Social

VIDEO // Dreptul la muncă pentru femeile refugiate din Ucraina: între istorii de succes și speranțe ratate

Autor: Svetlana Gore
14/07/2022 7521

De la declanșarea războiului din Ucraina, Republica Moldova a primit cel mai mare număr de refugiați raportat la numărul populației. Majoritatea celor care au găsit refugiu sunt femei și copii. Pentru a se întreține și a-și crește copiii, multe dintre refugiate ar vrea să-și găsească un loc de muncă. Deși autoritățile au adoptat o serie de măsuri menite să asigure accesul la piața forței de muncă, numărul femeilor refugiate care au reușit să se angajeze este destul de mic. Experții afirmă că, de multe ori, dreptul la angajare există doar pe hârtie.

De mai bine de două luni, Republica Moldova a devenit casă pentru Lidia Cojucari-Ladonenko şi nepoţelul ei. Au venit din Odessa să se salveze de bombele ruseşti care cădeau fără încetare peste oraş. Acum, femeia locuiește la Centru de Refugiați de la Moldexpo Chișinău.

Lidia Cojucari-Ladonenko

 „Noi am primit ajutor umanitar. Anterior dormeam împreună cu copilul pe același pat, era destul de greu. Am cerut de la ei şi au spus că suntem primii pe listă. Iată a ajuns aşa un pătuț frumos şi deodată ni l-au oferit. Acum el doarme separat, ca un rege, şi eu separat”.

Deşi s-a acomodat bine, Lidia spune că şi-ar dori să se angajeze undeva. Un salariu cât de mic i-ar prinde bine, şi s-ar simţi și utilă:  „Desigur că am fost şi m-am interesat, nu vreau să stau aici şi să nu fac nimic. Vreau să lucrez. Am fost şi am căutat poate ceva voluntariat, dar îmi spun să stau acasă cu copilul. Nu am cu cine să îl las. E încă destul de mic -  are doar doi ani, iar aici doar de la 3 ani poate să frecventeze grădinița. Așa că până una alta, stau aici cu el”.

Căutările unui loc de muncă s-au dovedit mai grele decât s-a aşteptat. Orice încercare a Lidiei s-a soldat cu eşec. „Nimeni nu mi-a propus nimic. Nu am avut nicio ofertă, mai ales că sunt născută în Republica Moldova, dar toată viaţa am trăit în Ucraina şi, aşa s-a întâmplat, eu am revenit la patria mea unde am locuit până în clasa a 5-a. Nu mă pot angaja deși înțeleg limba română și o vorbesc puțin. Angajatorii doar îmi i-au numărul de telefon şi îmi spun că o să mă sune. Iată, vecina mea era casier în supermarket în Ucraina, la fel a fost şi s-a interesat, şi i-au spus că trebuie să cunoască limba română, dar ea nu o ştie. Mie, în schimb, au spus că mă vor contacta, dar până acum nimeni nu m-a sunat”.

Două refugiate din Ucraina, angajate la Biblioteca Națională

În aceeaşi situaţie putea ajunge şi Tatiana Verjecovskaia, dar a avut mai mult noroc decât Lidia. Ea a venit la Chișinău din oraşul Nikolaev,  pe data de 10 martie şi, din primele zile a știut că vrea să se angajeze. „Am primit un mesaj să vin la o cafenea, pe strada 31 August, la interviu. Am venit şi, în timp ce discutam, fiica mea a trecut strada să vadă ce fel de clădire este. Şi îmi spune: «Mama, acolo este Biblioteca Naţională a Moldovei, hai du-te acolo şi întreabă dacă au nevoie de personal». Am mers,  m-am întâlnit cu vice-directoarea instituției, am salutat-o şi i-am spus că sunt din Ucraina. Am întrebat-o dacă nu au nevoie de angajați. Ea mă ia de mână şi îmi zice: Hai! A doua zi, la ora 8 am venit la lucru”, sune Tatiana.

Tatiana Verjecovskaia

S-a angajat pe 16 martie şi deja are mai bine de trei luni lucrate. De altfel, Tatiana era bibliotecară şi în Nikolaev, iar actualul loc de muncă o face să se simtă ca acasă.

„Eu am două responsabilități. Prima este înregistrarea fondului de carte învechit, care nu mai este actual, iar a doua funcție este reînnoirea literaturii. Acasă am lucrat 20 de ani exact în același domeniu. Am avut noroc că am ajuns aici, la bibliotecă. Sunt foarte recunoscătoare că mi-au întins o mână de ajutor”, spune femeia.

Tatiana îşi dorește mult să revină acasă acolo unde a rămas soţul ei. Deocamdată, însă, este prea periculos, afirmă ea. Blocul unde locuia a fost parţial distrus.

„La ora 7, 9, 10, alertă de raid aerian. Primarul chiar le cere celor care au rămas să plece, mai ales copii, femei. La noi e bloc de 5 etaje şi locuim la al patrulea etaj. Şi îl întrebam pe soţul meu, cum este acolo? Dar el: aşa arată toată casa. Au venit muncitorii să pună o peliculă ca să nu plouă. Nu dă Doamne!”, povestește femeia.

Aici, în Republica Moldova, Tatiana a găsit liniştea care îi lipsea atât de mult în Ucraina. Este mulţumită şi de salariu oferit de bibliotecă, mai ales că beneficiază şi de ajutor umanitar.

Tatiana nu este unica refugiată angajată la Biblioteca Naţională. În departamentul de arhivă am găsit-o şi pe Natalia Dubovik, o refugiată venită de la Odesa  pe 6 martie.

Natalia Dubovik

„Am început să caut de lucru din luna aprilie. Primele 2-3 săptămâni nu puteam depăși șocul emoțional, nu ieșeam din apartament şi stăteam conectați la telefon urmărind ştirile, în speranța că, iată-iată, mâine vom merge acasă. Când am înțeles că nu se va încheia totul atât de repede, am început să ne căutăm de lucru. Eu mergeam pe la magazinele alimentare. La micile biblioteci de lângă casă am întrebat, dar au spus că nu au nevoie şi am renunţat la idee”, afirmă Natalia.

A durat ceva timp până când şi-a găsit de lucru. Dar nu a renunţat pentru că spune  ea - cine nu muncește, în lipsuri trăiește. Actualul loc de muncă l-a obţinut printr-o întâmplare. Era într-o excursie, împreună cu fiica ei, la biblioteca care avea să-i devină noul loc de muncă.

„Fetele ne arătau biblioteca şi eu doar am întrebat: «Poate aveţi nevoie de angajaţi?» Ele tare s-au bucurat şi au spus că da, este nevoiу şi chiar vom fi fericiţi. Au dat dovadă de ospitalitate şi cu multă căldură au spus să vin”, spune femeia.

Natalia s-a acomodat repede, mai ales că în Ucraina a lucrat tot la o bibliotecă, iar cunoştinţele acumulate acolo le pune în practică aici.

„Scoatem cărțile vechi și le înnoim. Nu este greu. Eu conştient nu am vrut să fiu la deservire, pentru că, din păcate, limba română nu o ştiu la nivel conversațional. Apropo, aici este unicul loc unde nu mă gândesc la Ucraina, la război, la ce se întâmplă”, povestește Natalia.

Cele două noi angajate ale Bibliotecii Naţionale sunt foarte apreciate la locul de muncă graţie experienţei vaste pe care o au. De altfel, administraţia bibliotecii spune că angajările s-au făcut nu atât din necesitate de personal, cât din dorinţa de ajutor şi implicare.

„Noi atunci nici nu știam dacă avem dreptul legal să angajăm așa persoane la lucru. Am sunat la ministere, la jurist, am început să ne interesăm şi ne-am bucurat că avem dreptul legal şi posibilitate. Evident că aici au fost angajate în serviciile interne care nu interacționează direct cu publicul, pentru că nu cunosc limba. Şi acolo este foarte mult nevoie. Mai mult ca atât, se bazează anume pe cunoștințe de standarde, legi, reguli de biblioteconomie şi ele fiind specialiste în aceste domenii, sunt foarte apreciate de noi”, spune Aliona Muntean directoare adjunctă Resurse Informaţionale, Biblioteca Naţională.

La reprofilare, apoi la angajare

Marina Sergheciuc, o altă refugiată din Ucraina, are o vastă experiență în domeniul pedagogiei. Am întâlnit-o la nişte cursuri de cofetărie. De voie sau de nevoie, Marina se reprofilează în speranţa să-şi găsească un loc de muncă. La cursurile de la aceeași asociaţie este şi fiica Marinei, care vrea să devină manichiuristă.

„Am transmis CV-ul la mai multe concursuri de angajare, am oferit şi anchete pe rețelele sociale la grădinițe de copii din Moldova, dar totul s-a rezumat la răspunsul că trebuie să cunosc limba română.  Aşa că voi fi cofetar”, spune femeia.

Marina a învăţat tehnici moderne de pregătire a prăjiturilor, biscuiţilor şi altor dulciuri. Dintotdeauna a gătit cu plăcere, iar acum va face şi bani din pasiunea sa. Femeia recunoaşte că niciodată nu s-a gândit că îşi va schimba meseria.

Marina Sergheciuc

„Am lucrat timp de 30 de ani în calitate de educatoare la o grădiniţă. Eu chiar sunt autoarea multor jocuri pentru copii, le creez şi am ocupat locuri de frunte la diferite concursuri tematice. Evident că nu m-am gândit că aş putea avea o altă profesie în afară de aceasta”, afirmă Marina Sergheciuc.

Ucrainenii veniţi în Republica Moldova învaţă să fie cofetari în cadrul cursurilor de formare profesională de la Asociaţia "Insula Speranţei". Acestea fac parte dintr-un proiect-pilot susținut de Organizația Națiunilor Unite. În total, la programul din Chişinău, participă 30 de oameni, dintre care 16 cofetari, 12 manichiuriste şi 2 barmani.
„Mulţi deja şi-au ales locurile de muncă, o parte dintre ei merg la practică. Profesiile sunt diferite: manichiuristă, chelner-barman şi cofetar. Noi îi învăţăm rapid, în decursul a două luni, iar lecţiile sunt doar practice pentru a-şi găsi un loc de muncă”, afirmă Liubov Bulah, directoarea asociației „Insula Speranței .
 

ANOFM: Mecanismul de angajare e similar cu cel destinat cetățenilor Republicii Moldova

Pe lângă instruirea gratuită, beneficiarii primesc şi două burse lunare. Asemenea cursuri de formare profesională sunt organizate şi la Bălţi pentru încă 30 de persoane. Majoritatea participanţilor sunt din Odessa, Nikolaev, Kiev şi chiar Doneţk. Procesul de angajare nu pare a fi complicat, totuşi, le ia ceva timp cetățenilor ucraineni până se văd cu un loc de muncă.  Reprezentanții Agenției Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă susțin că mecanismul de integrare pe piaţa forţei de muncă a cetățenilor din Ucraina este practic același ca pentru cetăţenii din Republica Moldova. Noul regulament a fost stabilit din 1 martie 2022, la nici o săptămână de la începerea războiului din Ucraina.  

„Persoanele au dreptul să se încadreze în câmpul muncii fără obținerea permisului de muncă. Refugiații vin şi se înregistrează la noi în baza de date ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Noi conlucrăm cu angajatorii, identificăm locurile de muncă vacante pentru refugiați. Angajatorii care sunt disponibili ne indică profesia, câte oferte de muncă au, salariile. Ofertele sunt diferite, atât pentru funcționari, cât şi pentru muncitori. La mare căutare sunt ofertele de muncă pentru programatori, consultanți sisteme informaționale, ingineri, chiar şi medici sunt angajați, medici stomatolog, medici de familie şi chirurgi”, susține Ala Șupac, șefa Direcţiei Generale Ocuparea Forţei de Muncă, Chişinău.

VIDEO: Cum este realizat dreptul la muncă pentru femeile refugiate din Ucraina 


Deseori mecanismul e valabil doar pe hârtie

Mecanismul de pe hârtie nu este întotdeauna și pus în practică. Acest lucru este confirmat și de experții în protecție pe procedura de azil. Ei susțin că această criză a refugiaților ne-a luat prin surprindere. Actualele aspecte de integrare nu sunt clare pentru angajatori.

„Mecanismul răspunde provocărilor însă nu în totalitate. Există diferite probleme care ar trebui soluționate.  Cum are loc impozitarea acestor persoane? Nu toți contabilii sunt la curent că acest cod numeric este generat la Agenția Servicii Publice sau alte instituții abilitate. O altă problemă importantă este că aceste persoane nu își pot deschide card bancar, de debit, prin care să poată primi acest salariu prin virament. Și de asta angajatorii devin reticenți, pentru că există o problemă, nu îl poți achita. Dacă trebuie în numerar, atunci trebuie să ai un casier”,a firmă Ion Bambuleac, jurist la Centrul de Drept al Avocaților.

Program de susținere financiară pentru refugiați

Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi a iniţiat, de la începutul războiului, un program de asistență financiară pentru ucrainenii care se adăpostesc în Republica Moldova. Fiecare membru al familiei refugiate primeşte lunar 2200 de lei.
„Noi oferim ajutor financiar refugiaților care sunt aici în Moldova. Este vorba de 2200 de lei lunar, pentru o perioadă de 6 luni. Orice refugiat poate beneficia de ajutor şi cu acești bani poate să contribuie către familiile locale care îi găzduiesc, să achite serviciile comunale, să cumpere mâncare, medicamente şi alte cheltuieli”, susține Francesca Bonelli, reprezentanta UNHCR în Republica Moldova.

Republica Moldova, țară cu inimă mare

Efortul enorm făcut de cetățenii Republicii Moldova este apreciat la nivel international, de cei mai înalţi oficiali care ne-au vizitat ţara. Printre aceştia se numără şi secretarul general al ONU, Antonio Guterres, care s-a convins de ospitalitatea fără margini a basarabenilor. El a spus că generozitatea trebuie răsplătită cu şi mai multă generozitate: „Sunt impresionat de generozitate extraordinară a oamenilor şi autorităților Republicii Moldova. 95% dintre refugiaţi sunt cazaţi în case. Moldova şi-a deschis nu doar hotarele, dar şi casele şi inimile cu enormă generozitate. Dar, Moldova este într-o situaţie foarte dificilă. Dintre ţările care primesc refugiaţi, Republicii Moldova e unica care nu e membru UE şi trece printr-o gravă criză economică. Aşadar, fac un apel puternic către comunitatea internațională să ofere suport masiv Republicii Moldova”.

Mentor: Natalia Porubin

Materialul a fost realizat în cadrul unui proiect al Centrului de Investigații Jurnalistice, susținut financiar de International Media Support din Danemarca.

Pentru a deconspira mai multe scheme de corupție și delapidare a banilor publici, încălcări ale drepturilor omului echipa Centrului de Investigații Jurnalistice are nevoie de susținere. Ne poți ajuta cu o contribuție pentru echipa Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova prin Patreon sau poți redirecționa anual 2% din impozitul pe venit, pentru jurnalismul de investigație, cod fiscal al Centrului de Investigații Jurnalistice – 1019620008889.

 

 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii