Victor Munteanu, directorul Programului de Drept al Fundației Soros-Moldova, se arată dezamăgit, în cadrul unui interviu acordat portalului Moldova Curată, de modul în care se desfășoară reformele în sectorul Justiției. În opinia sa, Uniunea Europeană și alți parteneri externi ai Republicii Moldova nu şi-au imaginat cât de mare este nivelul corupţiei în țara noastră atunci când au inițiat proiectele de reformare a acestui domeniu. 

Reformele în justiţie au început de ani buni în Republica Moldova. Avem o Strategie de reformare a justiţiei pentru anii 2011- 2016. Au fost raportate anumite acțiuni ca realizate. Ce aţi alege dumneavoastră ca fiind realizări şi care ar fi cele mai importante restanţe?

Nu neapărat sunt pesimist, mai degrabă un optimist rezervat în ce priveşte reforma justiţiei. Pentru majoritatea oamenilor reforma justiţiei a început, aparent, cu această strategie. În realitate, justiţia din Republica Moldova cred că se contractă permanent, de la crearea Republicii Moldova ca stat independent. În realitate, țara noastră nu a putut până în prezent să se debaraseze de moştenirea sovietică în realizarea justiţiei și de gândirea de tip sovietic. Mai mult ca atât, cu anii, cred că s-a accentuat influenţa politică asupra justiţiei. Au fost foarte multe încercări de reformare a justiţiei şi până la această strategie. Ea este mai cunoscută deoarece coincide cu eforturile de asistenţă din partea Uniunii Europene, în contextul Acordului de Asociere, pentru că a fost prezentată pe larg publicului şi a avut şi un plan de acţiuni foarte concret. Strategia în sine nu este nimic mai mult decât un document şi un plan de acţiuni, dar contează realizarea ei. Şi, iată, la doi ani de la începerea implementării acestui document putem constata, în mare parte, că nu s-au realizat prea multe. Cred că n-am să divulg secrete de stat când am să spun că, în principiu, reforma a eşuat. Sunt foarte puţini oameni din domeniul justiţiei, politicului sau din sectorul non-guvernamental care mai cred într-o realizare cu succes a acestei strategii. Mai mult ca atât, nu cred că doar reforma a eşuat. În linii mari, justiţia în Republica Moldova a eşuat. Sistemul de înfăptuire a justiţiei a fost unul defectuos de la bun început, pentru că nu se poate debarasa de un trecut sovietic. Iar, mai nou, acest trecut are forme moderne care se manifestă printr-o influenţă politică puternică asupra sistemului justiţiei.

Nu voi învinui în mod tradiţional politicienii, de vină sunt şi protagoniştii sistemului de justiţie, care sunt prea atenţi la tot felul de activităţi şi declaraţii politice şi la doleanţele politicienilor. Asta este o obişnuinţă de care nu se pot debarasa. 

Strategia este un document tehnic bine gândit, elaborat de experţi naţionali şi internaţionali, cu plan de acţiuni, dar care nu a găsit un sol fertil. Republica Moldova realmente nu era gata pentru un document atât de ambiţios. Altfel spus, voinţa politică pentru implementarea acestei reforme a fost foarte limitată, ca să nu zic mimată.  Nu se poate realiza o reformă în sistem cu aceeaşi actori. E nevoie de un număr critic de oameni care gândesc şi acţionează altfel, într-o manieră concertată. Această strategie a avut tot ce vreţi din partea sistemului de justiţie, numai nu susţinere. Acest document a fost întâmpinat cu foarte mari rezerve chiar de către actorii sistemului de justiţie. Totuşi, ar trebui să facem o diferenţă între reforma sistemului procuraturii şi cea a sistemului judiciar.

Apropo de Procuratură. Avem adoptată în prima lectură o Lege privind reformarea Procuraturii. Credeţi că va schimba lucrurile în acest domeniu?

Teoretic, ar schimba. Practic, o lege adoptată în prima lectură este o lege adoptată în prima lectură, nimic mai mult. Până la sfârşitul lunii iunie urma să fie adoptată și în lectura a doua şi acest lucru nu s-a mai întâmplat. Nu există dorință pentru a adopta acest proiect de lege, se trage de timp din diverse motive. Mai nou, în general fără motive. Cred că adoptarea acestei legi în a doua lectură nici nu se pune în discuţie, nici nu este pe agendă.

Dar de ce? Este periculoasă această lege pentru cineva?

Această lege este periculoasă pentru persoanele care deţin funcţii politice şi, în acelaşi timp, sunt implicate în afaceri economice serioase. Ea va face mai complicat mecanismul de instituire a unui control asupra organului de urmărire penală prin controlul direct prin numirea procurorului general şi printr-un alt sistem ierarhic pe care îl va stabili în interiorul Procuraturii. Nimeni nu-şi doreşte la nivel politic această schimbare, guvernarea nu este gata pentru schimbări de genul acesta, nu şi le-a dorit şi cred că guvernarea a mimat reforme în sistemul de justiţie până unde nu s-a mai putut, până unde mimarea nu mai merge şi trebuie să înceapă reformele reale, iar guvernarea nu vrea să facă reforme reale, pentru că schimbă raportul de forţe.

Problema cea mai mare în sistemul de justiţie este că şi acesta este împărţit pe criterii politice. Este un lucru extrem de periculos şi inadmisibil, or, tocmai această lege schimbă situaţia. Nu mai face posibil algoritmul politic şi exercitarea anumitor presiuni asupra justiţiei. Dar această lege nu poate funcţiona de una singură, are nevoie de un pachet imens de modificări la alte acte normative cu caracter secundar.

Pentru mine, deocamdată, este de neimaginat să avem decizii de sine stătătoare asumate pe anumite dosare de către procurori, fără a respecta ierarhia cvasi-militară existentă în interiorul Procuraturii. Procuratura funcţionează strict piramidal, există o sumedenie de norme scrise şi nescrise, Procuratura este sensibilă politic şi în situaţia şubredă social-politică actuală, este foarte puţin probabil ca organul Procuraturii să accepte schimbări dramatice. Sentimentul pe care îl am după atâţia ani de lucru în domeniul reformei sistemului de justiţie este de un ”fake” total al unui joc şi al unei mimări constante a reformelor în care nimeni nu crede.

O lege care a fost blocată la Guvern este cea cu privire la reformarea CNI. Asta înseamnă că, cel puțin o perioadă, CNI va continua să activeze în felul cum o face astăzi, cu o eficiență minimă... Ce părere aveți despre reforma propusă și care este motivul real din care unele partide se opun?

Un răspuns simplu ar fi că adoptarea acestei legi ar reduce din posibilităţile extinse pentru corupţie. Probabil, dar nu atât de mult. În Republica Moldova, dacă nu greşesc, avem cel puţin 14 legi organice destinate luptei contra corupţiei. În Georgia e un singur act normativ şi acolo lupta cu corupţia este mult mai eficientă decât în Republica Moldova. Avem un obicei  de a face legi când trebuie şi când nu trebuie şi, mai nou, de a face grupuri de lucru. Am auzit despre iniţiativa Preşedintelui Parlamentului de a crea un grup de iniţiativă pentru a lua totul de la zero în ceea ce priveşte lupta cu corupţia. Toate aceste lucruri, inclusiv proiectele despre care vorbiți, au un impact foarte redus asupra corupţiei, pentru că corupţia în Republica Moldova nu mai este una banală. Noi vorbim despre instituţii de stat şi stat capturat de către corupţie. Din câte ştiu, în general nu mai există soluţii imediate pentru astfel de situaţii. Noi riscăm, într-adevăr, să pierdem statul Republica Moldova şi însăşi securitatea statului este pusă în joc. E un fel de răspuns la întrebarea dumneavoastră. Eu nu cred în aceste proiecte de legi. Poţi să faci CNA, CNI, poţi să le uneşti, poţi să le dezuneşti – avem aceeaşi problemă: cine sunt oamenii care luptă cu corupţia, independenţa procesuală, garanţiile profesionale pe care le au, independenţa faţă de factorul politic. Dacă nu există aceste lucruri, nu se va întâmpla nimic. În România lupta reală cu corupţia a început doar după ce actorii implicaţi şi-au căpătat independenţă clară şi garanţii profesionale. În Republica Moldova va fi mult mai greu. Aici nu putem ignora factorul geopolitic, aceşti oameni care s-au infiltrat atât de bine în structurile statale, care controlează fluxurile financiare, subjugă sisteme întregi intereselor de grup, cu elemente transnaţionale, şi foarte des îşi au comanditarii departe de graniţele Republicii Moldova. Îmi place să fac această comparaţie cu România, pentru că acolo vedem rezultate spectaculoase în ultimul timp. Cred că acolo s-au schimbat lucrurile din momentul în care corupţia a ajuns la dimensiunea de la care începeau riscurile pentru securitatea statului. E coincidenţă sau nu, dar dosarele spectaculoase anti-corupţie s-au început odată cu decizia clară de instalare a bazelor militare NATO. 

În Republica Moldova avem două căi: rămânem în continuare stat captiv, dar deja cu parteneri internaţionali foarte conştienţi de gradul avansat al corupţiei, iar asta înseamnă lipsă de asistenţă financiară externă, de care Republica Moldova are nevoie foarte mult. A doua cale este o reîmpărţirea Republicii Moldova în zone de interes controlate din exterior.

Nu vreau să vă creaţi impresia că problemele de corupţie ale Republicii Moldova vin din exterior şi pot fi soluţionate din interior. Nu, bineînţeles. Trebuie soluţionate din interior şi teoretic am putea, dar avem nevoie de alţi oameni. Problema nu este legea şi proiectele de legi, care în esenţă sunt bune, cu anumite detalii. Eu cred că există o dorinţă ca să ne înglodăm cu toţii în aceste detalii. O dorinţă reală de a lupta cu corupţia trebuie să vină de la cel mai înalt nivel, pentru asta trebuie să existe voinţă politică reală. Actualmente nu o avem. Liderii politici pe care îi avem astăzi în Republica Moldova într-un fel sau altul sunt compromişi. Fie că au cunoscut despre ceea ce se întâmplă şi au făcut puţin, fie că participă nemijlocit la aceste scheme de corupţie.

Aceste scheme de corupţie au scos în stradă oamenii. Avem proteste din cauza devalizării celor trei bănci şi a renumitului miliar furat. Credeţi că dacă aveam o justiţie cu adevărat viabilă şi corectă ar fi fost comisă această fraudă?

Dacă aveam o justiţie corectă şi independentă, delapidări de asemenea anvergură nu erau posibile. Problema este mult mai gravă – participarea justiţiei în procesul de delapidare. Avem marile istorii cu spălări de bani, hotărâri judecătoreşti cu adevărat ciudate. Şi miliardul nu s-a furat peste noapte. Ca să dispară din bănci un miliard e nevoie de scheme în care participă mulţi indivizi cu putere decizională foarte mare. Sunt poveşti cu zmei că asemenea delapidări se pot întâmpla în afara sistemului de justiţie. 

Aţi menţionat că e nevoie de alţi oameni, de oameni noi, de exemplu, în sistemul judiciar. În ultimii ani s-au schimbat o parte dintre judecători, era vorba despre peste 100 de judecători tineri veniţi în sistem. Care ar fi soluţia?

Cred că soluţia ar fi garanţiile profesionale, oamenii tineri şi pregătirea lor profesională. Aceste lucruri trebuie să se întâmple simultan. Nu putem aduce profesionişti fără să-i plătim. Există voci cu multă autoritate care spun că Republica Moldova şi-a pierdut capacitatea de autoadministrare. Nu este o opinie de ignorat. S-a întâmplat din cauza influenţelor externe, a lipsei de resurse umane pe interior, a lipsei unui sistem de pregătire profesională, a învăţământului superior care este un dezastru, cel puţin în ceea ce priveşte domeniul justiţiei. Aceste resurse umane pur şi simplu lipsesc. S-ar putea să existe necesitatea unor proiecte radicale pe grupuri mixte de profesionişti naţionali şi internaţionali care pentru o perioadă de timp să vină să lucreze aici. Pentru asta iarăşi este nevoie de aceeaşi voinţă politică. Asta nu înseamnă că ar trebui schimbaţi toţi, dar o bună parte ar trebui rugaţi să se pensioneze şi să plece. E vorba de cei care au tolerat şi mai tolerează acţiunile de corupţie, iar ceilalţi trebuie să poarte răspundere penală pentru acţiunile de corupţie. Nu este vorba despre 1-2 indivizi, dar de o masă critică de oameni. Nu poţi să plantezi 2 copaci sănătoşi într-o pădure bolnavă, majoritatea copacilor trebuie să fie sănătoşi. Pentru asta, putregaiul trebuie curăţat. Cea mai sensibilă problemă sunt resursele umane. Republica Moldova a devenit stat independent absolut întâmplător pe rămăşiţele Uniunii Sovietice. Cei care au crezut în Republica Moldova, au semnat Declaraţia de Independenţă, foarte repede s-au retras şi au rămas foştii preşedinţi de kolhoz, agrarienii. Şi a început marea corupţie. Republica Moldova a devenit un proiect comercial, o afacere. Accesul la putere, la funcţiile principale în stat erau gândite şi sunt înţelese ca un proiect comercial. Aceasta este o mare problemă, este paradigma existenţei Republicii Moldova ca stat. Este răspunsul la întrebarea de unde avem atâtea maşini scumpe pe drumuri proaste. Tot ce vedeţi că este scump, exclusivist, ”glamour”, este legat de banii statului, fie că nu se plătesc taxe, fie că este evaziune, fie că este protecţionism. Justiţia a fost gândită de la bun început să servească acestui sistem, acestei afaceri. Nu poţi avea o justiţie perfectă într-un sistem socio-politic putred.

Poate Uniunea Europeană să ne ajute în acest sens? Asistenţa UE a fost oprită anul acesta, iar anul trecut tranșa a fost tăiată cu aproape 2 milioane de euro, pentru neîndeplinirea unor angajamente. Fără această finanţare va putea continua reforma?

Reforma justiţiei, ca atare, este un proiect suspendat. Justiţia în Republica Moldova actualmente este eşuată. Uniunea Europeană acţionează după principiul ”stick and carrot”, morcovul şi biciul. Mai mult pentru mai mult, a fost un proiect foarte interesant, dar şi aici s-au oprit lucrurile. UE şi partenerii externi nu şi-au imaginat ce nivel de corupţie este în Republica Moldova când au început proiectele foarte mari aici. Şi am crezut cu toţii când au venit guvernele pro-europene la putere că suntem pe un drum bun şi am mers foarte bine, până această integrare europeană, aceste procese, s-au apropiat periculos de mult de interesele individuale şi de grup, de interesele corupte. Care s-au amestecat şi cu interesele geo-politice în Republica Moldova, ale Federaţiei Ruse, care nu pot fi ignorate. Federaţia Rusă a început să joace pe slăbiciunile Republicii Moldova ca stat prin actori politici corupţi care pot fi influenţaţi. În ceea ce priveşte UE, avem Acordul de Asociere cu obligaţii, plan de activităţi care trebuie realizat pas cu pas, inclusiv reforma justiţiei. Nu se poate lupta cu corupţia fără un sistem de justiţie pus la punct. Se vor aplica, probabil, tot felul de condiţionalităţi. Republica Moldova are dramatic nevoie de bani acum, de acordul cu Fondul Monetar Internaţional de care depinde dezgheţarea finanţărilor externe.

Deci credeţi că va funcţiona acest bici al UE?

Şi da, şi nu. Ar putea funcţiona doar simultan cu reforma sistemului politic, care se impune foarte tare în Republica Moldova. Criza este profundă pe toate planurile, inclusiv juridic. Nu mă întrebaţi cum merge reforma. Nu merge, cum să meargă? Într-o criză politică profundă credeţi că o reformă a justiţiei poate să meargă? Chiar şi când nu este criză reforma şi atunci merge doar împinsă tare, pentru că este rezistenţă pe interior. Acesta este un alt subiect care niciodată nu a fost discutat sincer – rezistenţa, pe alocuri justificată, a actorilor din sistemul de justiţie la această reformă.

Apropo, recent un grup de judecători a propus o serie de reforme, care au fost criticate de societatea civilă. Printre inițiative se numără propunerea ca CSM să verifice averile judecătorilor, să fie create judecătorii specializate anticorupţie, reorganizarea Curții Supreme de Justiție. Acestea au fost criticate de reprezentanţii societăţii civile.

Au fost criticate foarte dur. Aceste iniţiative vin chiar din sânul justiţiei. Am să dau dreptate celor care sunt împotriva proiectelor de lege, în sensul că nu au nicio legătură cu documentul aprobat prin lege organică – Strategia de reformare a sectorului justiţiei, care este un plan complex de acţiuni despre cum trebuie să arate justiţia la finalul acestei strategii. Totuşi, nu am niciun motiv să pun la îndoială buna intenţie a autorilor acestor legi pentru că ei au văzut că nu merge. Însă, trebuie să fim sinceri până la capăt. Ca să propui un pachet de legi pe domeniul justiţiei, trebuie să ai un tablou foarte clar, un diagnostic. Nu am un document de genul acesta. Nu cred în proiecte de reformă care nu sunt nimic altceva decât proiecte de legi cu note informative de o pagină, care nu sunt sprijinite de studii de fezabilitate şi nu au beneficiat de un dialog intens cu societatea. Mai ales că momentul nu este potrivit. Vine exact pe mijlocul implementări strategiei de reformare a sectorului justiţiei. Deci, trebuie să se spună şi a doua parte a propoziţiei – nu mai merge implementare acestei strategii. N-ar fi fost o idee rea, dacă era o abordare mai serioasă şi mai complexă, cu mai puţin populism. Am fost foarte deranjat când, la prima prezentare a cestor iniţiative, primii oameni care au fost prezenţi au fost politicienii, de exemplu, preşedintele Parlamentului, care a spus că susţine foarte tare aceste proiecte. A fost o greşeală teribilă a judecătorilor care l-au invitat în prezidiu pe Andrian Candu, care a dat semnătura în alb şi a greşit, din punctul meu de vedere. A trezit suspiciuni. În concluzie: asta înseamnă suspendarea strategiei actuale. Dacă suntem într-un stat de drept, haideţi să respectăm noi, ca jurişti, elementele statului de drept. Avem legea organică ărin care a fost aprobată Strategia, avem Planul de acţiuni, haideţi să abrogăm aceste acte normative şi mergem mai departe. Riscurile au fost mari pentru că s-au băgat bani mari în această reformă. Reprezentanţii societăţii civile cred că au dat lovitura de graţie acestor proiecte de legi când au pus următoarele întrebări: de ce nu abordaţi probleme grave al sistemului de justiţie, cum ar fi calitatea motivării hotărârilor, înregistrarea audio a şedinţelor, promovarea judecătorilor, rolul factorilor politici în numirea şi promovarea lor. Dacă le abordau în complex cu astea şi cu un pic de răbdare, poate era o alternativă nemaipomenită.

Care este contribuţia Fundației Soros în procesul de reformare a justiţiei?

Filozofia noastră este o societate deschisă. Ideea societăţii deschise este că nimeni nu deţine adevărul final şi se bazează pe principiile statului de drept. În Programul de Drept avem o sumedenie de iniţiative care încearcă să facă drepturile omului o realitate. Lucrăm cu organele de poliţie pentru monitorizarea reformei şi la nivel individual. Avem programe de instruire a ofiţerilor de urmărire penală şi de investigaţie, cum trebuie să respecte drepturile omului când arestează persoanele. Avem proiecte care monitorizează implementarea proiectelor în domeniul justiţiei, care încearcă să explice în limbaj accesibil ce se întâmplă, lucru care nu este simplu. Dar noi nu avem finanţare pentru elaborarea unor acte normative, cu excepţia sistemului de asistenţă juridică garantată de stat, care a luat naştere în 2007 în Republica Moldova, integral creat cu susţinerea Fundaţiei Soros-Moldova. Sistemul de asistenţă juridică primară prin intermediul reţelei de para-jurişti comunitari este o activitatea pe care am pornit-o de la zero şi o vom susţine în continuare.