Femeile şi copiii romi – „forţă de muncă” pentru afacerea cu cerşetori din Odesa
Femeile de etnie romă din Republica Moldova şi copiii lor reprezintă o sursă de cadre pentru organizatorii reţelelor de cerşetori atât din ţară cât şi de peste hotare. Cerşetoare de etnie romă pot fi întâlnite peste tot: în statele UE, precum şi statele postsovietice. O destinaţie preferată a traficanţilor şi celor care practică benevol cerşetoria este Odesa, în special regiunea portuară, unde există un flux continuu de potenţiali donatori. O altă locaţie preferată este renumita piaţă cunoscută ca „kilometrul 7”. Războiul declanşat de Rusia în Ucraina le-a dat în mare parte planurile peste cap organizatorilor reţelelor de cerşetori în Odesa, micşorându-le substanţial veniturile. Acest lucru însă nu i-a determinat pe traficanţi să renunţe la „afacere”, ci doar să o reorganizeze.
Localitatea furnizatoare de cadre pentru cerşetorie
Satul Vulcăneşti este o localitate situată la distanţa de 76 km de la Chişinău şi 252 distanţă rutieră de la Odesa.
Vulcănești face parte din comuna Ciorești, raionul Nisporeni, și numără puțin peste o mie de locuitori, majoritatea fiind de etnie romă. Localitatea impresionează prin contrastele pe care le întâlneşti la fiecare pas. Alături de gospodăriile de lux și casele excentrice, cu camere de supraveghere instalate la fiecare colț şi bolizi de ultimă generație, întâlneşti şi multe case sărăcăcioase. Maneliștii români, Florin Salam, Adrian Minune și Nicolae Guță sunt lăutarii preferați la multe nunți și cumetrii care se fac în Vulcănești, iar însemnul bunăstării sunt bijuteriile masive din aur pe care le poartă atât femeile, cât şi bărbaţii.
În acelaşi timp, mulţi copii din sat nu merg la şcoală sau grădiniţă, iar numărul maturilor analfabeţi este foarte mare.
Oamenii care trăiesc aici se conduc de niște legi nescrise ale comunității romilor, care permit izgonirea din localitate a rudelor unui membru al comunității dacă acesta este învinuit de omor.
Deşi în sat sunt gospodării foarte frumoase, aproape 70 la sută dintre ele sunt pustii. La unele gospodării chiar a crescut buruianul în poartă, semn că de mulţi ani nu a mai călcat pe acolo picior de om. Şi uliţele satului sunt aproape pustii. Oamenii sunt plecaţi peste hotare cu tot cu familii. Iar o bună parte din ei s-au dus la cerşit. „Aproape toţi de la noi se ocupă cu aceasta”, ne-a spus asistentul social din comunitate.
Adevărul e că satul Vulcăneşti este localitatea lideră la dosare penale intentate pentru trafic de persoană.
„Practic nu este familie în satul Vulcăneşti care nu a fost implicată în traficul de fiinţe umane, inclusiv pentru cerşit. Sunt câteva familii foarte influente în acest sat, care organizează totul. Victime sunt femei şi copii. Sunt peste 20 de ani de când se vorbeşte că tot se pune capăt la acest trafic, dar fără succes. S-au apucat trei colonei din Serviciul de Informaţii şi Securitate ca să destructureze schemele de la Vulcăneşti. Dar aceste structuri criminale sunt protejate la nivel de miniştri, procurori, judecători. Sunt procurori care şi-au făcut averi fabuloase după ce au muşamalizat dosarele traficanţilor. Au fost şi dosare grele, cu zeci de victime, care au ajuns pe masa judecătorilor, dar s-au dat bani grei şi traficanţii au fost achitaţi. S-au vehiculat sume sute de mii de euro, de până la un milion”, ne-a mărturisit unul din liderii comunităţii romilor din Moldova.
Iniţial, bărbatul a acceptat să facă delaraţii în faţa camerei, însă ulterior a refuzat: „Îm pun viaţa în pericol. Sunt mari bandiţi, iar eu am familie. Am fost jumătate de an sub legea privind protecţia martorilor. Sunt şi acum gata să fac declaraţii, dacă organele de drept ar începe să investigheze din nou schemele de la Vulcăneşti”, ne-a declarat interlocutorul.
Locuitorii din Vulcăneşti sunt reticenţi atunci când li se adresează cineva străin, iar unii chiar manifestă agresivitate. Totuşi, după mai multe tratative, am reuşit să-l convingem pe unul dintre romii din Vulcăneşti să ne vorbească. Bărbatul are 45 de ani şi susţine că anterior a condus şi el o reţea de cerşetori romi, din care făceau parte şi rudele sale. „Pentru noi, ţiganii, nu este o ruşine să umblăm cu cerutul. Înainte duceam şi eu oameni. Chiar şi soţia mea a fost, alte rude. Am fost în Europa, Rusia şi Ucraina. În Europa, chiar dacă îs mai bogaţi, nu prea dau. Acolo spun că statul îi ajută suficient pe cei sărmani. Dar în Rusia şi Ucraina îţi aruncă în poală fără să se uite la tine. Bărbaţii nu prea câştigă. Doar dacă sunt calici. Un calic e ca o vînă de aur pentru noi. Eu nu am avut calici. Femeile cu copii tot câştigă bine. Eu aveam grijă de ei, ca să nu fie obijduiţi. Am plătit şi taxe pentru loc. Locurile profitabile pentru cerşit sunt repartizate şi costă bani. Eu am găsit limbă comună cu toţi. Şi acum mă roagă femeile din sat şi nu numai să le duc cu cerutul, dar nu mă mai ocup. Am gospodărie frumoasă, am bani suficienţi. Nu numai ţigăncile noastre umblă cu cerutul. Sunt şi moldovence. Au lucrat două – trei luni, apoi au venit acasă cu buzunarele pline. Eu m-am purtat frumos cu oamenii mei. Dar iată, sunt alţii din sat la noi care au dus femei cu forţa şi le-au impus să cerşească şi nu le-au dat nimic din ce au câştigat. Ba chiar le-au bătut şi nu le-au dat mâncare. Şi-au bătut joc de ele”, ne-a povestit bărbatul cu condiţia respectării anonimatului.
Acesta a recunoscut că este bănuit într-un dosar penal pentru trafic de persoană, dar susţine că nu poartă nicio vină. „Femeia care îmi este rudă singură m-a rugat să o ajut să plece. Nu ştiu ce a făcut ea acolo. Pe urmă am avut un conflict cu familia ei şi m-au dat la poliţie că am traficat-o”, s-a justificat interlocutorul nostru.
„Aproape fiecare din sat se ocupă cu asta”
Vasile Ibrian a lucrat şofer, iar acuma este asistent social în satul său de baştină, Vulcăneşti. Bărbatul spune că în sat sunt vre-o 10 familii defavorizate, care „trăiesc mai greu”, în rest toţi o duc foarte bine. „Familiile defavorizate au diferite neajunsuri. Ajutorul social pe care îl primesc nu le ajunge. Primesc o mie de lei, dar nu le ajunge. În perioada rece a anului primesc 700 de lei pentru lemne. Dar e puţin. Şi atunci omul pleacă peste hotarele ţării. Se duc în diferite ţări. Înainte se duceau mai mult în Rusia sau în Ucraina, dar de când cu războiul, pleacă în alte ţări, de exemplu în Germania, Polonia sau Franţa. E greu de spus cu ce se ocupă ei acolo. Ştiu că în Germania se declarau refugiaţi şi primeau bani pentru asta”, ne-a spus asistentul social.
Vasile Ibrian recunoaşte că au fost mai multe cazuri când consătenii săi au fost atraşi la răspundere penală pentru trafic de fiinţe umane care să practice cerşetoria. „Da, au fist mai multe cazuri. Pun copii să cerşească pe străzi. Duc şi femeile şi le pun să cerţească. Cu asta se ocupă majoritatea din sat. Mai mult cu cerşitul. Chiar şi în ţările Europei. În rest, mi-i greu să răspund. Sunt din sat şi nu vreau să am probleme”, a adăugat Ibrian.
Şi Simion Ibrian, mediatorul din satul Vulcăneşti, susţine că consătenii săi pleacă în marea majoritate peste hotare ca să cerşească.
„Este trist că oamenii pleacă din sat. Pleacă în special femeile, iar în ultimul timp, şi bărbaţii. Pleacă familii întregi. Dacă ar fi de lucru, dacă ar fi integraţi în societate, situaţia ar fi altfel. Majoritatea plecau în Rusia. Unii cu cerşitul, alţii se mai angajează la lucru. Femeile rome nu pot fi traficate. Ele pleacă benevol să practice cerşitul. Pleacă cp aşa sunt circumstanţele. Trebuie să aibă careva surse de existenţă. Şi iată găsesc ca sursă de existenţă anume cerşitul”, ne-a spus mediatorul.
Gimnaziul cu 16 elevi
La marginea satului se înalţă o clădire cu trei nivele, care demult nu a mai fost reparată. Este şcoala din sat, singura instituţie de stat şi o oază de cultură a localităţii.
Urcăm pe scările măcinate de timp în încăperea friguroasă în care este prea multă linişte pentru o instituţie în care sunt copii. Pe un perete sunt afişate câteva desene cu tematica războiului din Ucraina.
Ne întămpină Lidia Gulica, directoarea şcolii. Pe lângă activitatea didactică (predă biologia şi chimia) şi funcţia administrativă, doamna Gulica îşi mai asumă nişte atribuţii, care nu sunt remunerate: de a convinge romii din Vulcăneşti privind necesitatea educaţiei şi şcolarizării. „Oamenii din localitate migrează foarte mult şi îşi iau copii cu ei. Pe urmă revin, iar noi înmatriculăm copiii în şcoală conform criteriului de vârstă şi lucrăm adăugător ca aceştia să recapituleze materialul pierdut. Este dificil”, ne povesteşte directoarea.
Lidia Gulica susţine că frecvenţa este redusă, iar un motiv ar fi implicarea copiilor în cerşit. „Acum în sat sunt 30 de copii de vărstă şcolară. Azi la şcoală s-au prezentat 16. Nu zic că toţi au fost trimişi la cerşit. Dar avem cazuri frecvente când copiii absentează pentru că au plecat ciu mama să cerşească”, ne spune Lidia Gulica. Aceasta ne prezintă şi un act de constatare recent în privinţa părinţilor unei eleve de 15 ani care a fost trimisă cu cerşitul.
Directoarea se plânge pe finanţarea insuficientă şi lipsa cadrelor: „Eu încerc să cointeresez locuitorii satului în activitatea şcolară. Pentru ca să avem rezultate, este necesar să obţinem încrederea lor, iar acest lucru este foarte greu. Eu am angajat doi paznici şi o servitoare din rândul romilor din sat. Ar fi foarte bine dacă am avea cadre didactice de etnie romă. Dar sunt rare cazurile când îşi continuă studiile. Iar fetele de etnie romă se căsătoresc devreme. Am avut o speranţă, o elevă din Vulcăneşti care învaţă la Liceul din Nisporeni. Dar am aflat că şi aceasta, care are 17 ani, urmează să joace nunta în această primăvară. Şi nu ştiu dacă va mai absolvi liceul”.
„Nu suntem în drept să urmărim romii peste hotare”
Valeriu Guţu, primarul comunei Cioreşti din care face parte şi satul Vulcăneşti, a declarat că cunoaşte despre plecarea romilor peste hotare, inclusiv la cerşit, însă autoritatea publică locală nu are pârghii pentru a opri migraţia.
„Romii se bucură de libertatea de circulaţie, la fel ca şi ceilalţi cetăţeni. Ei îşi perfectează paşapoarte şi pleacă unde doresc. Romii au aceeaşi libertate de circulaţie ca toţi cetăţenii. Când pleacă, nu sunt obligaţi să vină la Primărie şi să ne raporteze unde şi în ce scop călătoresc. Dar fenomenul migraţiei în Vulcăneşti este unul intensiv. Pleacă pe timp îndelungat, luându-şi şi copiii. Am auzit că în Vulcăneşti există trafic de persoane, că se practică cerşitul, dar nu am date statistice. Traficul de peroane este o infracţiune penală care ţine de competenţa organelor de drept. Noi am primit doar înştiinţări din Rusia şi Ucraina despre reţinerea unor locuitori din Vulcăneşti care practicau cerşitul. Administraţia publică locală nu dispune de pârghii pentru a opri un fenomen sau altul la romi. Unica noastră armă este convingerea prin comunicare”, ne-a spus edilul.
Valeriu Guţu susţine că a făcut tot ce a putut prntru integrarea socială a romilor din Vulcăneşti. „Au fost proiecte, au drumuri pietruite, li s-a făcut apeduct, lucrează serviciul de salubrizare. Doar că nu plătesc pentru servicii. Le-am construit şi grădiniţă pentru două grupe, una modernă, după standarde europene. La început erau 10 copii, iar în scurt timp au ajuns la doi copii. Erau mai mulţi angajaţi decât copii şi am închis grădiniţa. Iată şi la şcoala de acolo aproape că este aceiaşi situaţie, când numărul angajaţilor îl depăşeşte pe cel al elevilor. Am vrut să-i transferăm la şcoala din Ciorăşti, dar locuitorii din Vulcăneşti nu-şi doresc acest lucru. Aşa că am fost nevoiţi să menţinem şcoala în Vulcăneşti ca cel puţin câţiva copii de etnie romă să studieze. Accesul la informaţie şi ştiinţa de carte sunt criteriile care ar conduce la diminuarea fenomenului cerşetoriei printre romi. O pârghie eficientă ar fi şi întroducerea răspunderii părinţilor pentru şcolarizarea copiilor”, ne-a declarat Valeriu Guţu.
Vulnerabilitatea femeilor rome în statistici
Nu se cunoaşte cifra exactă a romilor din Republica Moldova, numărul estimativ fiind de circa 12.000 de persoane. Iar puţin peste jumătate ar fi femei. Analfabetismul, şomajul şi accesul limitat la servicii de sănătate sunt doar câteva probleme cu care se confruntă comunitatea romă din Republica Moldova, în special femeile. 40 la sută din femeile rome din țară nu au studii, marea majoritate nu au un loc de muncă, iar fiecare a patra nu au fost la medic în ultimii cinci ani, arată datele unui sondaj realizat de Rețeaua Femeilor și Fetelor Rome din Republica Moldova.
Multe fete rome se căsătoresc la o vârstă fragedă și sunt înregistrate rate înalte de violență împotriva femeilor în comunitățile de romi cu un sistem de gospodării și comunități dominate de bărbați, care limitează foarte mult libertatea de mișcare și alegere a femeilor și fetelor din comunitate.
Doar 28% dintre femeile rome în vârstă de 15-64 ani sunt angajate, proporţia acestora fiind de 1,9 ori mai redusă în comparaţie cu femeile non-rome (53%) şi de 1,5 ori mai redusă în raport cu bărbaţii romi.
Statisticile mai arată că doar 63% dintre femeile rome din Republica Moldova cu vărsta mai mare de 16 ani pot să scrie şi să citească.De menţionat că, aceste rate de alfabetizare a femeilor rome sunt printre cele mai joase dintre ţările Europei Centrale şi de Sud-Est.
Astfel, femeile şi fetele rome continuă a fi unul dintre grupurile cele mai defavorizare din Republica Moldova. Vulnerabilitatea acestora spre excluziune sociale este determinată de o serie de factori discriminatori bazaţi pe gen, clasă, etnie, rasă, care influenţează nu doar rolul şi poziţia acestora în cadrul comunităţii, dar şi egalitatea accesului la educaţie, piaţa muncii, obţinerea veniturilor în afara sărăciei, asistenţa medicală, protecţia socială, calitatea locuirii, viaţa civică şi politică, justiţie.
Din păcate, nu există statistici privind traficul de persoane pe criterii de apartenenţă etnică. Cercetările arată că femeile și fetele rome sunt, la fel, traficate în Italia, Turcia, urmate de Polonia, Ucraina, Germania și chiar Israel, fără a lua în calcul Rusia şi Ucraina.
Ce spun experţii
Preşedintele Comunităţii Romilor din Moldova, Nicolae Rădiţă, fost consilier guvernamental pentru probleme etnice, determină trei criterii prin care poate fi explicat fenomenul migraţiei romilor pentru cerşetorie – cultural, economic şi social.
Referindu-se la aspectul cultural al problemei, Nicolae Rădiţă a făcut referinţă trecutul nomad al romilor. „Romii de la Vulcăneşti sunt urmaşii romilor ursari sau circari. Aceştia erau dresori de animale, în special urşi, şi călătoreau dintr-o localitate în alta, câştigându-şi existenţa din prezentarea micilor spectacole. Acuma nu mai dau spectacole ambulante, dar tendinţa de a emigra şi a strânge bani le-a rămas. Pentru ei este ceva normal ca să emigreze şi să ceară bani. Noi am depistat cazuri când bărbaţii îşi trimiteau să cerşească soţiile şi copiii. Şi aceştia nu făceau parte din categoriile sărace”, ne-a explicat Rădiţă.
Cel de al doilea aspect, cel economic, expertul îl explică, în primul rând, prin lipsa locurilor de muncă pentru romi: „Romii văd în cerşit un mod de a-şi câştiga existenţa. Când nu au un loc de muncă, surse de venituri decente pentru a-şi câştiga existenţa, persoana devine vulnerabilă şi poate fi uşor influenţată, subjugată. Poliţiştii noştri trebuie să facă o delimitare clară atunci când investighează cazurile de cerşetorie. Sunt cei care ceşesc pentru a câştiga pentru propria existenţă şi cei care cerşesc pentru a-i îmbogăţi pe alţii. Dacă anterior romii cerşeau exclusiv pentru existenţa lor, de vre-o 10-15 ani a apărut fenomenul organizării reţelelor de cerşetori. Este vorba despre exploatarea persoanelor, iar victimele acestor reţele ajung nu doar persoanele de etnie romă”.
Căt priveşte aspectul social, Nicolae Rădiţă susţine că este vorba despre discriminarea pe criterii etnice a romilor. „Romii sunt discriminaţi la angajarea în câmpul muncii, deşi statul le garantează drepturi egale cu reprezentanţii celorlalte etnii. Mai există şi problema analfabetismului. Statul trebuie sp implementeze politici ca fiecare copil să aibă studii gimnaziale. Pentru fetele rome este carateristică căsptiria timpurie. Fetele sunt retrase de părinţi de la studii pe la vârsta de 11-12 ani. Este o tragedie şi o ruşine pentru toate rudele dacă fata nu e virgină în noaptea nunţii. Astfel, rata analfabetismului sau a studiilor gimnaziale incomplecte rămâne foarte înaltă în rândurile femeilor rome, făcându-le mult mai vulnerabile comparativ cu bărbaţii”, a declarat fostul consilier guvernamental.
Cerşetorii din Odesa
În Odesa, principalele puncte pentru traficanţii de cerșetori sunt în apropierea gărilor feroviare, bisericilor, portului maritim, a centrului turistic din Arcadia, precum şi a pieţelor mari. Cerşetorii sunt văzuţi acolo în orice anotimp al anului. Idiferent de timpul de afară. Majoritatea din ei sunt femei şi copii de etnie romă din Transcarpatia şi Republica Moldova.
Cea mai mare reţea de traficanţi de persoane pentru cerşit operează în centrul oraşului Odesa de mai mulţi ani. Aceştia au forţat să cerşească în special copiii. Au fost identificaţi cel puşin zece copii care au lucrat pentru această grupare. Ei au fost distribuiţi în diferite grupuri, fiind plasaţi să cerşească în diferite locaţii din centrul Odesei.
Într-o cafenea care funcţionează în regim non-stop, aceşti copii intrau pentru a se încâlzi şi a raporta câştigurile patronilor. Cei care aveau câştiguri mici, erau certaţi şi chiar bătuţi de patroni.
Unii din aceşti copii sunt însoţiţi de femei mature, care de cele mai multe ori joacă rolul de mame ale micilor cerşetori. După intervenţia poliţiei, ei nu au mai fost văzuţi cerşind. S-au „reprofilat” în calitate de vânzători ambulanţi de flori, inclusiv pe timp de noapte.
Poliţia a identificat mai mulţi adulţi din gruparea respectivă, care însoţeau copiii, le-au fost întocmite procese verbale, inclusiv pentru neîndeplinirea obligaţiunilor părinteşti, dar nu s-a recurs niciodată la intentarea dosarelor penale, în pofida faptului că existau sesizări din partea cetăţenilor.
Chiar jurnaliştii au depus mai multe sesizări şi au făcut declaraţii la organele de drept privind exploatarea minorilor, însă aceste sesizări au fost ignorate de oamenii legii.
În timpul unui raid al jurnaliştilor şi oamenilor legii a fost observată o femeie care lua banii câştigaţi de micii cerşetori. În timpul unui alt raid, în drum spre secția de poliție, am reușit să discutăm cu un bărbat din acest grup, de etnie romă. El ne-a comunicat că a venit împreună cu mai mulţi romi din Republica Moldova. Unii dintre ei nu știu nici să citească, nici să scrie, dar susțin că copiii lor merg la școală, iar cerșetoria se face în afara orelor de studii. „Doar că nu ne înțelegeți, avem culturi diferite. Vouă vi se pare un lucru rău, dar pentru noi este ceva normal, chiar de bine. E bine că un copil munceşte, că poate să câştige singur pentru existenţă. Aceasta este o muncă normală”, ne-a declarat Roza, o femeie de etnie romă. La întrebarea dacă adulții iau banii câştigaţi din cerşit de copii, femeia nu a răspuns.
Jurnaliştii au continuat să urmărească grupul. Ei locuiau într-o casă dărăpănată în apropierea gării. O vreme, copiii cerșeau periodic într-o cafenea din Piața Gării. Pe urmă aceştia nu au mai fost observaţi acolo. Jurnalistul a încercat să intre în curtea casei, dar acolo era deja un lacăt atârnat la uşă şi nu se observau semne de viaţă. Nu se știe dacă romii au plecat de acolo de bună voie sau i-a forțat cineva.
Un alt caz a fost observat de jurnalişti în centrul Odesei. Doi bărbaţi de etnie romă s-au apropiat de o cerșetoare, care părea să fie şi ea romă, i-au luat bani și au vorbit despre ceva. Jurnalistul a apelat la poliție cu o cerere de deschidere a urmăririi penale, cu ridicarea înregistrărilor video de pe camerele de supraveghere, însă poliţiştii au refizat să dea curs sesizării.
Pe la sfârşitul anului 2021, de pe străzile Odesei au început să dispară cerşetorii de etnie romă. Nu se cunoaşte dacă aceştia au fost forţaţi să plece sau au plecat benevol la baştină.
Dar în locul lor au apărut „nou veniți”: o femeie cu un băieţel, ambii de etnie romă. Băieţelul cânta la fluier permanent aceiaşi melodie. De obicei, femeia supraveghea copilul de la distanţă, după care venea şi-i lua cutia cu bani, apoi plecau împreună. Acesta a stat odată în acelaşi loc timp de 5 ore, chiar în noaptea de Revelion.
În decembrie 2021, jurnaliştii au reclamat cazul la poliţie, femeia fiind reţinută. Poliţistul Vadim Grinishin care a promis să revină şi să facă lumină în acest caz, nu a mai răspuns nici la apeluri. Jurnaliştii au aşteptat timp de de două ore cu micul cerşetor până când a venit o femeie şi l-a luat.
Mira şi Tamara: „Când aduceam bani puțini, ne băteau crunt”
Mira are 11 ani şi a petrecut aproape întreaga viaţă în sclavie şi impusă să cerşească. La 7 ani, copila a reușit să evadeze și să fie repartizată într-un adăpost, de unde a fost plasată provizoriu într-o familie, sub protecţia statului.
Recent, a cunoscut-o din întâmplare pe sora ei Tamara, care a reușit și ea să scape din sclavie. Fata se află acum într-un centru de plasament şi nu am reuşit să aflăm detaliile salvării ei.
Nu am reuşit să aflăm nici cum cele două fete au ajuns în sclavie la Odesa. Se presupune că ar fi din Republica Moldova. Așa-zișii părinți nu deţineau acte pentru ele, iar fetele nu-și amintesc nimic despre copilărie. Ele sunt sigure că nu au locuit cu mama și tatăl lor biologic. Mira spune că a văzut cum cuplul care le exploata îl tratează pe fiul lor şi au înţeles că ele nu vor fi tratate niciodată la fel.
Timp de un an, polițiștii au căutat informații despre rudele celor două fete, dacă sunt căutate de cineva, dar nu au găsit nimic. Se presupune că fetele ar fi fost răpite, dar versiunea nu a fost confirmată.
După plasarea în familia adoptivă, viaţa Mirei s-a schimbat semnificativ, însă o chinuie amintirile.
Natalia, femeia care are grijă de Mira, povesteşte despre un caz care a avut loc în metroul din Kiev, unde au întâlnit o fetiţă, însoţită de o femeie de etnie romă, care cerşea cântând la tramburină. „Fetita nu cânta tare, roţile de tren făceau zgomot, iar femeia o împingea cu piciorul să cânte mai tare. Mira mea a văzut asta, a căzut imediat peste mine și a început să plângă. Până când am ajuns casă și am închis ușa, ea nu s-a putut liniști. Apoi s-a așezat și a început să vorbească. „Știu cine este. Am cântat și eu melodia asta cu ei, m-au silit să o țip. Dar numai la Odesa”, mi-a zis Mira. Ea le știa pe toate. Ea a spus că, dacă aduceau bani puțini, erau bătute foarte tare, erau puse cu genunchii goi pe hrişcă până li se făceau găurele în genunchi. Copila mi-a spus că unora din cerşetorii care erau cu ele li se făceau injecţii în urma cărora aveau un comportament ciudat. Copila a văzut cum au murit din cauza acestor injecţii. Tot ce era posibil a fost. Numai că nu a existat violență sexuală. Copilul a trecut prin iad”, a spus Natalia.
Din spusele fetiţei, reiese că este vorba despre un grup care călătorește prin orașe. Așa că a recunoscut-o pe femeia cu copilul. „Au luat toți banii. Mai mult, dacă nu erau destui bani, dacă oamenii nu dădeau bani, ci mâncare, sau dădeau bani mici, erau bătuți aspru pentru asta. Au spus că nu luați mâncare, ci cereți bani. Cineva i-a dat Mirei o chiflă, ea a luat-o și a început să mănânce, apoi au bătut-o pentru asta. Copiilor li se dădea o tamburină sau alte instrumente muzicale. De multe ori erau impuşi să cerşească în centrul orașului Odesa și în Arcadia. Acestea erau teritoriile lor de „activitate” de bază”, a adăugat Natalia.
Femeia mai povesteşte, din spusele copilei, că cerşetorii locuiau în apartamente închiriate, în condiții îngrozitoare. „Gândacii erau peste tot și se cățărau pe față. Copiii nu se spălau cu lunile și Mira a fost surprinsă când a venit la noi că trebuie să faci un duș în fiecare zi ”, a împărtășit Natalia. Mira a mai spus că în companie era un singur bărbat care se comporta bine cu copiii. Acesta le aducea dulciuri, le citea basme şi nu i-a bătut. Dar a consumat droguri și a murit chiar în fața lor.
Şi femeile cerşetoare erau tratate foarte prost. În schimb, femeile femeile pe post de supraveghetor erau mai crude faţă de copii şi îi băteau foarte tare.
Mira a avut norocul să scape. Când cerșea în Arcadia, l-a rugat pe un bărbat să-i dea de mâncare. El a dus-o la poliție. Poliţiştii au întrebat-o pe fată dacă vrea să se întoarcă, iar ea i-a rugat să nu o ducă înapoi.
Tamara nu doar a cerșit, dar a vândut şi trandafiri. Când aducea puțini bani, nu avea voie să mănânce.
Oamenii care le exploatau pe Mira și Tamara au venit la centrul de plasament și au încercat să le ia de acolo. Aceştia chiar au trimis mesageri care au încercat să o convingă pe Mira să fugă de acolo.
Natalia povesteşte că acum familia nu poate merge liniştită în unele locuri. „Ne plimbăm prin centru cu prudență. Și ocolim cea de-a 5-a stație. Mira și băiatul meu studiază baletul acolo. Și odată, când ne întorceam acasă, i-a văzut pe acești oameni cu un băiețel. Mira a căzut la pământ ca să nu o vadă. Aceşti oameni au atacat-o de mai multe ori pe strada Deribasovskaya. Odată au început să fugă după noi şi era pe cât să ne ia fata. De atunci nu mai mergem pe acolo. Orice se poate întâmpla. Dar cel mai grav este stresul pentru copil”, ne-a spus Natalia.
Cum ajung romii din Moldova să cerşească în Odesa
În Ucraina, romii din Moldova recrutați pentru cerșetorie sunt cel mai des duşi în vestul ţării și în regiunea Odesa. În regiunea Odesa există mai multe oportunităţi pentru recrutarea oamenilor în sclavie pentru a cerși. Potrivit polițiștilor, unul dintre cele mai cunoscute locuri este gara feroviară. Acolo, proprietarii de sclavi își găsesc victimele din păturile vulnerabile ale societății. „Există un grup specializat de traficanţi, romi în aparență. Chiar de dimineață au pus oamenii lor pe trecerile de pietoni. Unii cer de pomană, alţii cântă la instrumente muzicale. Problema e că este nevoie de timp resurse pentru a urmări de dimineața până seara toate mişcările lor. Aproape în fiecare noapte sunt reţinute câteva persoane. Gara este un loc foarte bun pentru cerșetori și tot felul scheme de sclavie. Cel mai bun. A-i scoate pe aceşti oameni de acolo înseamnă a-i priva de o sursă bună de venit. Se presupune că înainte în gară cântau afganezi. Acum nu mai sunt acolo. Acum grupările romilor aduc dimineaţa cerşetorii şi îi iau seara”, ne-a declarat un poliţist.
Tamerlan este un voluntar care oferă în fiecare săptămână hrană pentru persoanele fără adăpost din regiunea gării feroviare din Odesa. Bărbatul ne-a povestit că a fost de mai multe ori martor când romii au recrutat peroane fără adăpost în sclavie. „S-a întâmplat chiar sub ochii mei. Le-au oferit 400-500 de grivne, prânz, țigări. Unul chiar și-a cumpărat imediat un pachet de țigări. Pentru cei fără adăpost, asta înseamnă mult. Au crezut și au plecat cu ei. Apoi cei care au reuşit să scape de traficanţi au început să vorbească. Au zis că a fost o păcăleală şi că au fost impuşi să muncească gratis, adică să cerşească pentru ei. Mulți au spus că au fost bătuți și torturați”, a spus Tamerlan.
Tamerlan a mai spus că unele femei de etnie romă şi copii lor sunt duşi să cerşească la Moscova, unde chilipirul este mai mare. Tamerlan consideră că dacă oamenii nu le-ar da cerşetorilor bani, fenomenul ar putea fi oprit.
Răul care rămâne nepedepsit
În noiembrie 2021, poliţia din Odesa a salvat 12 persoane care au căzut în plasa traficanţilor de cerşetori. Dar fenomenul este unul foarte răspândit, iar poliţiştii par să nu facă faţă provocărilor de acest gen. Iar în multe cazuri se lasă impresia că oamenii legii ar proteja clanurile de traficanţi.
Legislaţia ucraineană prevede răspunderea penală pentru traficul de persoane, privarea ilegală de libertate, sclavia şi exploatarea, inclusiv a copiilor. Totuşi, organele de drept di Ucraina nu dau prioritate investigării cazurilor de sclavie modernă, în special a folosirii femeilor şi copiilor în reţelele de cerşetorie.
Această concluzie este alimentată de statisticile Procuraturii Generale a Ucrainei pentru perioada ianuarie-noiembrie 2021, privind dosarele penale:
- trafic de persoane - 232 (dintre care 13 rechizitori au fost trimise în judecată);
– exploatarea copiilor – 0;
- folosirea copiilor la cerșit - 4 (1 rechizitoriu în judecată);
- privarea ilegală de libertate - 484 (133 rechizitorii în judecată).
În regiunea Odesa, unde industria cerşitului este pusă pe picior larg de grupările criminale organizate, statisticile procurorilor arată în felul următor:
- trafic de persoane - 40 (2 rechizitorii în judecată);
- exploatarea copiilor – 0;
- folosirea copiilor la cerșit – 0;
- privrea ilegală de libertate – 56 (24 rechizitorii în judecată).
La solicitarea noastră, conducerea poliţiei din regiunea Odesa ne-a comunicat că în 2021 a primit 4 sesizări privind exploatarea copiilor. În baza acestor declarații, anchetatorii au pornit urmărirea penală în temeiul articolului 150 din Codul Penal al Ucrainei (exploatarea copiilor). Urmărirea penală însă a fost încetată în scurt timp pe motivul lipsei corpurilor delicte.
În 2021, poliția din Odesa a înregistrat 37 de sesizări privind implicarea copiilor în cerşit. În două cazuri, polițiștii au reacționat, limitându-se doar la întocmirea proceselor verbale conform art. 184 din Codul contravențiilor administrative, pentru neîndeplinirea obligaţiunilor părinteşti.
Au fost înregistrate şi 6 cazuri de privare ilegală de libertate a copiilor. Aceștia au fost plasați în instituții medicale sau de plasament din cauza faptului că cetățenii care s-au prezentat ca părinți nu aveau acte pentru ei. Cu toate acestea nu a fost deschis niciun proces penal în temeiul art. 150-1 din Codul penal al Ucrainei.
În 2021, în Ucraina au fost pronunțate 41 de sentinţe de condamnare pentru infracțiuni legate de privarea ilegală de libertate. În Vinnița, un bărbat a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru că a obligat un bărbat să cerșească. Potrivit anchetei, la sfârșitul lunii mai 2018, învinuitul Ivan L. s-a întâlnit în apropierea unui hotel pe Anatoly B., un refugiat din Donețk, cu nevoi speciale după ce a fost rănit la o mână. Bărbatul nu avea unde să locuiască și nu și-a putut găsi un loc de muncă. Potrivit victimei, acuzatul l-a amenințat, l-a lovit în față și în coaste, așa că a fost nevoit să accepte să lucreze pentru Ivan. Inculpatul i-a luat certificatul de pensie lui Anatoly, l-a urmărit constant, l-a obligat să cerșească mult, luândui toți banii în fiecare zi. Ivan sau soția lui a nu i-au permis să comunice cu nimeni. În medie, Anatoly a câștigat 500-800 grivne pe zi. Dacă era mai puțin, atunci era bătut. Potrivit victimei, totul a durat aproximativ 5-6 luni. Apoi, Anatoly a fost dus la Zhytomyr pentru a cerși lângă biserică. Au locuit acolo vreo două luni. În toamna lui 2018, când Ivan era sub influența drogurilor, Anatoly și-a luat certificatul de pensie din geantă și a fugit la Vinnița. Anatoly s-a întors din nou la pensiune, unde a închiriat o cameră cu 100 de grivne pe zi. Acesta i-a spus proprietarului hotelului despre cele întâmplate și a contactat poliția.
Acuzatul a pledat nevinovat şi a declarat că a fost calomniat de victimă.
În regiunea Odesa, timp de un an, nu a fost pronunţată nicio sentință pentru sclavie sau trafic de persoane în regiune. O situaţie similară se atestă şi în cazurile infracţiunilor ce ţin de exploatarea şi folosirea lor la cerșit.
Investigaţia a fost realizată în cadrul proiectului Women Investigative Journalists Network cu susţinerea IMS, RPDI, Studio Monitore, Media Initiatives Center şi Centrul de Investigatii Jurnalistice din Moldova.
Pentru a deconspira mai multe scheme de corupție și delapidare a banilor publici, încălcări ale drepturilor omului avem nevoie de susținere. Ne poți ajuta cu o contribuție pentru echipa Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova prin Patreon sau poți redirecționa anual 2% din impozitul pe venit, pentru jurnalismul de investigație, cod fiscal al Centrului de Investigații Jurnalistice – 1019620008889. Portalul www.anticoruptie.md este un proiect al Centrului de Investigații Jurnalistice.
Investigaţii din aceeaşi categorie:
Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Comentarii