„Ce se întâmplă în Ucraina este un atac împotriva securității energetice a întregii Uniunii Europene și ar fi imoral să se discute despre energie cu un stat terorist. Energia ieftina vine la pachet cu șantajul politic”, spune Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie şi infrastructură la Expert Forum România.

Am discutat cu Otilia Nuțu la București, la scurt timp după cele două black-out-uri, când Republica Moldova a rămas fără curent electric în urma bombardamentelor Rusiei în Ucraina. Rusia, recunoscută pe plan internațional drept stat sponsor al terorismului, și-a propus să distrugă sistemul energetic al Ucrainei în plină iarnă.

Otilia Nuțu spune că dacă la începutul războiului Republica Moldova și Ucraina nu s-ar fi deconectat de la sistemul energetic rusesc, în Republica Moldova nu ar fi fost curent încă din 10 octombrie, data primului atac masiv al Rusiei asupra sistemului energetic ucrainean. Branșarea la sistemul energetic european a creat condițiile tehnice pentru ca România să poată livra energie electrică Republicii Moldova, acoperind astfel practic 80 la sută din necesitățile acesteia. „În Republica Moldova există așteptarea ca România să ajute, spune Otilia Nuțu. La nivelul autorităților române există toată disponibilitatea în acest sens, doar că pe piața energetică există un mare deficit în toată regiunea și practic toate volumele de curent electric au fost contractate cu mult timp în urmă. Iar în aceste condiții, România livrează Republicii Moldova toată energia electrică care poate fi cumpărată la prețuri mici care mai este disponibilă în țară”.

Am discutat cu Otilia Nuțu despre cum vor evalua relațiile dintre România și Republica Moldova din punct de vedere energetic, despre ce s-ar fi întâmplat dacă președinta Maia Sandu ar fi mers la Moscova să ceară gaz ieftin și am întrebat-o și dacă va putea sau nu centrala electrică de la Cuciurgan, din regiunea separatistă transnistreană, să exporte energie electrică în România și UE, așa cum își dorește.

Am mai întrebat-o pe Otilia Nuțu și cum vede viitorul Ucrainei și al regiunii, dar și care este lecția pentru Occident din situația în care s-a ajuns cu dependența energetică a Europei față de Rusia.

Interviul a fost realizat de jurnalista Lina Grâu în cadrul proiectului „Moldova și noul context de securitate regională”, realizat în parteneriat cu Fundația „Friedrich Ebert”. Opiniile exprimate în cadrul interviurilor aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al FES.

Lina Grâu: Otilia Nuțu, trăim o realitate fără precedent – cea în care sistemul energetic al unei țări este practic pus la pământ de rachete balistice rusești. Ne amintim cu toții de acea pată neagră pe harta nocturnă a Europei – erau Ucraina și Republica Moldova scufundate în beznă. Ți-ai fi imaginat vreodată că vom ajunge să trăim în această distopie?

Otilia Nuțu: Cred că acesta este un lucru foarte important de înțeles inclusiv în capitalele europene – faptul că ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, acest atac rusesc la infrastructura energetică a Ucrainei, este de fapt un atac împotriva securității energetice a întregii Uniuni Europene, adică ne afectează în mod direct.

Și aici aș explica un pic ce s-a întâmplat de când a început războiul și până acum, ca să înțelegem în ce fel este afectată și Europa. Înainte de începerea războiului și Ucraina, și Republica Moldova erau conectate la sistemul rusesc de energie electrică și erau de câțiva ani într-un proces de conectare la rețeaua europeană continentală. Chiar în ziua în care a început războiul se făcea unul din ultimele teste, în care și Ucraina, și Republica Moldova se deconectaseră de la sistemul rusesc, funcționau ca într-o insulă deconectată de la ambele părți și după trei zile trebuiau să se reconecteze înapoi la sistemul rusesc. Testele acestea nu erau finale și urma să se mai facă niște investiții și niște teste ulterioare și abia de la anul am fi putut discuta despre o conectare definitivă la rețeaua europeană.

Din cauza că nu s-a mai pus problema reconectării la sistemul rusesc odată cu începerea războiului, în cele din urmă în decurs de două-trei săptămâni – a fost o cursă contra cronometru din partea întregii Uniuni Europene – rețeaua europeană a aprobat o interconectare de urgență cu Republica Moldova și Ucraina. Acest lucru înseamnă că, chiar dacă nu urma să fie făcute schimburi comerciale de energie electrică, în eventualitatea în care s-ar fi întâmplat ceea ce vedem acum (atunci ne așteptam mai degrabă la un accident, nu la țintirea voită a infrastructurii energetice), adică în eventualitatea în care războiul ar fi cauzat un posibil black-out, infrastructura energetică să poată fi repornită cu ajutor european.

Ce s-a întâmplat din martie încoace a fost că încet-încet a început să se facă și schimburi comerciale de energie electrică. Ucraina, din cauza războiului, avea un exces de energie electrică pentru că a fost distrusă o parte importantă de cerere industrială și avea nevoie în același timp de bani pentru a face reparație în infrastructura care fusese deja distrusă de război. În același timp regiunea, partea noastră de Europă, avea nevoie de energie mai ieftină, iar energia electrică din Ucraina era ceva mai ieftină decât la noi. Deci, erau schimburi mutual avantajoase și, mai mult decât atât, faptul că noi importam energie electrică din Ucraina însemna că urma că consumăm mai puțin gaz pentru a produce energia electrică de care aveam nevoie.

Se ajunsese la niște cantități care erau nu foarte mari, dar contau pentru Polonia, pentru Slovacia și pentru România. Și din momentul în care au început aceste atacuri asupra infrastructurii energetice ucrainene, Ucraina a interzis exporturile și au început să curgă fluxurile de energie invers. Deci, noi practic ne-am trezit în această parte a UE cu mai puțină energie intrată din Ucraina și cu mai multă energie care merge spre Ucraina și Republica Moldova.    

Miza cea mare este producția de energie cât mai descentralizată – capacități localizate, generatoare

Lina Grâu: Și în acest context se poate vorbi despre faptul că UE poate susține Ucraina în această criză, sau infrastructura este atât de distrusă încât nu se poate vorbi despre exporturi europene în Ucraina?

Otilia Nuțu: Lucrurile sunt foarte complicate pentru că este greu de transportat energia în Ucraina în acest moment, pentru că stațiile de transformare au fost atacate. Și din această cauză miza cea mare este producția cât mai descentralizată. Din acest motiv vorbim despre capacități localizate de producție de energie electrică, de generatoare de diverse capacități. Este mult mai sigur să produci energie electrică în mai multe puncte distribuite pe hartă. 

Lina Grâu: Acest lucru face sistemul energetic mai puțin vulnerabil?

Otilia Nuțu: Da. Noi acum discutăm despre o situație cu totul și cu totul excepțională și de criză. În octombrie vorbeam despre 30 la sută de infrastructură energetică distrusă, acum vorbim despre aproape 50 la sută. O parte din energia electrică se poate înlocui cu generatoare locale, alta – nu. Apar probleme și cu alte utilități, de exemplu cu apa, pentru că apa are nevoie de pompare ca să ajungă în casele oamenilor. Și cu încălzirea – la fel.

Deci, acum lumea încearcă să compenseze această criză cu livrări parțial prin sistemul care a mai rămas în picioare și parțial din diferite capacități de generare locale. Și UE a început să livreze foarte multe generatoare care să fie folosite în orașe.

Pentru Transnistria nu ar fi soluția ideală să taie de tot curentul pentru malul drept al Republicii Moldova

Lina Grâu: Ce înseamnă toată această situație pentru Republica Moldova? Ne-am conectat la sistemul energetic european pe de o parte, pe de altă parte, în momentul în care cade sistemul electric ucrainean, Republica Moldova rămâne în beznă – s-a întâmplat de cel puțin două ori până acum. România asigură o parte importantă din necesitățile Republicii Moldova, dar acest curent vine și el prin regiunea separatistă transnistreană, pe la Cuciurgan. Ce soluții vezi pentru această ecuație destul de complexă pentru Republica Moldova?

Otilia Nuțu: Este adevărat că în acest moment toată energia electrică care vine din România merge prin Isaccea-Vulcănești, după care merge spre centrala de la Cuciurgan și abia după aceea la Chișinău.

Ne bazăm pe faptul că și pentru Transnistria nu ar fi soluția ideală să taie de tot curentul pentru malul drept al Republicii Moldova. Și asta, din cauza că și Chișinăul are niște pârghii destul de puternice în discuția cu așa-numitele autorități separatiste. 

Lina Grâu: Cum ar fi de exemplu livrările de gaze?

Otilia Nuțu: Da. Și care este sursa de venit pentru Tiraspol care vine din energie, într-o formă sau alta. Adică ei câștigă din energia electrică vândută către malul drept, câștigă din energia electrică folosită la uzina metalurgică de la Râbnița, care apoi exportă producția în Europa.

Acum, și Chișinăul mai are încă niște pârghii suplimentare din faptul că pe de o parte, singura graniță prin care poate să mai exporte Transnistria este granița spre Vest, adică nu se mai poate exporta prin Ucraina, pentru că acea graniță a fost închisă. Adică nu ar avea practic nicio altă sursă de venit dacă vor începe un război total cu Chișinăul. Și există această marjă de negociere. Deci, nu cred că ar fi în interesul Tiraspolului să taie accidental traseul prin care curentul electric din România ajunge spre Chișinău.

Acum, sigur, se pot întâmpla diferite alte lucruri. O parte din linia aceasta traversează teritoriul Ucrainei. Și ne-am putea imagina inclusiv un accident din punctul acesta de vedere. Am văzut că în momentul în care apar dezechilibre majore în Ucraina se produce deconectarea automată, temporară a liniei, așa cum s-a întâmplat de două ori până acum.

Lina Grâu: Asta apropo de nedumerirea celor care întrebau de ce importăm din România, dar cade curentul când este bombardată Ucraina.

Otilia Nuțu: Da, pentru că cele două țări sunt interconectate foarte organic. Adică orice dezechilibru major în rețeaua ucraineană are implicații și în Republica Moldova.

În mod normal, o bună parte din energia din Ucraina produsă în nord-vest ajunge în regiunea Odesa traversând Republica Moldova. Deci, cele două țări funcționează ca și cum ar fi un singur bloc.

Dacă sistemul energetic ucrainean și cel moldovenesc nu s-ar fi conectta la rețeaua europeană, nu ar fi fost energie electrică în R.Moldova din octombrie  

Teoretic, dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva și este distrusă această conexiune, ar mai exista posibilitatea exportării cel puțin parțiale a energiei electrice și prin alte linii. Mai sunt încă patru linii: vechi, nefolosite de mulți ani, de capacități mai reduse, însă pe care s-ar putea face acest export de energie electrică.

Lina Grâu: Sunt vechi și nefolosite – dar sunt funcționale?

Otilia Nuțu: Sunt funcționale, însă nu știm exact care este capacitatea lor și este foarte bine să nu se publice aceste date, tocmai din cauza că nu este bine să se știe cât de vulnerabilă sau cât de bine pregătită este Republica Moldova într-o asemenea eventualitate. Însă, din câte înțeleg, ar exista această posibilitate și vulnerabilitatea Republicii Moldova nu este chiar atât de mare cum ar putea să pară la prima vedere.

Și în același timp, trebuie să punem lucrurile un pic în perspectivă. Sigur că acum suntem într-o criză majoră, însă toată lumea. Și în Republica Moldova, și în România suntem ceva mai bine pregătiți pentru o asemenea criză decât am fi fost acum un an. Dacă nu exista momentul 16 martie, în care sistemul energetic ucrainean și cel moldovenesc s-au conectat de urgență la rețeaua europeană, acum pur și simplu nu ar fi fost energie electrică în Republica Moldova din octombrie. Deci, este un câștig major de securitate energetică și lucrurile nu sunt chiar atât de disperate. Adică acum s-a produs acest eveniment negativ de proporții, însă totuși lucrurile continuă să funcționeze și trebuie să înțelegem că este o chestiune foarte bună.

Lina Grâu: Dacă vorbim de perspectivă, se discută mult despre construcția unei interconexiuni dintre Republica Moldova și România care a fost anunțată ca un proiect care se va face în următorii doi ani. Se poate face mai repede? Ce se mai poate face pe lângă lucrurile care există în acest moment?

Otilia Nuțu: Nu știu exact dacă se poate face ceva în contractul actual, sunt chestiuni care trebuie discutate cu cei de la Banca Mondială care finanțează acest proiect și cu autoritățile de la Chișinău, sau cu Moldelectrica. S-a făcut o licitație, s-a încheiat un contract care prevede această perioadă contractuală. Deci, nu-mi dau seama dacă există posibilitatea să se urgenteze construcția propriu-zisă.

Lucrul pozitiv care s-a întâmplat odată cu această sincronizare este că nu va mai fi nevoie, pe lângă această linie între Vulcănești și Isaccea, și de un echipament foarte scump care ar fi asigurat compatibilitatea dintre energia electrică produsă în Europa și consumul din Republica Moldova care înainte era conectată la sistemul sovietic. Deci, s-a făcut o economie substanțială de bani pentru această stație.

Și se discută și despre a doua linie de interconectare – Suceava-Bălți, care ar asigura într-o perspectivă mai lungă o mai bună securitate energetică pentru Republica Moldova.

Deci, pe scurt, nu știu dacă se poate face ceva mai rapid în următorii doi ani, însă cu siguranță că în doi ani va fi mai multă infrastructură, și mai sigură, decât este în acest moment.

Cantitatea de energie care se consumă în Republica Moldova este de 5-10 la sută din consumul României

Lina Grâu: România importă și ea curent electric. Această nevoie de a asigura și consumul Republicii Moldova pe lângă ce se consumă pe intern este o sarcină fezabilă pentru România?

Otilia Nuțu: Noi trebuie să înțelegem în România că nu suntem o insulă ruptă de tot de restul Europei. Și asta, pentru că solidaritatea nu funcționează doar într-un singur sens.

Pe de o parte, noi într-adevăr suntem un importator net de energie și din cauza aceasta trebuie să ne intereseze să păstrăm legături bune și să importăm, și să exportăm energie în toată regiunea fără să punem bariere. Într-adevăr, noi avem nevoie de energie de import în anumite momente și, în același timp, sunt momente în care producem energie în exces și o exportăm.

Cantitatea de energie care se consumă în Republica Moldova, pe malul drept al Nistrului, este 5-10 la sută față de consumul din România, adică, proporțional, nu este un efort imposibil. Și noi ar trebui oricum să facem investiții serioase în sectorul nostru de energie. Există un deficit cronic care vine din faptul că la noi nu s-au mai făcut investiții de foarte mulți ani de zile. Și asta, pentru că am avut noi niște politici locale foarte greșite care au descurajat investițiile.

Însă direcția corectă este aceasta – să ne integrăm foarte bine regional, să înțelegem faptul că piața UE de energie însemnă Uniunea Europeană plus Republica Moldova și Ucraina, care fac parte din comunitatea energetică. Și că acum problema cu care ne confruntăm este un deficit regional – și de energie electrică, și de gaze; și că soluția la această problemă este tot un răspuns regional.

Noi, într-adevăr, exportăm mai multă energie electrică acum către Republica Moldova decât o făceam în octombrie și cu siguranță mai mult decât o făceam înainte, însă în același timp importăm și noi din Bulgaria și din Serbia. Deci, vorbim despre o piață regională.

Lina Grâu: Apropo de prețuri. E un subiect care se speculează mult în Republica Moldova – de ce în România este un preț de mai bine de două ori mai mic decât prețul cu care Republica Moldova a cumpărat energie electrică în noiembrie – 231 de euro, parcă, pentru un megawatt. Cum se explică această situație? 

Otilia Nuțu: Sunt două prețuri despre care discutăm, sau, mai exact, sunt două piețe. Avem piața en-gros pe care vând producătorii de energie și avem piața din care cumpără consumatorii finali, adică piața de retail.

Prețurile care sunt mici sunt cele din piața de retail. Noi ținem aceste prețuri la un nivel scăzut printr-o schemă de compensare. Adică facem ca furnizorii să cumpere din piața en-gros la ce preț o fi și după aceea compensăm de la buget în așa fel încât prețul la consumatorul final să fie la un nivel scăzut.

Prețul la care se vinde la piața en-gros este același și pentru România, și pentru Republica Moldova. Mai mult decât atât, în momentul în care s-a pus pentru prima dată problema, pe 13 sau 15 octombrie, chiar s-a modificat o ordonanță de urgență foarte rapid în așa fel încât în piața en-gros să se poată vinde la același preț avantajos și pentru Republica Moldova la fel ca și pentru furnizorii care vând în România pentru consumatorii finali. Deci, nu există discriminare aici din acest punct de vedere.

Singura problemă pe care o văd este faptul că noi nu prea avem cum să ținem lucrurile într-un echilibru foarte bun, pentru că încercăm să ținem prețurile mici la consumatorul final, însă în același timp nu avem cum să producem energie la prețul acesta. Și aici este o problemă de politică energetică la noi pe care nu am reușit să o „împachetăm” așa cum trebuie.

Toată energia disponibilă, necontractată, în România a fost făcută disponibilă pentru Republica Moldova

Lina Grâu: Și există soluții ca să fie și pentru Republica Moldova un preț mediu mai mic? Unele voci de la Chișinău susțin că în timp ce la nivel de prim-ministru, la nivel de șef de stat România promite ajutor pentru Republica Moldova, pe de altă parte prețul mediu de achiziție este unul foarte mare.

Otilia Nuțu: Să ne uităm un pic de unde vine această energie. În România cam 70-80 la sută din energia electrică este produsă de companii de stat. Ministerul Energiei are un anumit control asupra acestor companii de stat. Toată energia disponibilă necontractată din România a fost făcută disponibilă pentru Republica Moldova. Deci, problema era că la noi companiile de stat deja aveau contracte încheiate cu furnizorii din România și întrebarea care s-a pus a fost dacă mai există suficientă energie disponibilă necontractată care se poate vinde către Republica Moldova.

Și această problemă este legată de faptul că noi știm că trebuie să exportăm energie electrică din octombrie – până atunci nu s-a pus problema așa. Iar companiile de stat – Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Oltenia – aveau contracte încheiate de acum luni de zile pentru următoarele luni, următorii ani chiar.

Energia disponibilă consta în niște cantități de la Hidroelectrica, care a avut niște cantități în luna octombrie, mai existau niște cantități disponibile de la Nuclearelectrica și altele - de la Oltenia, la care se putea aplica prețul reglementat la care aceste vând și către consumatorii casnici din România.

Deci, toate companiile de stat, cele asupra cărora are control Ministerul Energiei, au livrat pentru consumul din Republica Moldova în exact aceleași condiții ca pentru România, energia care era disponibilă în acel moment. Mai mult decât atât, chiar s-a discutat cu un producător privat – OMV Petrom, care vinde în aceleași condiții.

Problema a fost că pentru Oltenia, care produce pe bază de cărbune, pe lângă prețul de 90 de euro pentru un megawatt/oră, trebuie să fie pusă și taxa pe bioxidul de carbon. Iar prețul la care se cumpăra pe piața liberă era ceva mai mic decât ar fi fost acest preț cu certificatul verde, de la Oltenia. Și acesta a fost motivul pentru care (întreprinderea din Republica Moldova) Energocom a preferat să cumpere de pe piața liberă.

Dar, un lucru care trebuie reținut este faptul că există toată disponibilitatea din partea autorităților române. Dacă ar exista mai multă energie în România, s-ar vinde și mai multă energie la prețuri mai mici în Republica Moldova. Iar prețurile mari sunt de fapt cauzate de faptul că în toată regiunea există un deficit care se traduce în niște prețuri care să forțeze consumatorii să-și reduc consumul, în condițiile în care nu ai de unde să produci mai mult.

Prețurile mari sunt simptomul unei probleme – fie trebuie produs mai mult, fie trebuie redus consumul

De fapt prețurile acestea mari sunt un simptom al unei probleme. Acestea îți transmit semnalul că dacă poți să produci mai mult, acum este momentul, iar dacă nu se poate produce mai mult, atunci cineva trebuie să-și reducă consumul. Nu există altă formă de reglare decât fie prețul mai mare, fie raționalizare, adică să ți se stingă lumina în anumite momente.

Oricum în toată regiunea s-a pus problema ca în eventualitatea în care se ajunge la o criză energetică să fie întrerupt consumul industrial. Asta se discută și în România și opțiunea este luată în calcul oricum în reglementări întotdeauna ca plan de pregătire pentru iarnă, iar anul acesta s-a discutat la modul mult mai concret.

Deci, noi trebuie să ne dăm seama că nu este doar Ucraina afectată, nu este doar Republica Moldova într-o situație de criză. În Germania se discută acum foarte serios ce facem în eventualitatea unui black-out. Aceasta este realitatea în care suntem în acest moment. 

Nu pot să înțeleg eventualele discuții despre continuarea relațiilor pe energie cu Rusia

Lina Grâu: Ceea ce se întâmplă în Ucraina acum, aceste bombardamente cu rachete balistice, toate aceste lucruri pot fi considerate crime de război?

Otilia Nuțu: Este ceva complet ilegal să distrugi infrastructură civilă. Așa ceva nu e de imaginat. Și acesta este și motivul pentru care nu pot să înțeleg eventualele discuții despre continuarea relațiilor pe energie cu Rusia. Cum poți să faci așa ceva cu un stat care are un comportament terorist? Și faptul că Rusia este declarat stat-sponsor al terorismului în Parlamentul European este în linie cu acest comportament complet criminal pe care îl are Rusia în Ucraina începând nu cu 24 februarie 2022, ci cu anul 2014.

Lina Grâu: Este o realitate care dictează niște concluzii. Care sunt pașii de urmat? Trebuie gândit un alt model de funcționare pentru a nu mai ajunge din nou în aceeași situație și anul viitor, și peste doi ani.

Otilia Nuțu: Este o ajustare foarte brutală a unei situații în care am ajuns din cauza propriei noastre prostii, din păcate.

Lina Grâu: Aceste lucruri nu se vedeau acum un an, acum doi ani?

Otilia Nuțu: Se pare că nu. Germania vroia să construiască Nord-Stream-2. Această dependență de gazul ieftin rusesc a fost adâncită foarte mult în ultimii 10-15 ani. Și acum ne-am trezit că nu mai putem să cumpărăm gaz rusesc. De fapt asta este problema. Și sigur că anul acesta lucrurile au fost încă oarecum gestionabile, în sensul că noi am importat totuși cam jumătate din gazul care se importa în mod normal din Rusia. Însă în anii următori această cantitate va dispărea cu totul. Și pe de altă parte nici nu ne putem permite să ne întoarcem cu orice preț la gazul rusesc.

Deci trebuie cumva în următorii doi-trei ani să ajustăm tot modelul nostru de consum de energie pentru a exclude complet 40 la sută din consumul nostru de gaze de până acum, care venea dintr-un gaz ieftin rusesc. Și asta înseamnă că va trebui să reducem consumul de gaze, asta înseamnă ca va trebui să producem energia electrică din altceva decât din gaze, că va trebui să consumăm mult mai puțină energie.

Vor fi niște ajustări foarte brutale, vor fi anumite industrii care probabil că nu-și vor reveni din acest șoc. Și va trebui să avem o discuție foarte serioasă în următorii doi ani la ce anume renunțăm. Ce industrie păstrăm și cum, ce consum păstrăm și cum, cum putem să înlocuim energie în care depindem de o singură sursă cu energie în care depindem de mult mai multe surse și atunci nu suntem expuși la riscul de șantaj.

Trebuie să ne descurcăm foarte rapid cu sarcina înlocuirii produselor energetice rusești, chiar dacă acest lucru ne costă

Lina Grâu: De ce a ajuns Europa atât de dependentă de gazul rusesc? Este doar interes economic? Este și corupție la mijloc? Sunt interese politice? Este o pârghie de influență a Rusiei? Sau toate împreună?

Otilia Nuțu: Probabil toate împreună. Și acum există o diferența foarte mare între cum a perceput până anul acesta vestul Europei relația cu Rusia versus cum o percepem noi de partea aceasta de Europă.

Germania a avut experiența livrărilor de gaze fără probleme din Rusia. Întotdeauna Gazprom a livrat exact cum era specificat în contract, businessul a mers foarte bine și nu și-au pus nicio secundă problema că Gazprom ar putea să fie un furnizor pe care să nu te poți baza.

Or fi existat și fapte de corupție. Încă din primăvară este o discuție foarte interesantă în Germania pe subiectul acesta. Cum s-a ajuns la această dependență, este și scandalul cu Gerhard Schröder, care a fost cancelar și apoi a devenit un personaj atât de important în conducerea companiilor energetice rusești. Adică este o combinație de factori.

Cert este că suntem într-o cu totul altă realitate pe care nu o mai putem nega – nici din prostie, nici din corupție – și trebuie să ne descurcăm foarte rapid cu sarcina înlocuirii acestor produse energetice rusești. Dar ne costă. Una era să faci această tranziție în 10 ani, alta este să o faci de la un an la altul.

Cert este că inclusiv față de ce se discuta în primăvară, că România va renunța la gazul rusesc undeva spre 2027, s-ar putea să nu se mai pună problema așa și s-ar putea să ne trezim fără gazul rusesc mult mai repede. Și atunci va trebui să facem ajustările acestea foarte rapid.

Nu poți să fii dependent într-o măsură atât de mare cu o resursă atât de importantă, atâta vreme cât această dependență poate să însemne șantaj politic

Lina Grâu: Deci crezi că nu se mai poate reveni la discuțiile despre Nord-Stream-2 sau altele similare?

Otilia Nuțu: Nu. Ar fi o rușine de proporții monumentale să facem așa ceva. Sigur că ar exista pe undeva tentația asta: „Hai să ne întoarcem la business as usual”. Însă devine complet inacceptabil. Trebuie să înțelegem că și opinia publică din țările europene contează, pentru că suntem democrații, și că nu ar mai fi permis politicienilor să accepte așa ceva de acum încolo. Am văzut sondaje făcute inclusiv în Germania unde lumea consideră că merită să plătim costuri mai mari pentru energie, numai ca să nu mai depindem de Rusia.

Nu poți să fii dependent într-o măsură atât de mare, cu o resursă atât de importantă, atâta timp cât această dependență poate să însemne șantaj politic. Și acesta este un lucru pe care trebuie să-l înțelegem cu toții. E vorba de autoapărarea noastră aici.

Lina Grâu: România are propriile ei capacități de generare de curent electric, inclusiv stația nucleară de la Cernavodă, dar și resurse importante de gaze. Este și acesta un potențial care poate schimba raportul de forțe din regiune din punct de vedere energetic?

Otilia Nuțu: Acum problema la noi este că s-au făcut mult prea puține investiții în ultimii ani, deși interes există și potențial există.

Lina Grâu: Ce însemnă o investiție făcută acum? Va da rezultate în cât timp?

Otilia Nuțu: Există potențial foarte mare în zona Dobrogea spre exemplu pentru energie regenerabilă, chiar am avut probleme cu faptul că nu se puteau autoriza la un moment dat proiect din cauza faptului că nu permitea rețeaua de energie electrică conectarea de capacități noi. Dar acum, tocmai din cauza că Republica Moldova ar avea nevoie de energie, faptul că a avut loc această sincronizare ne ajută să instalăm noi capacități de energie electrică acolo.

Se discută de asemenea de vreun an de zile despre potențialul de eolian offshore, care ar fi și ceva mai puțin intermitent decât eolianul de pe urcat. Vorbim în perspectivă și despre reactoarele 3 și 4 de la centrala de la Cernavodă. Aici lucrurile sunt un pic mai complicate dintr-un motiv foarte simplu – la noi companiile de stat au arătat că nu prea sunt în stare să ducă un proiect până la capăt și aceasta cred că este principala barieră. Deci, există potențial energetic, există interes.

Singura întrebare este dacă vom avea un cadru legal și de reglementări care să încurajeze aceste investiții sau nu. De fapt, aici este principala barieră – cei mai mulți investitori se poticnesc în faptul că nu au suficient de rapid acces la rețea, există diferite bariere de reglementare în calea încheierii de contracte. Deci, noi trebuie să ne rezolvăm niște probleme administrative și de birocrație, nu există alt obstacol.

Criza noastră energetică va fi în următorii 1-2-3 ani. Întrebarea  este ce cantitate de gaze putem noi aduce în piață, inclusiv pentru R.Moldova

Lina Grâu: Și care este situația cu gazele din Marea Neagră?

Otilia Nuțu: Acolo lucrurile au fost legate de faptul că acel cadru legal făcut în 2018 a descurajat investiția, în principal pentru că regimul fiscal era mult prea restrictiv. Acum s-a mai corectat ceva, însă cu cât s-a amânat acest proiect mai mult, cu atât el devine mai nesigur, pentru că apar riscuri suplimentare. Vorbim acum despre Neptun-Deep, zăcământul cel mare din Marea Neagră de lângă Insula Șerpilor. Vorbim despre o investiție necesară de 4-5 miliarde de euro acum câțiva ani și care probabil că între timp a devenit mai scumpă.

Este un proiect la care dacă se ia decizia pe la mijlocul anului viitor, mai durează încă 3-4 ani până faci investiția propriu-zisă. Durata de viață a proiectului este de 20 de ani, deci ar fi cam până în 2047. Noi discutăm în Europa că ne propunem să ajungem la zero emisii până în 2050. Deci proiectul se apropie cam mult de zona de risc, din foarte multe motive. Unul este că durata de viață este dincolo de momentul în care se va mai cere gaz în Europa, apoi costurile și riscurile investiției acum, în condițiile războiului, sunt mult mai mari, chiar dacă exploatarea propriu zisă nu este într-o zonă contestată. Totuși, costă foarte mult asigurările pentru echipamente și transport, va costa mai mult forța de muncă, pentru că ai nevoie de oameni care să fie dispuși să se ducă să lucreze acolo și care vor percepe că este un risc destul de mare.

Toate aceste lucruri se adaogă la incertitudinile care sunt vechi la noi din cauza că regimul fiscal se modifică de la o zi la alta.

De fiecare dată când discutăm despre potențialul de gaze din România ne gândim la gazul din Marea Neagră – care are un orizont de timp foarte îndepărtat și dacă se ia mâine decizia, abia în patru ani intră în piață. Criza noastră energetică va fi în următorii 1-2-3 ani. Și atunci, întrebarea care se pune este: „Ce cantități de gaze am putea să aducem în piață în acest interval de timp, inclusiv pentru Republica Moldova?”.

Romgaz care este o companie controlată de statul român, iar statul care ar avea un cuvânt de spus dacă ar vrea să facă anumite lucruri pentru securitatea energetică, are un zăcământ foarte important, destul de apropiat de cantități cu ce este în Marea Neagră – cam 30 miliarde de metri cubi versus 40-50 de miliarde. Acest zăcământ este undeva pe lângă Buzău și, dacă se ia decizia de investiții astăzi, în circa un an de zile gazul ar putea să intre în piață.

De ce nu se întâmplă această investiție – pe mine mă depășește. Și cred că aceasta ar trebui să fie prioritatea noastră, acest zăcământ de la Caragele care este și într-o zonă de unde ar fi foarte ușor accesibile și pentru noi în România, și pentru Republica Moldova. Cantitatea de gaze de care discutăm doar în acest zăcământ, care este deja conectat la rețea, este echivalentul consumului malului drept al Republicii Moldova pe 30 de ani. Pe mine pur și simplu mă depășește de ce discutăm noi despre proiecte de peste 10-15-20 de ani în timp ce stăm pe o pungă de gaze foarte accesibile și nu o valorificăm pe asta mai repede.

Guvernele anterioare, nici în România, nici în Republica Moldova, nu au ținut morțiș să facă interconectări

Lina Grâu: Tot cam pe aceeași dimensiune – de ce am discutat atât de mult, de zeci de ani, despre interconexiuni dintre cele două maluri ale Prutului? Exact acum ar fi fost mare nevoie de ele. Nu a existat viziune strategică, nu a existat interes? De ce s-a ajuns în această situație?

Otilia Nuțu: Pe partea de gaz până la urmă s-a întâmplat, anul trecut prin septembrie-octombrie, deci oarecum în timp util.

Pe partea de energie electrică au fost și chestiunile legate de această incompatibilitate între două sisteme și costul suplimentar destul de mare pe care l-ar fi necesitat stația back-to-back. Și astfel, discuția a fost întârziată niște ani de zile.

Cred că guvernele anterioare – nici în Republica Moldova, nici în România – nu au ținut morțiș să facă aceste interconectări. Și aici vorbim nu doar de construcția fizică a unei țevi sau a unei linii de curent, ci de regulile jocului. Adică nu ai nevoie doar de o conexiune fizică, ci și de încrederea unui vânzător de energie din România că va putea să concureze în aceleași condiții cu altul în Republica Moldova. Adică spre exemplu o bună parte din discuția cu gazul în Republica Moldova a fost: „Ok, și construim noi țeava asta, dar dacă Gazprom dă gaz mult mai ieftin sau chiar fără să ceară bani în anumite situații, cum ar putea să concureze Petrom sau Romgaz?”.

Lina Grâu: Și în această situație te uiți pe hartă și vezi că lucrurile țin nu neapărat numai de preț și nu neapărat numai de relații comerciale, dar țin și de o anumită conjunctură geostrategică.

Otilia Nuțu: Țin și de tăria instituțiilor, țin de independența reglementatorilor, de funcționalitatea unei piețe.

Lina Grâu: În situația aceasta înțeleg că nu s-a considerat că este o necesitate urgentă, s-a pus prețul mai presus de cât securitatea energetică, într-o situație geopolitică regională incertă.

Otilia Nuțu: Da, asta a fost de fapt o problemă pentru o perioadă foarte lungă de timp. Se puteau face și bani foarte frumoși la un moment dat prin firme offshore – îmi aduc aminte de celebrul caz cu Energocapital, în care toată lumea avea interesul ca lucrurile să continue exact așa cum mergeau până atunci.

Deci, este o combinație de proastă guvernare și incapacitate de a face niște proiecte care să dureze pe termen lung. Însă acum cred că în Republica Moldova guvernarea actuală este mult mai hotărâtă să facă ceea ce trebuie și peste asta se adaogă și această criză care te dezmeticește orice ar fi. Iar dezmeticirea este și de partea românească. Dacă nu ar fi fost acum această situație cu totul excepțională, cu siguranță că nici în România lucrurile nu s-ar fi mișcat neapărat mai bine. Ne-am trezit abia acum că trebuie să facem ceva. 

După ce Ucraina va câștiga acest război, lucrurile vor arăta cu totul și cu totul spectaculos în dezvoltarea energetică

Noi trebuie să ne uităm la regiune ca fiind o singură piață. Și de fapt cam aceasta este direcția spre care se îndreaptă Uniunea Europeană – să avem o piață europeană de energie. Și fiecare loc are potențialul lui. În unele părți ai mai mult potențial pentru energie solară sau eoliană, în altele ai ceva gaz, în altele – alte resurse. Avem niște infrastructură existentă care poate să fie folosită mai bine sau mai prost, în unele situații ar putea să fie un dezavantaj faptul că rămâi blocat în infrastructura existentă.

Acesta este un motiv pentru care eu sunt optimistă incurabilă și cred că după ce Ucraina va câștiga acest război lucrurile vor arăta cu totul și cu totul spectaculos în dezvoltarea energetică a Ucrainei și în potențialul pe care îl are pentru securitatea energetică a întregii Uniunii Europene. Pentru că Ucraina are un potențial formidabil și pentru stocare de gaz, și pentru construcția mult mai sustenabilă a sectorului energetic decât îl avem noi în restul Europei. Practic din cauza că s-a distrus acum o capacitate uriașă de energie, ceea ce va trebui reconstruit va fi mult mai distribuit teritorial, mult mai aproape de consumator și din surse mult mai stabile în fața oricărui risc.

Toate aceste lucruri trebuie să fie înțelese și ca un potențial fantastic pentru întreaga piață de energie din UE. Adică trebuie să înțelegem și noi în toată Uniunea Europeană că Ucraina nu este doar o problemă, ci este o uriașă oportunitate de care trebuie să profităm. Și tocmai din cauza aceasta trebuie să sprijinim Ucraina cu tot ce are nevoie în acest moment. Energia este unul din acele potențiale fantastice din care avem numai de câștigat.

Lina Grâu: Ce soluții vezi pentru Republica Moldova, ce trebuie de făcut pentru perspectivă pentru ca în câțiva ani să nu ajungă dependentă de furnizări de energie electrică, de data aceasta din vest, din România sau din UE, ci să aibă o anumită reziliență, anumite capacități proprii, în așa fel încât să fie integrată în regiune nu doar în calitate de consumator?

Otilia Nuțu: Da, integrarea este esențială. Independența energetică nu este despre a fi autosuficient, ci despre a avea sursele de energie suficient de diversificate, în așa fel încât să nu te poată șantaja nimeni. De fapt, aceasta este legătura dintre securitatea energetică și independența energetică. Noi suntem într-o criză majoră de securitate energetică nu din cauza că depindem de importuri de energie, ci din cauza că depindeam excesiv de mult de importurile dintr-o singură sursă de energie.

Iar aceasta este o chestiune la care trebuie să ne gândim și în perspectivă – că putem să înlocuim foarte ușor o dependență cu altă dependență. De exemplu acum la Bruxelles se discută foarte serios despre riscurile pe care le pune energia regenerabilă dacă vom depinde doar de China.

Adică lucrurile trebuie văzute foarte amplu. Trebuie de văzut care este potențialul de producere de energie, care este potențialul de stocare și piața europeană până la urmă ne va spune unde va fi mai bine să facem investiții.

Lina Grâu: În momentul acesta la Chișinău mulți se gândesc că ar avea nevoie de niște panouri solare, de sonde geotermale. Sunt acestea posibile soluții? Sau este prea puțin pentru a rezolva această criză?

Otilia Nuțu: Sunt soluții, dar trebuie de văzut exact care este potențialul. Iarăși, trebuie să vedem lucrurile în perspectivă regională. Pentru că dacă faci investiții în energie regenerabilă, când bate vântul în Dobrogea, va bate și în Republica Moldova. Și atunci, dacă ai excedent – îl ai în toată regiunea, iar dacă va fi deficit, va fi la fel în toată regiunea. Din cauza asta nu putem spune că lucrurile ar putea să fie privite independent doar pentru Republica Moldova.

Lina Grâu: Care este lecția pentru relația dintre România și Republica Moldova din această criză?

Otilia Nuțu: Că trebuie să fim solidari și fiecare dintre noi trebuie să înțelegem și punctul de vedere al celuilalt. Îmi dau seama că în Republica Moldova există cumva așteptarea că România are obligația să ajute, și într-adevăr avem această obligație, însă trebuie să înțelegem cu toții că este un cost pentru toată lumea și că suntem cu toții în aceeași situație.

În România ar trebui să înțelegem că politicienii noștri au avut tentația populistă și au făcut declarații în sensul că „noi nu avem nicio problemă, avem resursele noastre de energie, totul este în regulă, nu trebuie să facem niciun sacrificiu”. Ar trebui, în schimb, să înțelegem că și la noi ar trebui să existe o campanie de informare așa cum există și în țările din vestul Europei, că trebuie să economisim energia iarna asta, că ar fi bine să nu mai consumăm atât de multă energie electrică dimineața și seara, așa cum se pune problema și în Republica Moldova și există acolo o campanie de informare. Aceeași campanie de informare ar trebuie să existe și în România. 

Problema cu centrala de la Cuciurgan este că nu funcționează în condiții economice, este un comportament anticoncurențial și de dumping

Lina Grâu: Otilia, vezi vreun scenariu în care centrala electrică de la Cuciurgan, din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, care este proprietate a concernului rus RAO ES, ar putea livra energie electrică în Uniunea Europeană, în România? Ei vorbesc de ani de zile despre faptul că ar vrea să exporte în România. Componenta economică este una, dar mai există și componenta politică, mai ales acum, în contextul războiului.

Otilia Nuțu: Problema cu centrala de la Cuciurgan este că nu funcționează în condiții economice. Dacă poți să vinzi energie electrică ieftin din cauza că nu plătești pentru gaz asta nu însemnă concurență corectă cu ceilalți jucători din piață care plătesc pentru gaz. Cred că problema cea mare este una de comportament anticoncurențial.

Sigur, dacă vor produce în condiții care să fie strict legate de condițiile de piață, atunci se poate discuta altfel. Dar cred că acum aceasta este principala problemă. Nu poți să dai energie electrică și în același timp să crești datoria altei companii către Gazprom (adică a companiei MoldovaGaz – n.red.). Lucrurile acestea nu au cum să funcționeze într-o piață europeană.

În același timp, dacă ar fi în condiții perfect de piață, cred că centrala de la Cuciurgan ar fi mai ineficientă decât alte capacități care sunt construite mult mai recent, care au alți factori de capacitate, altă performanță tehnică. Poți să-ți imaginezi că o centrală care a fost construită între anii 1960-1970, versus o centrală pe gaz construită în 2015, nu ar face față. Singura formă prin care ar putea să concureze în piață ar fi dacă ar primi gazul mult mai ieftin. Și acest lucru nu este acceptabil, este comportament anticoncurențial și de dumping.

Problema este că energia ieftină vine cu un cost politic

Lina Grâu: O teză care se speculează intens de opoziția de la Chișinău: dacă Maia Sandu ar fi mers la Moscova la Gazprom sau la Putin, ar fi primit gaz mai ieftin?

Otilia Nuțu: Mie toate discuțiile acestea, care sunt și în vestul Europei – că nu ne permitem fără gazul rusesc – mi se par imorale. Pur și simplu în condițiile în care Rusia distruge infrastructura energetică a unei țări, îți pui problema să discuți cu un stat terorist? Mi se pare absolut incredibil.

Și problema este că toate sursele acestea de energie ieftină și convenabilă vin cu un cost politic. Adică ești dispus să fii șantajat politic pentru energie mai ieftină? Mie asta mi se pare o non-opțiune politică. Dacă primești gaz mai ieftin, însă costul este ceva politic, nu văd asta ca o opțiune. Pe de altă parte, vedem ce s-a întâmplat acum cu cele două black-out-uri. Este acesta un stat cu care să negociezi ceva pe energie, în condițiile în care te lasă în black-out pentru că bombardează lângă tine? Nu pot să accept idea că vom ajunge să facem astfel de deal-uri.  

Lina Grâu: Teza propagandei ruse că Europa va îngheța iarna aceasta fără gaze rusești crezi că stă în picioare?

Otilia Nuțu: Hai să ne uităm totuși la cum reacționează Ucraina în situația în care chiar îngheață de frig din cauza directă a Rusiei. Chiar mi se pare inacceptabil să discutăm faptul că o să ne crească factura cu 10-20 la sută versus tot poporul ucrainean care spune „mai curând fără gaz, decât cu voi!”.

Cum poți să pui lucrurile acestea în balanță și după aceea să spui că Uniunea Europeană se bazează pe niște valori? Nu pot să concep să discuția asta poate să aibă un sens. Mi se pare ceva despre care nu ar trebui să discutăm. Problema este că acest compromis are niște costuri care sunt uriașe.

Cred că vom reveni la discuția fundamentală despre valorile pe care s-a înființat Uniunea Europeană

Lina Grâu: Aceasta ar fi lecția pentru Europa a acestei crize?

Otilia Nuțu: Da. Și eu cred că este o lecție care va fi învățată foarte bine. Și, cum ziceam, acum miza cea mare va fi să ne dăm seama că putem să depindem în continuare de un alt regim autoritar – de China. Pentru că o bună parte din echipamentele pentru energia regenerabilă sunt importate din China, sau materiile prime care sunt folosite în baterii. Și aceasta este direcția în care se îndreaptă Uniunea Europeană: „Hai să vedem cam care ar fi soluțiile alternative în așa fel încât să nu repetăm această experiență pe care o avem cu Rusia”.

Este foarte important de înțeles și faptul că până la urmă Uniunea Europeană și motivul pentru care are ea succes are legătură cu faptul că este construită pe un sistem de valori. Inclusiv economia nu poate să funcționeze decât atâta vreme cât oamenii au încredere unii în alții, înțeleg să se comporte într-un anumit fel. Deci, nu există succes european altfel decât înțelegând că împărtășim aceleași valori. Prețul pe care l-am plăti pentru energie ieftină din Rusia ar fi mult mai mare decât disconfortul pe care îi suferim acum.

Și Uniunea Europeană chiar nu este într-o situație chiar atât de disperată. Adică noi vedem în continuare că totuși economiile noastre cresc. Economia europeană este așteptată în continuare să crească – sigur, cu 1 la sută, nu cât ne așteptam, prețurile la energie într-adevăr cresc, însă va fi o chestiune temporară până reușim să ne ajustăm. Și ajustarea se întâmplă destul de rapid, este o chestiune de unul-doi ani până în momentul în care nu vom avea nevoie de resurse rusești și vom putea să ne descurcăm foarte bine. Adică nu suntem într-un pericol iminent în care să spunem că dacă nu facem acest compromis o să murim. Nu. Este vorba de un mic disconfort. Și ar fi absolut rușinos să nu acceptăm acest disconfort în condițiile în care vedem ceea ce se întâmplă în Ucraina.

Mai mult decât atât, există unii europeni care își imaginează că dacă acum s-ar încheia războiul din Ucraina și s-ar opri bombardamentele Rusiei asupra infrastructurii energetice, totul ar fi în regulă și nu vom avea nici problema că va veni următorul val de migranți din Ucraina și astfel problema se rezolvă. Nu. Problema aceasta va rămâne. Criza energetică din Ucraina va rămâne și noi vom avea o responsabilitate, dacă nu vrem o criză umanitară de proporții, să răspundem la această criză energetică. Criza este provocată de Rusia și suntem deja în această problemă, nu putem da ceasul înapoi, chiar dacă am fi dispuși să facem orice compromis pentru asta. Nu mai suntem acolo.

Lina Grâu: Cum vezi viitorul regiunii după ce se termină toată nebunia asta?

Otilia Nuțu: Eu sunt optimistă de felul meu și cred că în Ucraina, după ce se va termina războiul, va fi o evoluție fantastică a sectorului energiei în mod special, inclusiv cu niște modele din care vom avea de învățat noi cu toții, în restul Uniunii Europene.

Cred că vom reveni la discuția fundamentală despre valorile pe care s-a înființat Uniunea Europeană de fapt, la început, după cel de al Doilea Război Mondial. Comunitatea europeană așa s-a născut și cred că asta va da un impuls nou, care este mult ai important decât pare la prima vedere. Asta este ceea ce construiește Europa politică.