Bani publici

Cum a pierdut CFM vagoane de milioane

Autor: Mariana Rață
19/10/2015 8784

Calea Ferată din Moldova (CFM), ajunsă anul acesta în incapacitatea de a plăti salariile angajaților, a ratat în anii precedenți venituri de peste 50 de milioane de lei de la darea în arendă a vagoanelor. Banii nu au ajuns în conturile întreprinderii de stat, ci în cele ale unor companii dubioase. Procurorii bănuiesc că patronii acestor firme au lucrat mână în mână cu șefii de la CFM.

Intermediarii de milioane

În perioada 2005-2007, CFM a transmis în arenda a trei companii private din Republica Moldova 800 de vagoane. Companiile, două dintre care fuseseră fondate cu doar jumătate de an înainte, au fost alese fără niciun concurs. Acestea au primit dreptul de a utiliza vagoanele marfare ale CFM până la sfârșitul anului 2008, contra unei plăți de arendă de 8,77 dolari pe zi, per unitate. În acea perioadă, în Rusia, acolo unde au ajuns aceste vagoane în subarendă, taxa de chirie era de circa 22,5 dolari pe zi pentru un vagon. În acest mod, jucând rolul de intermediar, cele trei firme au reușit în trei ani să încaseze venituri de zeci de milioane de lei.

Chiriașul datornic

Compania „Transpac-Service” a obținut, prin trei contracte de arendă semnate în 2005 și 2006, dreptul de a utiliza 210 vagoane ale CFM. Relațiile dintre această firmă și Calea Ferată din Moldova au fost din start complicate. Compania, care a transmis vagoanele în subarendă unor firme din Rusia, a avut mereu restanțe la plata chiriei față de CFM. Acest lucru însă nu a împiedicat-o să ceară în fiecare an restituirea TVA în valoare de circa un milion de lei, dar și să solicite în judecată ca CFM să-i compenseze cheltuielile suportate la reparația vagoanelor luate în chirie, circa două milioane de lei. Solicitarea firmei a fost satisfăcută de către judecători, iar CFM nu doar că nu și-a putut lua banii din arenda vagoanelor, ci s-a văzut nevoită să-i plătească chiriașului său datornic.

Operațiunea „vagoanele”

Din cauza restanțelor la plata arendei pe care le aveau „Transpac-Service” și celelalte două firme, la 1 decembrie 2008, CFM a decis să rezilieze contractele, solicitând să-i fie restituite vagoanele. „Transpac-Service” a refuzat să se conformeze cererii, motivând că nu are bani pentru a aduce vagoanele în Moldova, iar CFM a fost nevoită să mai dea un milion de lei pentru a recupera 94 de vagoane din cele închiriate de companie.

Aceste vagoane însă, aduse în Republica Moldova pe 24 iunie 2009, au reintrat în folosința CFM pentru o perioadă scurtă de timp. După numai cinci zile, Dispeceratul Central al Căilor Ferate din Ucraina le-a solicitat pentru a le exploata în Rusia. Îndată ce au ajuns pe teritoriul rusesc, vagoanele au fost confiscate de vameși pe motiv că „Atlantik” OOO (firma rusească ce le luase în subarendă de la „Transpac-Service” – n.r.) ar fi încălcat termenul-limită de export temporar a vagoanelor pe teritoriul Federației Ruse.

Pierderi de zece milioane de lei

În perioada 2005-2007, CFM a transmis în arenda a trei companii private din Republica Moldova 800 de vagoane
CFM a ratat venituri de peste 50 de milioane de lei de la darea în arendă a vagoanelor

În 2010, o echipă de juriști de la CFM s-a adresat Judecătoriei de Arbitraj a orașului Moscova cu solicitarea de a rejudeca dosarul prin care s-a decis confiscarea vagoanelor (estimate de magistrații ruși la circa 18,6 milioane de lei). „Atlantik” OOO s-a spălat rapid pe mâini, administratorul companiei, Alexandr Ratov, declarând în judecată că nu a semnat niciun contract de închiriere a vagoanelor și nici nu a eliberat nimănui procură pentru asta. Mai mult de atât, autoritățile ruse au constatat că „Atlantik” are adresă juridică fictivă. „Transpac-Service” a anunțat că e falită, iar Calea Ferată din Moldova a rămas și fără bani, și fără vagoane. 43 dintre acestea au fost vândute unei companii din Rusia care, în scurt timp, le-a revândut unei alte firme rusești. Astăzi, vagoanele moldovenești sunt obiectul unui alt proces de judecată în Federația Rusă, deja între doi agenți economic de acolo care își revendică dreptul de proprietate asupra acestora.

După trei ani de „afaceri” cu „Transpac-Service”, CFM s-a pomenit cu pierderi totale de circa 10 milioane de lei. Dintre acestea, 2,2 milioane de lei reprezintă plata de arendă neîncasată pentru vagoanele date în chirie; 279 de mii de dolari (circa 4,5 milioane de lei – n.r.) - despăgubire plătită pentru vagoanele confiscate de Rusia (valoarea acestora, estimată de conducerea CFM, este de 4,5 ori mai mică decât cea estimată în cadrul procesului de judecată din Rusia – n.r.); două milioane de lei – bani achitați de CFM pentru reparația vagoanelor; un milion de lei – cheltuieli pentru transportarea din Rusia a vagoanelor confiscate ulterior.

Un patron sărac și conturi goale

Compania „Transpac-Service” a fost fondată pe 10 noiembrie 2004, cu șase luni înainte de a încheia primul contract cu CFM. Firma își are sediul în apartamentul cu o odaie al administratorului, tot el asociat unic, Valeriu Colbasiuc, care a murit în februarie 2013. Deși administra o afacere de milioane, Colbasiuc avea un trai modest. Garsoniera era singura sa proprietate și i-a lăsat-o moștenire nurorii, Jana Colbasiuc, tot ea contabilă a „Transpac-Service”. Femeia susține că, în realitate, firma era administrată de o altă persoană, Alexandr Diulgher. Acesta avea drept de semnătură în firmă și a retras cei mai mulți bani din conturile „Transpac-Service”, fie sub pretextul de a achita niște credite contractate de companie, fie pentru a-și acorda sieși împrumuturi, fie pentru plata unor servicii, cele mai multe de închiriere auto.

La începutul lui 2014, când CFM a mers în judecată pentru a-și recupera banii pentru arendă și vagoanele pierdute, „Transpac-Service” avea conturile goale. Recent, firma a fost lichidată.

Ex-vicedirectorul CFM, bănuit de complicitate

„Transpac-Service”  este astăzi subiectul unui dosar penal pornit de Procuratura Generală a Republicii Moldova în noiembrie 2010 pe faptul cauzării de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune, săvârșite de factori de decizie din cadrul companiei.

Viorel Morari, şeful Secţiei conducerea urmăririi penale în organele centrale ale Serviciului Vamal şi MAI din cadrul Procuraturii Generale, ne-a comunicat că în dosar există două persoane bănuite –fostul vicedirector al CFM Vladimir Bagoev, care a semnat toate contractele de arendă cu „Transpac-Service”, și administratorul acestei firme, Alexandr Diulgher.

În prezent, procurorii sunt în așteptarea unei comisii rogatorii din Federația Rusă, care urmează să le ofere mai multe răspunsuri, inclusiv la întrebarea cum a fost posibil ca CFM să aducă din Rusia cele 94 de vagoane abandonate acolo de „Transpac-Service”, dacă la acel moment autoritățile ruse constataseră deja că „Atlantik” ar fi încălcat termenul de export temporar al vagoanelor. Amintim că vagoanele au fost confiscate de vameșii ruși abia după ce „Transpac-Service” a scăpat de responsabilitatea pentru ele.

În 2006, CFM avea transmise în arendă 1316 vagoane (22% din total). Dintre acestea, 822 au fost date în chirie la opt agenți economici din Republica Moldova, iar 494 – la trei agenţi economici din Federaţia Rusă. 

Un offshore-căpușă

O altă întrebare la care procurorii nu au încă un răspuns ține de rolul companiei offshore „Bellatrix Assets LLP” (înregistrată în Marea Britanie), prin intermediul căreia firmele din Rusia îi achitau companiei „Transpac-Service” pentru arendarea vagoanelor. O parte din bani erau transferați firmei din Moldova, restul rămâneau în conturile companiei offshore.

„Bellatrix Assets LLP” a fost fondată în iunie 2007 și și-a sistat activitatea în iulie 2011. Firma, care a activat doar în perioada în care „Transpac Service” și o firmă afiliată au făcut afaceri din darea în arendă a vagoanelor CFM, este fondată de o altă companie offshore și un cetățean al statului Panama, Mario Antonio Alvardo Castillo, care a apare în calitate de fondator la alte zeci de companii offshore.

O altă firmă, aceeași schemă

Alexandr Diulgher apare în calitate de co-fondator și administrator și într-o altă firmă cu care CFM s-a apucat să facă afaceri din darea în arendă a vagoanelor, „Artecopac”. Fondată în mai 2004, deja în iunie compania încheia cu CFM un contract pentru închirierea a 50 de vagoane, iar peste un an a arendat alte 40 de vagoane. Ca și „Transpac-Service”, „Artecopac” a avut de-a lungul anilor restanțe la plata taxei de arendă (care era de numai 6,36 dolari per vagon pentru o zi) și nu a returnat CFM toate vagoanele închiriate (întreprinderea de stat a fost nevoită să suporte cheltuieli pentru a aduce în Moldova 11 vagoane abandonate în Rusia). „Artecopac” la fel  își primea banii din arenda vagoanelor prin intermediul „Bellatrix Assets LLP”.

„Nu încercați să căutați pe cineva în spate”

Laurian Panțâru, unul dintre fondatorii „Artecopac”, susține că firma a fost mereu onestă în relațiile sale cu CFM. Panțâru confirmă că „Artecopac” și „Transpac-Service” au fost companii-surori, dar neagă că acestea ar fi fost fondate doar pentru afacerile cu vagoanele CFM.

Potrivit lui Panțâru, Alexandr Diulgher era de mai mulți ani în afaceri din domeniul transportului, de aceea i-a propus să i se alăture. „În acea perioadă nu era complicat să obții vagoane în arendă. Nu era nevoie de concurs”, afirmă omul de afaceri. Cât privește compania offshore prin care se făceau achitările, Panțâru susține că nu știe nimic despre asta. De asemenea, el declară că nu-l cunoaște pe fostul vicedirector al CFM Vladimir Bagoev. „Aceasta a fost o afacere a noastră. Nu încercați să căutați pe cineva în spate”, ne-a sugerat Panțâru.

Bărbatul dă vina pe conducerea CFM pentru incidentul cu vagoanele confiscate: „Dacă șefii de la Calea Ferată nu rechemau vagoanele, acestea nu ar fi fost arestate”.

Alexandr Diulgher a refuzat să vorbească cu noi și ne-a transmis, prin Laurian Panțâru, că va accepta să discute abia când va reveni în Republica Moldova, peste câteva luni.

31 de milioane, bani ratați

Compania „Intertranscord”, care a închiriat în perioada 2005-2008 circa 500 de vagoane de la CFM, este subiectul unui alt dosar penal inițiat de procurori încă în 2009, în cadrul căruia ex-directorul întreprinderii Miron Găgăuz este acuzat că, semnând contracte cu această firmă, ar fi prejudiciat Calea Ferată din Moldova cu 31 de milioane de lei.

Procurorii și-au argumentat acuzațiile prin faptul că firma ar fi transmis vagoanele în subarendă unor companii din Rusia, câștigând din această tranzacție 75 de milioane de lei, cu 20 de milioane mai mult decât suma plătită CFM. Mai mult, fiind exportator de servicii în locul CFM, agentul economic a beneficiat de restituirea TVA din bugetul de stat în mărime de 11 milioane lei.

Potrivit datelor de la Camera Înregistrării de Stat, „Intertranscord” a fost fondată în 2002 de către Vladimir Kiko, locuitor al orașului Tiraspol, şi compania offshore „Terboch Limited” din Cipru, înregistrată la rândul ei de alte firme offshore.

Am descoperit că cel puțin una dintre companiile rusești care închiriaseră vagoane de la „Intertranscord”, „RV-Trans”, a fost fondată tot de „Intertranscord”. Firma moldovenească a utilizat compania-fiică din Rusia pentru mai multe operațiuni de recuperare a unor datorii dubioase de la alte companii rusești. Procesele au avut loc inclusiv la Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău, care i-a oferit „Intertranscord” posibilitatea să recupereze datorii de zeci de milioane de ruble rusești. Nu am reușit să găsim niciun reprezentant al „Intertranscord”. Firma și-a vândut sediul pe care îl deținea și s-a făcut nevăzută.

„Am acționat în interesul CFM”

Contactat de noi, Vladimir Bagoev a respins orice acuzații de a fi acționat în interesul companiilor-chiriașe. „Eu am acționat doar în interesul CFM. Calea Ferată avea nevoie de venituri și darea în arendă a vagoanelor reprezenta o sursă de venit”, ne-a declarat fostul vicedirector al CFM, în prezent administrator al unei companii de transport feroviar, fondată de CFM.

Fostul director al CFM Miron Găgăuz a refuzat să ne răspundă la întrebări.

Actualul șef al ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Iurie Topală, spune că nu cunoște nimic despre aceste afaceri. „În prezent, CFM nu mai dă vagoane în chirie prin intermediari. Noi oferim servicii de arendă a  vagoanelor, dar nu pe un termen lung, ci pentru comenzi concrete. E o sursă de venit pe care nu o putem ignora”, a menționat Topală.

Ex-premierul Tarlev „nu ține minte contextul”

Pe 27 decembrie 2007 și pe 29 februarie 2008, Guvernul Tarlev a adoptat două hotărâri privind extinderea termenului de exploatare a vagoanelor transmise în arendă firmelor „Transpac Service”, „Artecopac” și „Intertranscord”, care expira în decembrie 2008, până în 25 iulie 2011.

Vasile Tarlev spune că nu își amintește contextul în care au fost adoptate hotărârile, dar cu siguranță solicitările au venit de la conducerea CFM. „Calea Ferată se afla într-o situație dificilă. Conducerea întreprinderii a argumentat că e vorba despre contracte profitabile pentru stat”, a precizat Tarlev.

Anume aceste hotărâri de guvern au servit drept pretext pentru ca cele trei firme să acționeze CFM în judecată cerând să le fie restituit venitul ratat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractelor de arendă.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei Jurnaliştii pentru transparenţă în gestionarea banilor publici, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu suportul Ambasadei SUA în Republica Moldova.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii