Procuratura pare să fie o castă, în interiorul căreia procurorii se protejează unii pe alții și execută comenzile guvernării, este de părere Veaceslav Țurcan, apărător al drepturilor omului. Potrivit lui, dosarele penale intentate la comandă, dar și faptul că cei care fac abuz de lege nu sunt trași la răspundere demonstrează lipsa de independență și o reformă doar pe hârtie. În cadrul unui interviu acordat portalului Anticoruptie.md, defensorul, urmărit penal pentru fals în declaraţii, a mai vorbit despre intimidările din partea oamenilor legii, cât de solidară este breasla avocaţilor și cum încearcă autoritățile să reducă la tăcere persoanele incomode.

Din anul 2012, avocații Veaceslav Țurcan și Maxim Belinschi reprezintă în instanță câțiva cetățeni moldoveni și unul din Statele Unite ale Americii care, potrivit lor, au fost deposedați de moștenire prin escrocherie. Clienții s-au pomenit fără averea pe care ar fi trebuit s-o moștenească de la o rudă decedată şi, potrivit apărătorilor, în schemă este implicată o angajată a Poliției de la Bălți. Femeia ar fi prezentat în cadrul dosarului o recipisă în care se spunea că proprietarul casei ar fi vândut-o pentru 1.000 de euro, asta deși decedatul era internat la acea vreme în Spitalul de Psihiatrie din Bălți și nu ar fi fost capabil să iasă la libertate pentru a întocmi actele. Două expertize grafoscopice au demonstrat că semnătura de pe document a fost falsificată. Mai mult, o hotărâre judiciară demonstra că angajata de la Poliție este proprietara imobilului. Între timp, bunul a fost vândut altei persoane. Avocații au solicitat în repetate rânduri ca angajata de la Poliție să fie trasă la răspundere penală pentru fals în acte, în baza cărora ar fi dobândit avere străină, dar fără succes: s-au emis mai multe ordonanțe de clasare a procesului și de scoatere a persoanei de sub urmărire penală. În schimb, în decembrie 2015, cei doi apărători s-au pomenit ei înșiși cu dosar penal, fiind învinuiți că ar fi admis informații false în plângerile lor. Avocații acuză organele de drept de persecutare și de fabricarea unui dosar penal. Deși au fost susținuţi de mai multe organizații locale și internaționale, care au condamnat acțiunile procurorilor, cu o zi înainte de publicarea acestui interviu, cei doi apărători au fost citați pe o nouă cauză penală în care sunt bănuiți de aceeași infracțiune.

Anticoruptie.md: Domnule Țurcan, la sfârșitul anului trecut, atât dumneavoastră, cât și lui Maxim Belinschi v-a fost înaintată învinuirea. Procurorii insistă să fiți trași la răspundere penală pentru un pretins fals în declarații. Cum ați reacționat?

Veaceslav Țurcan: Am rămas șocat încă atunci când s-a pornit urmărirea penală pe numele meu și al colegului meu, în decembrie 2015. Chipurile am comis fals în declarații pentru că urma s-o numim pe doamna polițistă nu ofițer de urmărire penală, ci colaborator al Poliției criminale, fapt care nu schimbă nimic din punct de vedere juridic. Este un abuz vădit din partea organelor de urmărire penală. După ce am desfășurat conferința de presă din octombrie 2016, prin care am sensibilizat opinia publică și am prezentat deschis toate informațiile și îngrijorările, Procuratura Generală nu a reacționat în niciun fel. Până în prezent nu a fost intentat dosar penal împotriva reprezentanților organelor de urmărire penală care, ilegal, ne-au pornit nouă dosarul penal. La fel trebuia să se întâmple și față de ofițerii de urmărire penală care ne-au audiat, executând o comandă vădit ilegală. Ei trebuiau să raporteze conducerii Procuraturii Generale și MAI despre acest fapt, nu să-l execute și să ne audieze. Anume acesta este scopul nostru acum: nu pur și simplu să scăpăm de urmărire penală - învinuirea care ne este adusă este total absurdă - vrem să fie intentat dosar penal împotriva procurorilor care au pornit urmărirea penală împotriva mea și a lui Maxim Belinschi.

Ar exista șanse reale să se întâmple asta?

Știți, dacă până în 2009 exista problema impunității polițiștilor care aplicau tortura (lipsa de tragere la răspundere a celor care au încălcat legea - n.r.), exact așa există acum problema de impunitate a procurorilor. Am observat că există o solidaritate între ei, dar care este înțeleasă într-o formă distorsionată. Adică dacă un procuror ignoră legea și nu vrea s-o aplice, el trebuie să poarte răspundere penală, ca oricare cetățean de rând. Dar atunci când ei între ei se protejează, într-o formă tacită, ne întrebăm cât de efectiv funcționează această Procuratură. E ca o castă. Dacă am fi fost într-o țară cu adevărat europeană, unde legea se aplica în adevăratul sens al cuvântului, o astfel de situație nu ar fi ajuns la așa nivel. În cadrul unei discuții pe care am avut-o la Procuratura Generală, inclusiv cu cei care instrumentează cazul, mi s-a creat impresia că ei nu înțeleg și nu cunosc toate circumstanțele, sau nu vor să înțeleagă. M-a mirat când procurorii au spus că avocații nu se bucură de niciun fel de imunitate. „Cum așa?”, m-am întrebat eu. Dacă spuneți asta, înseamnă că aveți nevoie de instruire la nesfârșit, nu cunoașteți standardele internaționale și nu doriți să le aplicați. E absurd și grav!

 

Știm că ați cerut recuzarea procurorilor care se ocupă de caz. Ați primit vreun răspuns?

Inițial, am solicitat încetarea urmăririi penale, dar am primit un răspuns potrivit căruia, în trei fraze se spunea că cererea noastră nu este întemeiată. Am înaintat și o cerere de recuzare a întregului corp de procurori din Procuratura raionului Râșcani de la exercitarea urmării penale pe dosar, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, încălcarea imunității, independenței și garanțiilor avocaților. Am accentuat inclusiv că procurorul ce exercită urmărirea penală a fost tras la răspundere disciplinară în trecut pentru aplicarea incorectă și intenționat ilegală a legii. Pe 8 februarie 2017 am primit ordonanța de refuz semnată chiar de procurorul general Eduard Harunjen. În scrisoare se spune că nu au fost stabilite circumstanțe care ar pune la îndoială imparțialitatea organului de urmărire penală. Este un semnal evident că procurorul general îi susține și îi protejează pe angajații săi care comit ilegalități și nu are de gând să se conducă de lege. Deja și la dumnealui avem mai multe întrebări. Solidaritatea corporativă este înțeleasă într-o formă perversă.

Mai mult, pe 15 februarie am fost citat în calitate de bănuit pe un nou dosar. Urmează să fiu audiat vineri. Au mai găsit câteva acte pe care le-am semnat cu Maxim Belinschi. Culmea e că nu le-au conexat cu dosarul existent, ci au deschis încă o cauză penală, cu un alt număr, prin care ne învinuiesc de aceeași infracțiune, exact aceeași calificare. Abuzurile continuă.

„Procurorii nu sunt regi. Ei sunt aceeași angajați ai statului, accentuez - temporar angajați, care mâine-poimâine ar putea deveni clienți ai avocaților. Iar dacă avocații vor fi speriați, puși la zid și nu vor putea acorda asistență juridică lor sau rudelor lor, ce vor  face ei atunci? Ar trebui să se gândească la asta.”

Cum interpretați acțiunile procurorilor? Credeţi că s-ar ascunde altceva, de fapt, în spatele învinuirii potrivit căreia ați admis fals în declarații?

Nu este exclus că prin intermediul acestui caz se dorește să fiu presat și redus la tăcere. Dacă într-adevăr aș fi comis o ilegalitate, dosarul demult ar fi fost expediat în judecată și examinat deja în instanța de fond. Cred că comanda vine din Chișinău, probabil eu încurc cuiva aici. De-a lungul anilor, tot timpul am reacționat la diferite ilegalități care s-au comis în sistem, poate prea emoțional, dar de fiecare dată întreprind măsuri, încerc să mobilizez colegii. Unul dintre exemplele recente a fost atunci când s-a încercat restricționarea accesului avocaților în Penitenciarul nr. 13, printr-un regulament care nu a fost publicat nicăieri, de care nu știa nimeni. Imediat după ce am aflat, am solicitat, în formă scrisă, pornirea unui dosar penal împotriva persoanelor de la Ministerul Justiției și de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare, care sunt responsabile de adoptarea acelui regulament și punerea lui în aplicare, pentru că astfel se încălca în masă drepturile mai multor avocați și deținuți. Este vorba despre o lipsă totală de profesionalism. Cererea mea a fost respinsă pentru că, chipurile, ar fi fost nemotivată și că nu exista niciun temei de pornire a urmăririi penale. La scurt timp, șeful penitenciarului a fost înlocuit și s-a revenit la regulile de până la inventarea acelui regulament. Este adevărat că Uniunea Avocaților a avut o reacție, dar cam întârziată, în opinia mea. Ea trebuia să fie mai dură și mai rapidă. Nu este exclus că urmărirea penală pe numele meu și al colegului meu ar putea fi un semnal și pentru alți avocați, ca „să-și știe locul”  și să nu acționeze: „Dacă noi pe dânșii îi punem la punct, și pe voi vom putea.”

Domnule Țurcan, în ultima perioadă au ieșit la iveală mai multe cazuri în care s-a observat că autoritățile încearcă să limiteze libertatea de exprimare. Unii jurnaliști sunt intimidați şi sunt avocați care sunt urmăriţi penal. Ce urmăreşte de fapt guvernarea?

Mi-am început activitatea de avocat în 1994 și îmi amintesc foarte bine situația anilor ‘90, cu omoruri peste omoruri, așa-zisul „răcket”, autoritățile criminale urmărite de organele de drept etc. În calitate de avocat, am apărat exponenții unor astfel de grupări, în mai multe dosare penale, și am avut ocazia să le cunosc comportamentul, relațiile pe care le avea stabilite între ei, dar și în raport cu alți deținuți. Aș spune că acele grupări ale lumii interlope aveau măcar ceva sfânt, niște reguli interne de-ale lor, dar pe care le respectau. Acum, după 2009, la guvernare au venit niște hoți în lege, dar care nu sunt în lege, de fapt; care nu se țin în frâu și nu au nimic sfânt; sunt ca niște câini turbați care guvernează țara prin diferite metode și care nu pot fi controlați în niciun fel. Zeul căruia se închină ei este banul, averea, puterea. Această atitudine îmi pare ușor asemănătoare cu comportamentul unei persoane cu devieri psihice, care nu este sănătoasă mintal. Când te apuci să analizezi ce se întâmplă pe dosarele penale cusute la comandă, înțelegi că în spatele acestor oameni stă un regizor bolnav mintal. Lupta împotriva acestui sistem trebuie să fie foarte dură.

Poate fi schimbată cumva starea de lucruri? 

Bineînțeles. Dacă societatea nu este capturată totalmente de acest cancer, atunci imunitatea noastră poate fi sporită, inclusiv prin susținere din exterior. Avem noroc că suntem o țară europeană. Avem țări vecine unde la fel există foarte mulți oameni care vor să schimbe situația, fapt pe care trebuie să-l valorificăm. Doar așa se va schimba ceva. Totodată, nu trebuie să uităm că suntem parte  la mecanismele ONU și, mai ales, la mecanismul Convenției Europene pentru Drepturile Omului. Deși nu e o panacee pentru toate încălcările care se admit la noi, posibilitatea de a apela la CEDO este importantă. Mă mai bucură și faptul că avem mulți juriști tineri și bine instruiți, cu cunoștințe avansate în domeniul apărării drepturilor omului. Cred că schimbări pozitive vor fi. Este doar o chestie de timp și nu știm cât ne va costa. Dar boala care există acum, acest cancer, este foarte periculos. Trebuie să luptăm cu o mentalitate mult mai periculoasă decât cea a lumii interlope. Cred că este necesară o intervenție drastică din partea statului.

Amnesty International Moldova și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu urmărirea penală pornită pe cazul dumneavoastră și a lui Maxim Belinschi. Ce alte reacții au mai fost?

În luna ianuarie, Consiliul Barourilor din Europa (CCBE) din care face parte și Uniunea Avocaților din Moldova a adresat o scrisoare Procuraturii Generale, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne și Curții Supreme de Justiție prin care a condamnat deschiderea dosarului penal. Cu alte reacții au venit reprezentanții Human Rights House, Uniunea Avocaților și Asociația Femeilor Avocate din Moldova.

Au avut ele vreun impact?

Niciun efect, deși ar fi trebuit. Dacă Procuratura ar fi fost cu adevărat reformată, ea ar fi trebuit să reacționeze, să dea un semnal că ei încearcă să lupte împotriva criminalității nu doar în țară, dar și în interiorul structurii. Din păcate, faptul că până în prezent nu există niciun dosar penal împotriva procurorilor care au abuzat de lege este un mesaj foarte clar că Procuratura reprezintă o castă închisă, care nu dorește în niciun fel să lupte împotriva ilegalităților comise de angajații din sistem.

Cât de mare a fost susținerea din partea Uniunii Avocaților?

Am impresia că o parte dintre avocați băteau pe ascuns din palme: „În sfârșit el are dosar penal!”. Alții m-au susținut în diferite forme, au vorbit deschis despre faptul că urmărirea penală a fost pornită pe nedrept. Noi am solicitat susținere din partea Uniunii și am beneficiat de ea. În cadrul unei întâlniri pe care am avut-o la Procuratura Generală cu procurorii pe caz, au mers cu noi și reprezentanți din Consiliul UA. Totuși, poate sunt prea dur sau categoric, dar cred că UA trebuie să fie mai organizată și mai dură, să facă față situației. Acum nu face față pe deplin. Au avut o reacție întârziată în cazul cu accesul apărătorilor în Penitenciarul nr. 13, precum și vizavi de accesul în instanțele judiciare. Eu băteam alarma, încercam să mobilizez colegii, după care mi s-a spus că sunt prea dur.

Ar trebui reformată Uniunea Avocaților?  

Într-adevăr, Uniunea necesită să fie reformată, dar trebuie să înțelegeți că există o luptă pe interior. Noi cu mai mulți colegi ne-am unit neformal într-un grup de inițiativă privind promovarea reformelor în avocatură. O mare parte din această echipă am fost votați și am ajuns în componența Consiliului UA. Activând aici, am devenit incomozi pentru unele persoane din interior, care își fac interesele, nu tot timpul legale, în primul rând în ceea ce ține de accederea în profesia de avocat. S-a făcut tot posibilul ca noua Comisie de licențiere a profesiei de avocat, aleasă de noua componență a Consiliului, să fie revocată în ianuarie anul trecut. După care, în această Comisie de licențiere au fost puși oameni comozi, ca să admită în profesie așa cum consideră ei. Deși noi am optat pentru transparență, nu ni s-a permis. S-a organizat un congres extraordinar al Uniunii, am fost revocați cu multiple ilegalități, am mers în judecată. Judecătoria sectorului Râșcani al Capitalei s-a pronunțat, am fost repuși în funcție, dar decizia a fost atacată de reprezentații UA. Acum dosarul se află la Curtea de Apel Chișinău. Reformarea avocaturii până în pânzele albe nu se dorește. Ar fi un instrument prea puternic pentru apărarea avocaților. Nimeni nu o va spune deschis, dar asta se vede prin acțiunile unora dintre membri. Pe de altă parte, sunt ferm convins că masa critică în avocatură crește, dar este încă insuficientă. Lucrurile se vor schimba calitativ și mult mai rapid. E nevoie de timp, dar și de o altă clasă politică.

O eventuală condamnare a dumneavoastră și a lui Maxim Belinschi ar putea fi un precedent grav…

În primul rând, ar fi o mare rușine pentru procurorul care instrumentează cazul, pentru că el nu are ce să trimită în judecată, acolo nu există esență. Dar într-un stat corupt nu este exclus ca așa ceva să se întâmple. Condamnarea noastră ar însemna un precedent foarte periculos, pentru că dacă se aplică același standard în mai multe cazuri, va fi clar că noi nu avem în realitate avocatură. Ar fi o hârtie de turnesol: noi nu avem stat de drept, nu avem avocatură, nu avem niciun fel de garanții procesuale pentru avocați, niciun fel de posibilități pentru avocați să-și apere clienții. Noi nu trăim într-un stat care tinde să fie stat de drept și unde să se respecte standardele internaționale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Domnule Țurcan, cum a evoluat situația privind apărarea drepturilor omului în Republica Moldova în ultimii ani?

Modificările care s-au făcut la nivel legislativ sunt extrem de binevenite. E ca un tren: a fost greu de pornit, dar s-a urnit deja din loc. Un exemplu ar fi lupta împotriva torturii, a tratamentului inuman și degradant. După anul 2009, lucrurile în acest domeniu s-au schimbat cardinal. Mai rău stăm cu alte aspecte. De exemplu, nu se doresc schimbări acolo unde este implicat interesul economic și financiar, unde e vorba de bani grei - dosare economice și tot ce ține de aplanarea conflictelor dictate de interese economice. Aici sistemul judiciar este o verigă foarte importantă, iar persoanele care au acces la guvernare după 2009 țin să controleze foarte mult această verigă, atât de mult ca să fie emise hotărâri judiciare convenabile lor și persoanelor cu bani mari, care au influență politică serioasă. Urmează tot ce ține de transparența în alegeri, finanțarea instituțiilor, transparența în activități și rapoarte. Pe aceste direcții iarăși se frânează, peste tot, pentru că imediat ce s-ar pierde controlul asupra instituțiilor statului care gestionează mai multe domenii cheie, cei de la putere ar pierde. Cei ajunși la guvernare niciodată nu au luptat pentru transparență, ci pentru a se îmbogăți cu orice preț. Iar pentru asta ei au nevoie de oameni care să-i deservească. În justiție, procuratură și poliție e nevoie de slugi. Se pare că le-au găsit.

Dacă tot ați amintit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în 2016 statul a plătit circa 300.000 de euro pentru câteva zeci de condamnări la CEDO sau împăcări amiabile. Plătim scump pentru abuzurile pe care la admite statul.

În ceea ce ține de bani, până la urmă, pentru bugetul public nu este o sumă atât de mare și este normal ca victimele să fie despăgubite. Problema rezidă în ce urmează după ce statul a fost condamnat, ce se face ca să fie exclusă problema care a dus la condamnarea statului în fața Curții Europene. Asta trebuie să ne intereseze, trebuie să vedem ce s-a întreprins sau trebuie de întreprins în modificarea legislației și a practicii așa ca statul să nu fie condamnat în repetate rânduri pentru aceeași încălcare. Accentul trebuie pus aici, și din partea organizațiilor neguvernamentale, dar și din partea guvernării.

Vă mulţumim!