoare, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, devansându-l considerabil pe contracandidatulsău, Igor Dodon. În mesajele electorale, ea a promovat ideea integrării europene a Republicii Moldova și a anunțat toleranță zero în raport cu corupția și clanurile oligarhice.

 

În 2010, după absolvirea Școlii de Administrație Publică Kennedy de la Universitatea Harvard din Statele Unite, Maia Sandu a primit o diplomă de master în politici publice. În perioada iunie 2010 și iulie 2012, a fost consilieră a directorului executiv al Băncii Mondiale la Washington.

Pentru prima dată, Maia Sandu a candidat la funcția de președinte în anul 2016, dar atunci a câștigat Igor Dodon. Cel mai răspândit fals în campania electorală din 2016 a fost că, dacă va câștiga alegerile, Sandu va accepta 30.000 de sirieni în Republica Moldova. În campania electorală din 2020, pentru a discredita imaginea de femeie a Maiei Sandu, au fost răspândite mai multe fake news-uri printre care:

 

Maia Sandu, Președinta Republicii Moldova, Foto via Facebook 

1. O femeie necăsătorită și fără copii nu se poate gândi la copiii Republicii Moldova.

2. Maia Sandu va vinde străinilor pământurile Republicii Moldova, dacă va ajunge la putere, pentru că nu are familie.

3. Dacă o femeie nu este căsătorită, atunci este lesbiană și acesta este un lucru rău.

4. Dacă o femeie devine președintă în Republica Moldova, va începe al Treilea Război Mondial.

În perioadele preelectorale a intervenit și Biserica, comentând negativ candidatura Maiei Sandu. Comentariile nu au fost despre abilitățile și activitățile politice ale lui Sandu, ci despre faptul că nu a născut copii.

Alina Andronache, specialista în relații publice, comunicare și advocacy la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, consideră că femeile sunt de obicei discriminate nu pe baza abilităților lor, ci pe criterii de gen. Experta spune că societatea din Republica Moldova este patriarhală și stereotipată, iar acesta este un teren fertil pentru critici. Societatea nu este pregătită ca femeile să ocupe funcții care erau de obicei ocupate de bărbați.

„Continuăm să privim oamenii în secolul XXI prin prisma stereotipurilor, etichetelor, șabloanelor, anumitor prejudecăți. Avem nevoie de femei în diferite domenii pentru a sparge stereotipurile, pentru a stimula fetele și fetițele, dându-le încredere că pot face orice și pot deveni oricine dacă muncesc cu dăruire. Am observat că tendința cea mai pozitivă în împărțirea stereotipurilor și a prejudecăților este în sfera politică. Numărul persoanelor care cred categoric că femeile nu au loc în politică, în anumite funcții de conducere, este în scădere în ultimii ani. Cred că asta se datorează apariției mai multor femei în politică”, a spus Alina Andronache.

Experta susține că, din cauza stereotipurilor, femeile devin victime ale violenței psihologice, iar uneori e vorba de violență socială.

 Când femeile nu se încadrează în rolurile stereotipe impuse de societate, ele sunt întotdeauna criticate aspru. Din câte am observat, femeile care încearcă să rupă stereotipuri sunt supuse mult mai multor presiuni din partea societății”, a mai spus Alina Andronache. Schimbările depind de fiecare dintre noi. Și aceste schimbări pot fi realizate doar dacă creștem copii fără stereotipuri, prejudecăți și încercăm să formăm personalități”, crede Alina Andronache.

Se observă deja schimbări în sfera politică. După alegerile din 11 iulie 2021, Parlamentul de la Chișinău are cel mai mare număr de femei deputate din istoria țării – 41 din 101.

Un studiu al Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare din Moldova arată că în anul 2009, 32% din cetățeni considerau că femeile erau mai puțin capabile și nu puteau ocupa funcții de conducere. În anul 2018, această ponderea a scăzut la 19%, iar în anul 2021 (în perioada campaniei electorale) - la 12%.

UCRAINA: Parlamentul ucrainean a adoptat un nou Cod Electoral în 2020, care prevede și o cotă de gen. Doar partidele pe listele cărora au fost incluse 40% femei au fost admise la alegerile pentru consiliile locale, desfășurate pe 25 octombrie. S-a respectat principiul „cinci candidați – două femei”. În plus, alegerile locale au inclus nu doar o cotă obligatorie de gen, ci și taxarea pentru nerespectarea acesteia. Dacă partidul ignora această cerință, nu era înregistrat în cursă.

Astfel, din cauza încălcării cotei de gen, în orașul Zdolbunov, regiunea Rivne, comisia electorală a orașului a refuzat înscrierea candidaților partidelor „Слуга народа” și „Наш край”. Aceiași soartă a avut-o și partidul Svoboda din Jytomyr, precum și partidele Batkivshchyna și Poziția civilă din Zbarazh, regiunea Ternopil. Marina Bardina, deputată din cadrul Partidului „Слуга народа” a propus introducerea cotei de gen în Codul Electoral.

Deputata Marina Bardina, Foto: arhiva personală

„Cred că este instrumentul potrivit pentru a le permite femeilor să participe activ în politică. Așteptarea de 10-20-30 de ani pentru ca aceasta să devină o normă este prea lungă pentru noi, femeile moderne. Această măsură temporară va duce la echilibrarea reprezentării femeilor și bărbaților în politică. Apropo, pentru Ucraina acest lucru este extrem de important, deoarece mai mult de jumătate din populația noastră, conform diverșilor indicatori, este formată din femei. Și atunci când suntem subreprezentate în politică, atunci când nu influențăm deciziile guvernamentale și viața în comunitățile noastre, aceasta este o nedreptate socială”, crede deputata Marina Bardina.

După alegerile din toamna anului 2020, numărul  femeilor ucrainene în consiliile locale a crescut. Potrivit rețelei ombudsmanilor publici pentru protecția drepturilor electorale a Rețelei civice OPORA, în ciuda dinamicii vizibile (impactul pozitiv al cotei de gen a fost confirmat de peste 95% dintre respondenți),  în Ucraina există încă multe bariere în accesul și implicarea egală a femeilor în procesul electoral și activitatea lor reprezentativă efectivă în administrațiile locale.

La întrebarea dacă femeile s-au simțit discriminate în bază de gen la participarea la alegeri, peste 90% dintre respondenți au negat o astfel de experiență negativă și câțiva au remarcat că au observat o atitudine disprețuitoare din partea alegătorilor și uneori a colegilor de partid. 53 de candidați (18,3%) au raportat că li s-a aplicat „PR negru” și 17 femei (6%) au fost supuse hărțuirii în baza vârstei - atât în ​​cazurile în care vârsta lor era mai mică de 30 de ani, cât și de peste 60 de ani.

Destul de ilustrativă a fost fraza uneia dintre candidate. Întrebată dacă a  experimentat presiune sau atitudine negativă/ignorare din partea colegilor dintr-un partid politic, rude sau alegători în general pe criterii de gen, aceasta a răspuns: „Colegii de pe listă, oricât ți-ar zâmbi, nu te percep ca pe un candidat egal”.

Și în orașul Rivne a avut loc un incident legat de participarea unei deputate locale la evenimentele publice cu copilul ei. Mulți utilizatori ai rețelei de socializare Facebook au criticat dur  deputata. În opinia lor, o femeie ar trebui fie să stea acasă cu copiii ei, fie să-i ducă la grădiniță.

În 2020, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a susținut aderarea țării la „Parteneriatul Biaritz” internațional, iar în 2022 va continua să lucreze pentru asigurarea egalității de drepturi și șanse în cinci domenii:

- învățarea de către copii a principiilor egalității între femei și bărbați;

- prevenirea violenței (se vor continua lucrările privind alocarea și dezvoltarea subvențiilor de stat pentru prevenirea violenței în familie);

- reducerea decalajului salarial dintre femei și bărbați (în Ucraina este de aproximativ 20%);

- crearea de noi oportunități pentru bărbați de a avea grijă de copii (se intenționează să se ridice problema oportunității unui concediu de maternitate de trei ani și a opțiunii de împărțire a acestuia între femeie și un bărbat);

- dezvoltarea unui spațiu public fără bariere, prietenos pentru familiile cu copii și persoanele cu mobilitate redusă.

Diana Gasparyan

Armenia: Momentan, există încă multe cazuri de discriminare pe criterii de gen în Armenia. La prima vedere, principiul egalității de gen nu este încălcat și legea asigură ambelor sexe șanse egale, cu toate acestea însă, cadrul legal și realitatea sunt foarte diferite.

Diana Gasparyan - Șefa comunității Vagharshapat, 34 de ani, este prima femeie primar din istoria Armeniei, fiind avocat de profesie.

„Prima mea experiență în politică a fost una de opoziție. Ulteior, ca urmare a multor ani de luptă, demonstrații și activism, după revoluția din 2018, primarul din Etchmiadzin și-a dat demisia înainte de încheierea mandatului și am primit oferta să ocup funcția de primar interimar până la desfășurarea alegerilor”, astfel descrie ascensiunea sa în politică Diana Gasparyan.

Diana Gasparyan spune că s-a întrebat dacă locuitorii din Etchmiadzin ar alege o femeie în funcția de  primar. Cu toate acestea, dragostea de oraș și dorința deschimba lucrurile, precum și interesul, au determinat-o pe tânără să-și asume alegerea și să accepte să fie numită primar interimar.

Potrivit datelor furnizate CEC din Republicii Armenia, la alegerile locale din 2018 au fost desemnați 14 candidați pentru funcția de Echmiadzin/comunitatea Vagharshapat/regiunea Armavir: 13 bărbați și o femeie (Diana Gasparyan - Partea Contractului Civil) . Doi dintre candidați (bărbați) au refuzat ulterior să participe la alegeri. În timpul alegerilor, Gasparyan a fost aleasă primară cu o majoritate covârșitoare.

Din publicația anuală a Serviciului de Statistică din Armenia pentru anul 2021 reiese că, în anul 2020, 9 sau 1,8% din cei 502 lideri comunitari din Republica Armenia sunt femei și doar o singură femeie este primară.

Un sondaj privind participarea femeilor în administrația locală arată: 74% dintre respondenți consideră că nivelul de participare a femeilor în administrația locală ar trebui să fie de 30-50%. Aproximativ 60% dintre bărbații chestionați nu sunt pregătiți să vadă femei din familia lor în funcții de conducere.

 

„Nu cred că cele mai bune mecanisme și standarde din diferite țări ar trebui să fie implementate automat în Armenia. Politica pe etape pe care o urmărește în prezent echipa noastră politică funcționează destul de bine”, a mai adăugat Diana Gasparyan.

Cu toate acestea, potrivit experților, agențiile guvernamentale au foarte multe restanțe în acest sens. În special, e nevoie de „dezvoltarea unor mecanisme eficiente de „răspuns” la practicile sexiste la nivelul sistemului de stat”.

Femeia șoferă

Moldova: Eudochia Vleju muncește mai bine de 15 ani ca șoferă de troleibuz în capitala Republicii Moldova, Chișinău. Și-a dorit să îmbrățișeze această profesie cu 15 ani, atunci când imaginea unei femei la volanul unui troleibuz era o raritate. Le admira pe puținele șofere care se descurcau de minune cu așa mașini mari. A fost insistentă și i-a reușit. Chiar dacă au fost și momente descurajante, nu s-a lăsat niciodată influențată de comentariile sexiste, pe care le auzea.

Eudochia Vleju, Foto: CIJM 

Înainte de a-și vedea visul împlinit, în fiecare zi, după ce ducea copiii la grădiniță și școală, și termina treburile casei, urca într-un troleibuz condus de femei, își găsea un loc strategic ca să le urmărească fiecare mișcare. Făcea o tură sau chiar două cu troleibuzul, apoi mergea la piață. Era pur și simplu fascinată de ideea că ar putea la un moment dat să conducă și ea un troleibuz.

Soțul a fost la început categoric împotrivă. Eudochia își amintește că s-a angajat taxatoare, dar după două luni s-a înscris la cursuri de șofat, fără ca să-i spună.

 „Am mers singură să depun actele, fără ca cineva să știe. Am decis să depun actele la șofat pentru că zilnic eram cu gândul la condus. Chiar dacă soțul îmi spunea că e destul de greu să șofezi într-un oraș aglomerat. Viața fiecărui copil, bătrân, fiecărui pasager e în mâinile șoferului. Eu am reușit să susțin examenele și să ajung să conduc. Am noroc de copiii mei, care mereu m-au înțeles și au acceptat că nu luăm micul dejun în fiecare zi împreună”, a spus Eudochia Vleju. 

Femeia își amintește prima zi de șofat, când și-a zis că nu trebuie să cedeze în fața greutăților. Era o zi plină de emoții pozitive, dar și de greutatea responsabilității și fricii pentru securitatea pasagerilor. Își amintește mereu de cuvintele șefului de exploatare:   Eudochia, tu vei lucra, pleacă și lucrează! Dar erau și voci care-i spuneau că nu-i o treabă pentru o femeie.

 „Admirația pentru femeile la volan și munca au mers paralel. Colectivul m-a susținut. Credeam că nu o să fac față și eram gata să renunț la începuturi. Mulți îmi ofereau sfaturi. Sigur că am avut și reproșuri, căci comentarii negative sunt peste tot. Sunt o persoană care apreciază tot ce e frumos și pozitiv. Tot ce e frumos îmi dă speranță și mă face mai puternică.”, a mai spus Eudochia Vleju.  

Numărul femeilor membre ale Federației Sindicatelor din Transport și Lucrătorilor Rutieri din Republica Moldova, adică conducătoare de autovehicule în întreprinderile de stat, este mic. În Republica Moldova femeile care șofează reprezintă 25,6%, conform datelor înscrise la 1 ianuarie 2020 în Registrul de Stat al șoferilor.

Ucraina: În ultimii ani, femeile ucrainene abordează activ profesia de șofer de camion. Mai mult, majoritatea reprezentantelor acestei profesii se află în vestul Ucrainei (evident, pentru că acolo sunt cele mai mari companii de transport).

Natalia Lapka, Foto: arhiva personală

Natalia Lapka, în vârstă de 48 de ani, din regiunea Rivne, este fostă profesoară de clasele primare și profesoară de muzică la o școală locală. În anul 1990, ea și soțul și-au pierdut locul de muncă. Practic, nu aveau mijloace de existență. Unde mai pui că aveau de crescut doi copii mici. Le-a venit ideea  să-și deschidă propriul magazin alimentar, care le aducea un profit mic În 2013, soțul Nataliei a devenit șofer de camion, iar cu 5 ani mai târziu, și Natalia însăși a decis să se așeze la volan.

„Mi-am schimbat viața radical”, recunoaște Natalia. „Primul motiv este cel material, iar al doilea este personal. Nu eram mulțumită de faptul că soțul meu era atât de rar acasă. Odată a lipsit mai mult de șase luni. Nu mai suntem tineri, așa că e greu când sunt aici singură, iar el este singur acolo. Totuși, această decizie nu a fost una spontană, pentru că întotdeauna mi-au plăcut călătoriile lungi și să conduc”, a spus Natalia Lapka.

Decizia Nataliei nu a provocat discuții critice în rândul rudelor sale, dar au existat îngrijorări pentru sănătatea ei.

„La început, părinților mei au crezut că am făcut o alegere foarte ciudată”, explică Natalia. – Mama nu-și putea da seama că acum va fi așa și nu altfel. Pentru ea, șofatul nu este profesie unei femei. Și alții mă privesc straniu: „Și tu ești șofer? Nu se poate!" Și la punctele de control îmi verifică documentele cu deosebită atenție, pentru că sunt mai rezervați când văd o femeie la volanul unui camion.”

Îl consideră pe soțul ei Vitalie cel mai important profesor și consilier al ei. Împreună conduc camionul în Europa.

„Comparativ cu perioadele în care lucram ca profesor și antreprenor, acum mă simt mult mai bine”, recunoaște Natalia. „Sunt fericită, liberă și mereu aproape de soțul meu.”

ARMENIA: Societatea armeană a acceptat și acceptă cu mare dificultate situația în care o femeie conduce mașina. O șoferiță însă a reușit să spargă stereotipurile și să conducă un taxi.

De altă parte, nu există nicio discriminare împotriva femeilor și fetelor în procesul de obținere a permisului de conducere la nivel legislativ. În ultima perioadă, din ce în ce mai multe femei solicită permisul de conducere, însă societatea nu este gata să accepte o femeie la volan. Monika Galstyan a reușit să intre în top 100 de femei, care nu numai că a primit un permis de conducere, dar și a făcut din șofat o profesie.

Monika are 25 de ani și 7 ani de experiență de conducere. Este biolog de profesie și a absolvit Universitatea Europeană de Stat din Erevan.

„Am iubit mașinile încă din copilărie. Mi-am luat permisul de conducere la 18 ani și de atunci conduc. Sinceră să fiu, îmi place să muncesc din greu și îmi doream să lucrez în afara jobului meu principal (director de vânzări). Din păcate, restricțiile impuse de pandemia de coronavirus  au fost un impediment în acest sens. Conducerea taxiului nu este principala mea sursă de venit, este doar o modalitate de a-mi petrece timpul liber mai activ”, a spus Monika Galstyan.

Monika Galstyan, Foto: Artiva personală

Monica menționează că este tratată foarte bine în societate. Problema principală, din păcate, e reprezentată de clienții neadecvați, în stare de ebrietate. Monica a fost adesea discriminată pe criterii de sex, o comandă chiar a fost anulată după ce clientul aflase că o fată conducea. „Oh, ești fată, îmi pare rău, dar nu avem încredere în tine”.

Potrivit datelor publicate, o singură femeie din Armenia lucrează ca șofer pentru un funcționar public. Faptul că nicio femeie nu este șofer de transport public, potrivit Dianei, rezidă în mentalitatea patriarhală care mai dă tonul.

„Eu însămi nu aș lucra ca șoferă de microbuz, pentru că cultura interacțiunii șofer-client este la un nivel destul de scăzut, nu există o abordare civilizată.”, a mai spus Monika Galstyan.

Potrivit datelor publicate, o singură femeie din Armenia lucrează ca șofer pentru un funcționar public. Absența unei femei-șofer de transport public, potrivit ei e din cauza mentalității la nivel național.

„Eu însămi nu aș lucra ca șoferă de microbuz, pentru că cultura interacțiunii șofer-client este la un nivel destul de scăzut, nu există o abordare civilizată.”, a mai spus Monika Galstyan.

Cum protejează legea drepturile femeilor?

Moldova: În 1993, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Nomenclatorul producțiilor, profesiilor și lucrărilor cu condiții de muncă grele și vătămătoare interzise pentru femei, care a fost criticat pentru că sublinia că femeile sunt „slabe și domestice” și „bărbații puternici”. O critică a acestui Nomenclator a fost făcută în 2015 de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.

Membrii Consiliului au adoptat o decizie privind discriminarea la angajare pe criterii de gen. Decizia precizează că: „Practica nu sprijină decât neînțelegerea masculinității și a feminității, care în acest caz dictează, prioritizează în funcție de genul unei persoane (!) accesul la muncă. Nomenclatorul dezavantajează bărbatul prin stereotipuri (sexism secundar) și privează o femeie de dreptul de a decide ce fel de muncă vrea să aleagă.

Deși drepturile cetățenilor moldoveni, bărbați și femei, în domeniul relațiilor de muncă sunt garantate și protejate de Constituția Republicii Moldova, Codul Muncii și alte acte legislative, femeile continuă să fie discriminate pe criterii de gen la locul de munca.

În 2016, Nomenclatorul profesiilor interzise a fost desființat la insistențele Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării. Liuba Rotaru, președintele Comisiei pentru Femei a Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, spune că din 2016 femeile își pot alege profesia dorită, dar mai este de lucru pentru eliminarea discriminării și violenței bazate pe gen la locul de muncă.

„În Moldova, numărul femeilor în funcții de conducere este în creștere, dar statisticile arată că salariile femeilor sunt cu 17% mai mici decât ale bărbaților pentru același loc de muncă, ceea ce este nedrept. Prin urmare, femeile sunt nevoite să lucreze în sfera socială, ca profesori, unde salariile rămân mici. Violența și discriminarea la locul de muncă și în familie sunt, de asemenea, o problemă. Trebuie să creștem cooperarea între instituții pentru un rezultat mai bun”, a spus Liuba Rotaru.

Pentru a egala șansele femeilor și ale bărbaților, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Clasificarea profesiilor din Republica Moldova. Acest clasificator include nume de profesii de gen masculin și feminin. În plus, profesiile scrise în forma feminină sunt obligatorii prin lege pentru toate instituțiile și persoanele juridice și fizice care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, la completarea documentelor oficiale, când se cere indicarea profesiei.

Ucraina: Egalitatea drepturilor femeilor și bărbaților este asigurată prin punerea în aplicare a Legii Ucrainei „Cu privire la asigurarea egalității de drepturi și posibilități pentru bărbați și femei în Ucraina”, care a intrat în vigoare în 2006.Această lege permite femeilor să aibă drepturi și șanse egale cu bărbații în angajare, promovare la locul de muncă, formarea avansată și recalificarea.

Potrivit datelor Ministerului Politicii Sociale, indicate în proiectul de Rezoluție a Cabinetului de Miniștri „Cu privire la aprobarea Strategiei de stat pentru asigurarea egalității de drepturi și posibilități pentru femei și bărbați până în 2030”, femeile încă mai lucrează des în sectoare slab plătite, cum ar fisectorul public, și în funcții de nivel inferior (în educație - 78,3% dintre femei, salarii - 79,4% din media pe economie, în domeniul asistenței medicale și a prestațiilor sociale - 81,5%, salariile – 74,3% din media pe economie). Doar 17,7% dintre întreprinderi, instituții, organizații au femei în funcții superioare de conducere, ponderea persoanelor juridice la care femeile sunt șefi este de 28,9%, doar 7% dintre femei din rândul șefilor și 12% - din rândul șefilor de corporații.

Armenia: Republica Armenia este parte a Convenției Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW); a aderat la Consiliul Europei în 2001 și este, de asemenea, parte la o serie de tratate regionale care pun în aplicare principiile combaterii discriminării de gen, cum ar fi Convenția Consiliului Europei pentru apărarea libertăților fundamentale și Carta Socială Europeană. Guvernul și-a declarat angajamentul față de implementarea recomandărilor Consiliului Europei privind strategia pentru egalitatea de gen pentru 2014-2017.

Conform The Global Gender Gap, martie 2021, Armenia se află pe locul 114 din 156  țări, pe locul 25 din 26 de țări din Europa de Est și Asia Centrală la capitolul egalitatea de șanse pentru femei și bărbați.

Deși nu există profesii clar interzise pentru femei în Armenia, Guvernul Republicii Armenia, prin Decretul 2308-N din 29 decembrie 2005, stabilește pentru persoanele sub 18 ani, femei însărcinate și femei care îngrijesc un copil, până la vârsta de un an al acestuia sunt interzise următoarele profesii: sub influența factorilor chimici, fizici, biologici; aerosoli industriali; munca fizica grea; munca asociată cu factori emoționali, stresanți și de risc.

Ucraina, Republica Moldova și Armenia sunt trei țări post-sovietice care, chiar și după 30 de ani de independență, se confruntă cu probleme de discriminare a femeilor în diverse contexte, inclusiv la locul de muncă. Deși legea le protejează drepturile, femeile se confruntă mai des cu fenomenul discriminării decât bărbații. Treptat, femeile prin propriul exemplu, trec peste stereotipurile de gen și clădesc din bariere poduri.

Investigația  a fost realizată în cadrul și pe baza resurselor financiare ale proiectului Women Investigative Journalists Network (WIJN)

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii