Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a vorbit într-un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre dialogul pe care îl are în prezent cu Tiraspol în condițiile invaziei Rusiei în Ucraina.

El a mai mai vorbit și despre fobiile stângii din Republica Moldova în privința României și despre posibilul rol pe care România l-ar putea juca pe viitor în formatul 5+2 de negocieri din cadrul dosarului transnistrean.

Nu în ultimul rând, diplomatul de carieră a vorbit și despre care sunt implicațiile rezoluției recente de la APCE care declară Transnistriei drept teritoriu ocupat de Rusia și excluderea Rusiei din Consiliul Europei. Despre toate acestea puteți citi pe larg în interviul integral de mai jos:

R: Ați vizitat recent localitățile Coșnița, Doroțcaia și Pârâta din raionul Dubăsari [regiunea transnistrană]. Ați discutat cu autoritățile locale. Care este situația în momentul de față în privința terenurilor arabile amplasate după drumul Râbnița–Tiraspol și a instituțiilor de învățământ în limba română din Dubăsari?

Oleg Serebrian: Am vizitat și liceul din Grigoriopol care în momentul de față activează la Doroțcaia. Am vorbit și cu doamna director Cercavschi. Este un subiect care ne preocupă de ani buni, deoarece nu-și găsește rezolvare. Ar fi în primul rând problema sediilor care este cea mai stringentă pentru noi. Apoi vorbim de problema liceului de la Râbnița, care funcționează în condiții improprii, la fel și liceul din Grigoriopol. Este una din temele care ne doare în momentul de față și căreia încercăm să îi găsim rezolvare și în cadrul discuțiilor 1+1.

Trebuie să fiu sincer că acest format nu avansează prea ușor și nu se întrezărește deocamdată o soluție pe potriva așteptărilor noastre, deși intervenim și noi, și OSCE în favoarea acestor școli. Un alt necaz al nostru este situația acestor terenuri agricole, care revine în atenția noastră (terenuri agricole aflate la est de linia de demarcare, șoseaua Râbnița-Tiraspol, aflate în proprietatea fermierilor moldoveni – n.r.).

Este provocatoare această solicitare a celor de la Tiraspol, care ne-au pus condiția ca după 30 iunie să revedem situația terenurilor agricole. De fapt, se pune sub semnul întrebării accesul proprietarilor legitimi ai acestor terenuri la spațiile agricole pe care le dețin.

Este vorba de circa 9.000 de hectare. Noi intuim că este vorba despre o altă problemă, și anume teme de care sunt interesați cei de la Tiraspol și care ar trebui rezolvate. În cazul de față, ne creează nouă o problemă ca să găsim ulterior soluția problemelor lor.

Eu am avut o întâlnire cu fermierii. Nu a fost una ușoară deloc. Le înțeleg temerile și nemulțumirile. Oamenii trebuie să lucreze terenurile în această primăvară, să facă o investiție și vor să aibă certitudinea că după 30 iunie au acces la aceste terenuri și pot să își strângă roada. Le-am dat asigurări că vom face tot ce putem ca acest lucru să se întâmple și am convingerea că ei vor avea acces după 30 iunie la terenurilor lor. Aici sunt mai încrezător decât în cazul problemelor legate de școlile românești din Transnistria.

R: Apropo de școli, cum interpretăm evenimentul recent legat de amenințările cu bombă de la mai multe școli din regiunea transnistreană? A fost aceasta o provocare în încercarea poate de a produce destabilizare? Am văzut că și Ambasada Federației Ruse la Chișinău îndeamnă cetățenii ruși care se simt discriminați în Republica Moldova să facă plângeri. Există o relație între cele două lucruri?

Oleg Serebrian: Nu știu dacă cele două evenimente sunt cumva interconectate. Acum avem atâtea declarații și evenimente care se suprapun și care nu au neapărat aceeași geneză, același punct de pornire.

Sunt foarte multe știri false în spațiul public, neverificate, care circulă intens. Observ că și oameni informați și cu o bună capacitate de analiză cad pradă unor astfel de știri. Primarul din Varnița mi-a semnalat aceste evenimente care s-au întâmplat la Tighina și apoi la Râbnița, Tiraspol și în alte părți.

Este o provocare regretabilă și contăm foarte mult pe faptul că cel care a stat la originea acestor mesaje va fi depistat cât mai repede pentru că este o glumă proastă și este făcută cu rea-voință. În plus, intervine într-o perioadă foarte sensibilă. Și atunci când există aceste temeri, să semeni panică și să alertezi populația destul de nervoasă pe ambele maluri ale Nistrului este un lucru nepermis. Cel mai prost lucru în toată povestea asta este că cei vizați au fost copiii și asta mi se pare un lucru ticălos. Este o provocare ordinară și sunt departe de ideea că state sau instituții oficiale ar fi fost implicate.

Greutate juridică redusă

R: Care sunt implicațiile rezoluțiilor recente APCE și COE privind recunoașterea faptului că Transnistria este sub ocupație rusească? Dar faptul că Rusia a fost recent exclusă din APCE?

Oleg Serebrian: Rusia s-a retras. Ar fi fost exclusă probabil. Este un caz singular din câte cunosc. Belarus este cumva suspendată, deci, are un alt statut. În privința Rusiei este o situație inedită pe scena politică europeană. Eu sper că această situație nu va fi de prea lungă durată, deoarece este important ca Consiliul Europei, care a fost conceput ca o organizație internațională care vine să edifice o Europă extinsă, un spațiu democratic de la Atlantic la Pacific, să revină din nou la normalitate. Cred că toți europenii își doresc acest lucru.

Acest coșmar al Europei care a început la 24 februarie sperăm să se termine cât mai curând și să reintrăm cu toții într-o fază de normalitate. Deși ne dăm cu toții seama că această nouă normalitate va fi foarte greu de edificat, mai ales pe fundalul neîncrederilor care au fost generate de acest război al temerilor, anxietăților și mai ales al adversităților care s-au produs între Ucraina și Rusia. Aceste răni pe trupul Europei vor fi foarte greu de tratat.

Referitor la rezoluție, ea a fost comentată inclusiv de doamna președinte Sandu, împreună cu domnul președinte al României, Klaus Iohannis, îndată după adoptarea ei. Știu că la Chișinău, și nu numai, această rezoluție n-a fost scoasă în evidență cum și-ar fi dorit unii comentatori politici sau factori politici.

Problema este mai degrabă de conjunctura în care a fost adoptată această declarație. Evenimentele se pierd în peisaj. Dacă o astfel de declarație ar fi fost adoptată într-un alt context, sigur ea ar fi avut altă lectură.

Este ca și cu cererea de aderare la UE. Dacă ar fi fost într-un alt context, această cerere scrisă și ea avea o altă vizibilitate. Este ca problema piedestalului și a statuii. Orice statuie trebuie să aibă un piedestal pe potrivă. Dacă piedestalul este prea mare, statuia se pierde. Este ceea ce s-a întâmplat și acum. Evenimentele din Europa și din lume sunt atât de mari încât toate celelalte, care sunt colaterale, s-au pierdut cumva sau au intrat într-un con de urmă.

Această rezoluție s-a referit la Ucraina. Acesta este primul lucru. Și în această rezoluție a fost un amendament legat de Republica Moldova, care firește că politic și moral este foarte important. Dar una este faptul că rezoluția este pe Ucraina și, doi, că evenimentele care sunt acum îi dau o altă lectură. Ceea ce, din punct de vedere politic și moral, este un gest important, dar din punct de vedere juridic nu are o greutate foarte mare.

UE și SUA, un posibil rol mai important în dosarul transnistrean

R: Mai este de actualitate formatul 5+2 de negocieri din moment ce doi dintre actorii implicați în aceste negocieri se află în război? Ar putea exista în viziunea Dvs altul mai potrivit?

Oleg Serebrian: Am văzut aceste discuții. Sunt critici la adresa formatului 5+2 care este, din perspectiva unora, prea greoi, puțin funcțional și care se mișcă înainte cu pași de melc și timp de 20 de ani nu s-au văzut niște progrese pe care opinia publică să le sesizeze.

În realitate, aceste progrese mici, pe teren, sunt vizibile. Dar nu întotdeauna progresele sunt detectabile pentru că, de exemplu, se pot referi la nomenclatorul produselor medicale. Astfel de chestiuni nu spun mare lucru publicului larg. Astfel, unii se întreabă: bine, dar cu ce se ocupă cei care negociază în formatul 5+2 sau care este menirea lui?

Sunt 14 grupuri de lucru, ele sunt tematice și abordează subiecte foarte tehnice. Este adevărat, inițial, formatul 5+2 era despre un statut al regiunii transnistrene. Și din cauza împotrivirii și a Moscovei și a Tiraspolului, noi nu am ajuns niciodată să discutăm la modul serios în cadrul acestui format despre statutul regiunii transnistrene.

Aceste discuții au fost colaterale, dar cea mai mare parte a discuțiilor s-au referit la aspecte tehnice. În ultimul timp, reuniuni în formatul 5+2 nu au existat din cauza pandemiei. Aceasta a întrerupt activitatea formatului. Noi programăm o întrevedere în acest format sub auspiciile președinției Poloniei pentru mijlocul lunii mai în Polonia. Asta se întâmpla înainte de război, dar acesta a schimbat totul. Nu mai avem niciun fel de temei să credem că în prima jumătate a anului curent acest lucru va fi posibil.

Acum referitor la însuși formatul 5+2, pentru că asta înseamnă o nouă pauză pe care am luat-o după ultima rundă de negocieri de la Bratislava. Este încă prematur să vorbim despre modificarea formatului deoarece totul se schimbă în jur. Nu ne dăm seama care va fi finalitatea războiului din Ucraina. Așteptăm cu toții să se termine, dar ne așteptăm la o încetare a focului.

Ce se va întâmpla ulterior, care poate fi formula și cum poate interveni o schimbare în formatul 5+2, noi încă nu am discutat cu partenerii noștri, dar din ce observăm nu există prea mult loc de manevră. Cine ar putea fi exclus din acest format pentru ca el să fie funcțional?

Pentru că trebuie să existe acei parteneri de dialog care contează în proces. Adică, a scoate pe cineva care contează în acest proces este ca și cum am vorbi între noi și ne-am complace într-o companie, dar nu am soluționa problema efectiv. Pe cine să scoatem, pe europeni? Evident că nu. La fel, nici pe americani. Rusia și Ucraina sunt foarte importante, ambele din considerente diferite. Nu pot fi scoase. OSCE-ul, da, dar este o organizație internațională, care a fost implicată din start și care are cea mai bună memorie instituțională despre acest conflict.

Poate interveni o modificare a locului actorilor implicați. Bunăoară, o egalare în statut a UE, SUA, Rusiei și Ucrainei care să fie cu toții mediatori și nu observatori. Pentru că, în momentul de față, SUA sunt observatori. Noi nu am avea nimic împotriva unei astfel de modificări.

R: Ucraina este un stat care are graniță directă cu Republica Moldova, dar vedem și un stat care nu este implicat în acest proces, dar are graniță cu Republica Moldova și mă refer aici la România ca actor cu o pondere mai mare. Ar putea fi acest lucru posibil?

Oleg Serebrian: România a fost parte a unui format inițial, după încheierea Războiului de pe Nistru din 1992. Noi nu am discutat acum cu partenerii noștri de la București despre posibilitatea implicării României ca parte a acestui format. Există însă o sensibilitate care poate apărea de la Bruxelles. Pentru că UE trebuie să discute în acest format cu o voce unică. Asta nu trebuie să însemne că Bucureștiul trebuie să aibă o poziție separată. Ideea este să nu se dubleze. Aici este un subiect care trebuie discutat și cu partenerii de la Bruxelles și cu cei de la București, ca să nu existe o dublă reprezentare.

Era alta România înainte de aderarea la UE și atunci bineînțeles că România chiar își avea locul foarte mult în acest format. A fost exclusă pe nedrept și Chișinăul a jucat un oarecare rol în eliminarea României din acel format.

Ajustări de acest gen ar putea fi făcute. Nu spun că România nu și-ar putea găsi loc, dar trebuie să vedem și care sunt sensibilitățile Bruxellesului în acest sens. Este firesc ca România să apară în acest format datorită poziției geografice, pentru că sunt atâția cetățeni români care trăiesc în Republica Moldova. Deci este o legătură de altă natură cu Republica Moldova. Important este să fie un format funcțional pentru că dacă o să tot extindem acest format cu atât mai nefuncțional va fi el.

Cu buzunarul în UE, dar cu ochii către Moscova

R: Cum evaluați faptul că regimul de la Tiraspol se opune cererii de aderare a Republicii Moldova, dar în paralel majoritatea exporturilor de pe malul stâng merg pe piețele europene?

Oleg Serebrian: Cele două idei sunt contradictorii desigur. Chiar nu am înțeles tonalitatea acelui mesaj al domnului Ignatiev. Și nu am înțeles fraza că „punem punct pe procesul de negocieri”. Pentru că din toată acea misivă, exact acea propoziție ne-a atras în momentul respectiv atenția. Ce putea să însemne, să anulăm tot ce a fost și o luăm de la zero? Pentru că îmi amintesc că, la un moment dat, prin anii 2000, se spunea că trebuie să existe o „variantă zero”.

Se pare că a fost o declarație tipică de conjunctură. Într-adevăr, dacă ne uităm în trecut, de la Tiraspol veneau periodic astfel de mesaje ori de câte ori Republica Moldova făcea un pas înainte – aderarea la Consiliul Europei, semnarea Acordului de Parteneriat și Cooperare, Acordul de Asociere în 2014. A fost o suită de astfel de declarații care erau mai curând probabil pentru consum intern.

Nu-mi dau seama, pentru că de multe ori nu se leagă. Zona transnistreană este unul dintre marii beneficiari ai acestui ajutor direct prin „măsurile de clădire a încrederii” din diverse programe ale UE. Diverse localități au beneficiat de aceste ajutoare. Există o adevărată prezență economică europeană în zona transnistreană a Republicii Moldova.

Chiar recent menționam într-un interviu că, dacă ne uităm pe geografia exporturilor din regiunea transnistreană vom vedea că UE este principalul partener și România este chiar primul partener de afaceri al regiunii din rândul statelor UE. Astfel, nu cred că ar trebui să deranjeze. Dar nici nu cred că a deranjat, ci a fost doar o declarație politică din partea Tiraspolului.

R: Apropo de acest lucru. La nivel propagandistic, România rămâne cel mai mare adversar al Tiraspolului, dar așa cum vorbeam, România este primul partener de afaceri. Cum vedeți acest lucru?

Oleg Serebrian: Bine, combinatul metalurgic de la Râbnița nu este o instituție politică. Dar aveți dreptate, este cea mai mare întreprindere din zona transnistreană. Deocamdată este într-o pauză tehnică sau funcționează la cote foarte reduse.

Acest anti-românism este o parte a unei ideologii foarte neînsăilată rațional din Republica Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană, care apare la noi în 1989. Este un fel de element necesar sau de decor al unei gândiri pretinse de stânga. Dacă dai în România, înseamnă că ești de stânga și înseamnă că ai o atitudine binevoitoare față de reîncropirea unui spațiu eurasiatic de la Koningsberg la Kurile.

Uneori, astfel de manifestări sunt gratuite și sunt ilogice. Așadar, nici nu căutăm prea multă logică în datul cu piciorul în tot ce este românesc și în România. Pentru că avem exemplele în partea dreaptă a Nistrului.

Avem partide politice care, mă rog, în timpul guvernărilor lor au beneficiat de ajutoare din partea României. Ei înșiși au cetățenie și beneficiază politic de sprijinul României. Și totuși, consideră că acest element anti-românesc trebuie speculat și cultivat cumva.

Cred că și în cazul zonei transnistrene este același lucru. Adică se fac afaceri și se profită cât se poate, dar se menține la nivel de ideologie acest sentiment anti-românesc care nu știu de ce se leagă mai exact. Poate de anii `40, respectiv cel de-Al Doilea Război Mondial, de un chip fals al unei Românii care nu există și nici nu a existat niciodată – al unui stat agresor sau opresor. Este greu de spus.

Posibila impozitare a mărfurilor transnistrene

R: Este posibilă poate pe viitor impozitarea importurilor și exporturilor regimului de la Tiraspol care beneficiază de foarte mulți ani de scutiri de impozite?

Oleg Serebrian: Fără îndoială, mai ales că acum conjunctura se schimbă. Tronsonul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene este închis. Toate relațiile comerciale ale regiunii transparente sunt transparente pentru noi așa cum ele se produc pe teritoriul Republicii Moldova. Așadar, multe lucruri se vor schimba, indiferent dacă va accelera sau va fi mai lent procesul de negocieri.

Este foarte clar că acest război din Ucraina a schimbat cu totul conjunctura și chiar la nivel de relații comerciale și economice suntem puși și noi și zona transnistreană inclusiv într-o situație nouă.

Dvs. ați vorbit despre o serie de scheme de corupție din regiunea transnistreană. Acestea nu sunt un secret pentru nimeni, însă sunt lucruri care au fost tolerate. N-aș vrea să zic încurajate de foarte multe guvernări, dacă nu de toate guvernările care s-au perindat din 1992 și până în 2019.

Acestea au avut diverse profituri din afaceri. Au fost motive politice sau economice sau de interes personal care au perpetuat această obligație. Poate și din prostie în unele cazuri, în cazul unor guverne pasagere.

Dar un factor important era și lipsa unor pârghii reale pentru că acest comerț al regiunii transnistrene cu lumea exterioară se făcea se făcea pe un segment de frontieră pe care noi nu îl controlam. Asta a jucat un rol foarte negativ foarte multă vreme. Dar situația s-a schimbat foarte mult. Trebuie să revizuim lucrurile, iar acum avem această posibilitate.

R: Este pentru prima dată când Republica Moldova are un fundal propice, luând în calcul că Ucraina a închis frontiera sa pe segmentul transnistrean.

Oleg Serebrian: Da, așa este. Pentru că nici după 2014-2016 cererile noastre de control mixt al segmentului transnistrean al frontierei nu și-au găsit materializare. Sigur, misiunea EUBAM a avut o contribuție mare. Această frontieră a devenit mult mai bine controlată. Vigilența a fost mai mare. Nu era situația din anii sălbatici `90 – 2000.

Situație volatilă de securitate

R: Avem de ce se să ne facem griji în momentul de față de regiunea separatistă transnistreană, acolo unde sunt circa 1.500 de soldați ruși? Există această teorie că astfel de trupe ar putea face joncțiunea cu trupele rusești care ar putea ataca Odesa? Cum evaluați situația?

Oleg Serebrian: Cu mai multe ocazii, și doamna președinte, premierul și colegul meu, ministrul de Externe, Nicu Popescu, au menționat acest lucru și anume că nu există în momentul de față motive să credem că Republica Moldova poate fi implicată în acest război din Ucraina. Implicată, inclusiv prin destabilizarea regiunii transnistrene sau implicarea ei în conflict.

Trupele ruse staționate acolo nu au un număr impresionant față de ce trupe sunt desfășurate în războiul din Ucraina. Este vorba poate de pierderile din câteva zile ale Federației Ruse, mai mult sau mai puțin. De asemenea, nu știu dacă s-ar aduce o plus valoare.

Nici implicarea Republicii Moldova nu ar fi în interesul nimănui. Noi nu vedem motive și asta ne spun și partenerii noștri externi. Au spus-o și cei din NATO și ambasadorul SUA, dar și cei de la București, că nu există pentru moment niciun fel de temei ca Republica Moldova să fie vizată de acest război.

Sperăm foarte mult că el va fi localizat și se va încheia înainte ca să ajungă cât mai aproape de frontierele Republicii Moldova.

Nu putem spune că nu avem temeri deloc. Cu cât războiul va continua, cu atât vom avea mai multe probleme de natură economică. Să ținem cont că legăturile noastre economice cu Rusia, Ucraina și Belarus erau foarte intense. Foarte multe produse alimentare veneau din aceste trei țări. Perturbarea importurilor și exporturilor se va răsfrânge numaidecât asupra noastră.

A doua temere este numărul de refugiați în cazul în care rușii vor desfășura misiuni militare care vor viza Odesa. Poate cu atacuri de rachete. Odesa este un oraș foarte mare, iar presiunea va fi în primul rând pe Republica Moldova.

Din perspectiva asta nu putem spune că nu ne facem deloc griji, dar aceste griji nu sunt de natură militară sau de securitate în termeni militari.