INTERVIU// Iulian Groza, directorul IPRE: „Starea statului de drept în Republica Moldova este într-o situație extraordinară”

Mădălin Necșuțu
2021-12-23 15:47:00

Directorul executiv al Institutului de Politici și Reforme Europene (IPRE), Iulian Groza, a acordat un amplu interviu buletinului de politică externă al APE/FES în care a vorbit despre parcursul european al Republicii Moldova și provocările pe care Chișinăul le are înainte în drumul spre Uniunea Europeană. Am trecut în revistă realizările puterii pro-europene de la Chișinău, dar și ce trebuie să mai facă actuala putere pentru a reuși acele reforme de care Republica Moldova are atâta nevoie pentru modernizare. Nu în ultimul rând, am discutat despre amenințările la adresa securității Republicii Moldova și dosarul transnistrean. Vă invităm să citiți în continuare, pe larg, acest interviu:

R: Anul 2021, odată cu instalarea doamnei Maia Sandu la președinție, a însemnat și o dezghețare a relațiilor cu UE și statele vecine – România și Ucraina. Cât de importantă a fost această mișcare rapidă a Chișinăului?

Iulian Groza: Rezultatele alegerilor prezidențiale și spriijinul popular primit de președintele Maia Sandu i-au oferit acesteia legitimitatea de a porni o agendă de luptă cu corupția și promovarea reformei în justiție. Dar o altă prioritate a dânsei a fost, pe dimensiunea politicii externe, scoaterea din izolare a Republicii Moldova. Ori România și Ucraina sunt țări vecine și pentru mulți ani Republica Moldova a avut înghețate relațiile cu acestea la nivelul Administrației Prezidențiale.

Restabilirea relațiilor strategice bilaterale cu România și Ucraina a fost una dintre acțiunile prioritare ale Maiei Sandu. Trebuie să remarcăm și vizita președintelui român Klaus Iohannis imediat după inaugurarea doamnei Sandu în calitate de președinte. Ulterior, a urmat vizita doamnei Sandu la Kiev care a însemnat restabilirea relațiilor bilaterale la cel mai înalt nivel și setarea unei agende clare de parteneriat strategic. În cazul Ucrainei s-a convenit să fie lansat un consiliu la nivelul președinținților care să supravegheze modul în care se avansează în relația bilaterală și se promovează proiectele bilaterale.

R: Totodată, există voci în rândul experților care vorbesc și despre o posibilă întâlnire la vârf Maia Sandu – Vladimir Putin. Este necesară astăzi o astfel de întrevedere și ce beneficii ar putea aduce ea?

Iulian Groza: Dacă ne uităm pe viziunea președintei Maia Sandu pe dimensiunea politicii externe vedem o abordare clară de promovare a unei politici active, consecvente și, în același timp, care implică crearea unui cadru non-conflictual în jurul Republicii Moldova pentru a pune un accent pe dezvoltarea relațiilor bilaterale cu partenerii din afară.

Federația Rusă este un partener complicat al Republicii Moldova. Necesitatea rezolvării problemelor pendinte pe agenda noastra bilaterală este una evidentă. Fostul președinte Dodon a făcut naveta la Kremlin și nu a reușit să rezolve problemele bilaterale istorice pe care le are Republica Moldova cu Federația Rusă. Fie că este vorba de cetățenii noștri care muncesc acolo, fie că este vorba despre comerțul bilateral cu Rusia, care este afectat de o serie de blocaje care sunt impuse unilateral de Moscova, nemaivorbind de problematica transnistreană.

Din partea Chișinăului, am văzut efortul diplomatic al ministrului de Extern, Nicu Popescu, și contactele care au existat la nivelul celor două diplomații ce confirmă această viziune de a promova o relație pragmatică axată pe rezolvarea acestor probleme.

Întrevederea la nivel de președinți de țară, eu cred ca trebuie să aibă loc, doar atunci însă când există premisele necesare. Aceste premise nu există în prezent. Sunt o mulțime de subiecte pe agenda bilaterală care apar mai nou. Vorbim aici și de criza energetică și de multe altele care se pliază acolo. În momentul în care va exista o dinamică pozitivă și o agenda foarte clară de solutionare a acestor problem la nivelul guvernelor toate aceste lucruri sigur că vor crea condiții pentru un contact la nivel mai înalt.

Există disponibilitate la Chișinău și am văzut lucrul acesta după primierea șefului Administrației Prezidențiale ruse, Dimitr Kozak, la Chisinau în august, imediat după alegerile parlamentare. Apoi au mai avut loc și alte contacte la nivelul reprezentanților Guvernului, inclusiv în perioada crizei energetice, cu oficiali ruși.

Realizări și restanțe

R: Dacă ar fi să caracterizăm primele 100 de zile de guvernare ale noului guvern cum le-am putea descrie? Ce a fost bine, ce a fost mai puțin bine?

Iulian Groza: Sprijinul politic din partea Parlamentului, bazat pe votul popular în alegerile parlamentare îi oferă o legitimitate larga acestui Guvern. Mai mult ca atât, cadrul politic actual oferă și mai multe premise pentru a direcționa agenda comuna a Parlamentului, Președintiei și Guvernului pe chestiuni prioritare. Înțelegem că tot ce ține de reforma justiției, curățarea sistemului instituțiilor publice, curățarea justiției de corupție, combaterea corupției, combaterea impunității, toate aceste lucruri sunt prioritare pe agenda guvernului. De asemenea, impactul negativ al acestei situații pandemice asupra sistemelor social-economice s-a regăsit pe agenda guvernului în aceste 100 de zile. A fost pusă baza unei reforme de pensii prin creșterea pensiei minime și introducerea pensiei anticipate. Așadar, pe dimensiunea internă, aceste rezultate sunt evoluții importante.

Pe dimensiunea ministrului de Externe, Nicu Popescu, am văzut numeroase interacțiuni atât la Chișinău, cât și peste hotare, dar și la la nivelul premierului Natalia Gavriliță am văzut întrevederi la nivel înalt în aceste 100 de zile, inclusiv la Bruxelles. Dacă ar fi să facem o totalizare, cred că în aceste 100 de zile s-au pus bazele realizării planului de acțiuni al Guvernului.

Nu toate din așteptările noastre, ale observatorilor, sau toate prioritățile pe care noi le vedem, se regăsesc pe agenda Guvernului. Spre exemplu, reforma administrativ-teritorială și reforma administrației publice locale nu se regăsesc pe agenda Guvernului in acest moment. Înțelegem că la nivel politic se conștientizează această necesitate și sperăm ca ea să se traducă în acțiuni concrete de politici care să fie realizate cât mai curând posibil ca să nu fie ratată acea fereastră de oportunitate legată de alegerile locale din 2023.

Sunt si alte probleme identificate sau asociate într-un fel sau altul cu abordarea de comunicare din partea guvernului. Am văzut mai multe critici din partea societății civile cu privire la procesele de luare a deciziilor, transparența proceselor decizionale, promovarea anumitor proiecte de lege, etc. Eu personal înțeleg această urgență și grabă de a promova mai multe legi, având în vedere că exista foarte multe restanțe și mai multe crize care trebuiesc gestionate mai mult manual și într-o maniera rapidă, dar acest lucru evident nu înseamnă că pot fi trecute cu vederea anumite chestiuni de bază care practic asigură ca orice proces decizional să aiba în vedere opinia tuturor actorilor interesați.

Ce trebuie făcut în zona justiției

R: Care este percepția Dvs, ne mișcăm spre consolidarea statului de drept și a democrației în Republica Moldova sau mai e mult până acolo?

Iulian Groza: Eu cred că starea statului de drept în Republica Moldova este într-o situație extraordinară. Din păcate, guvernările precedente au folosit instituțiile statului pentru a-și proteja interesele politice și personale și pentru a beneficia de rentele statului. În același timp, acestea și-au loializat instituții și au creat practic un stat paralel. Lucrul acesta s-a bazat foarte mult pe corupție sistemică, care evident a vulnerabilizat tot ce înseamnă stat de drept în Republica Moldova. Această stare extraordinară din prezent necesită și un efort extraordinar prin politici și intervenții, care sa permită în primul rând să combată impunitatea, un fenomen care sunt sigur că a suparat foarte mult cetățenii Republicii Moldova. Lucrul acesta l-am putut vedea la alegerile prezidențiale și cele parlamentare anticipate.

Lupta cu corupția se mai lovește și de un nivel înalt de rezistență din interiorul sistemului, fiindcă în toti acești ani în care diferiți cleptocrați au loializat sau au subordonat instituțiile statului sau justitia, au creat aceste legături cu sistemul. Chiar dacă acești cleptocrați au plecat din țară, legăturile și le-au păstrat și vedem prin diferite decizii care se iau la diferite niveluri, fie că este vorba de justiție sau diferite instituții ale statului. Pentru a rupe aceste legături, sigur este nevoie de o agendă foarte clară, previzibilă și durabilă de schimbare a situației din domeniul statului de drept.

O soluție pe care o gândește și o promovează Guvernul este evaluarea extraordinară a judecătorilor si procurorilor. Este o soluție complexă care trebuie bine pregătită și realizată de o manieră în care să aducă rezultate. Acest procedeu va dura în timp și astfel vedem o adaptare a strategiei guvernului pentru realizarea acestei soluții, de exemplu concentrarea pe evaluarea candidaților care urmează să fie numiți sau aleși în Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Acest procedeu este văzut ca un element de „prevetting” înainte de evaluarea extraordinara complexă. Această abordare este una logică, care ar trebui, pe de o parte, să testeze acest concept de evaluare extraordinară și, pe de altă parte, să creeze condiții pentru ca în sistemul de auto-administrare a justitiei - în CSP sau CSM - să ajungă persoane integre susținute de actorii din justiție care doresc să schimbe starea de lucruri.

În paralel cu acest procedeu care este unul complex, zilnic auzim despre dosare intentate pe cazuri de corupție la nivel înalt și îmbogățire ilicită nu doar magistraților, dar și funcționarilor publici. Aceste cazuri transmit un semnal pentru sistem și pentru societate, cea mai mare provocare însă rămâne finalitatea acestor cazuri. Ele trebuie finalizate într-un termen rezonabil -nu în 6-7 ani, ci într-o perioadă mult mai scurtă. Asta ar implica intervenții atât la cadrul elgal, cât și la cel instituțional, precum și un efort al partenerilor de dezvoltare și a societății civile în general.

UE, de departe cel mai bun partener al Chișinăului

R: Dacă ar fi să totalizăm și să tragem linie după șapte ani de la semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova, la ce concluzii am putea ajunge? Ce s-a făcut bine și ce nu s-a reușit în această perioada?

După șapte ani, Republica Moldova este mult mai aproape de UE, conform cifrelor oficiale. Din punct de vedere comercial, legătură este foarte strânsă. Peste 60 % din exporturi sunt direcționate pe piața UE, iar jumătate din importurile care vin în Republica Moldova sunt din UE.

Exista o mobilitate mai mare a cetățenilor. De asemenea, pornirea programelor de vaccinare au demonstrat legatură strânsă pe care o are Republica Moldova cu UE.

Evident că instabilitatea politică și toate aceste crize politice, lipsa unei voințe foarte clare de a pune în aplicare reformele, în special in domeniul statului de drept și justiției, au încetinit anumite procese de punere în aplicare a legilor, de punere în aplicare a prevederilor Acordului de Asociere, în special pe dimensiunea politică. Ce am observat este că abordarea conditionalității stricte din partea UE atunci când a oferit asistență pentru Republica Moldova a jucat un rol determinant pentru a crește, pe de o parte, responsabilizarea guvernelor și, pe de alta parte, menținerea unui nivel destul de înalt de sprijin din partea UE pentru cetățenii Republicii Moldova.

UE este astăzi cel mai credibil partener internațional pentru cetățenii noștri. În vara acestui an am observat o tendință pozitivă de îmbunătățire a percepției cetățenilor în raport cu obiectivul de integrare europeana a Republica Moldova. Sunt aproape 60% din cetățenii Republicii Moldova care își doresc ca țara să devină membră a UE. Toate lucrurile acestea puse împreună, plus agenda destul de ambițioasă a Guvernului în direcția UE, creează premise pentru ca toate acele restanțe care s-au acumulat în special în ultimii ani să fie depașite cu un sprijin țintit și crescut din partea UE.

Am văzut și planul de recuperare economica anunțat în vara acestui an de UE de 600 de milioane de euro și asistența bugetară de 60 de milioane de euro în criza gazelor. Dacă ne uităm în viitor, anvelopa de asistență pentru Republica Moldova devine tot mai plină. Nu doar cu sprijin pentru reforme sau doar pentru cetățeni, oameni de afaceri sau pentru APL-uri, dar și pentru a iniția procese investiționale importante care să ajute la redresarea situației economice și financiare a țării.

Vor mai fi valorificate și oportunitățile care vor apărarea cu ocazia summit-ului Parteneriatului Estic care implică iarăși un pachet important de investiții.

R: Ce așteptări aveți de la Summitul Parteneriatului Estic de la Bruxelles din 15 decembrie? Care sunt temele pe care va insista Republica Moldova și ce perspective deschide acest format de avansare pe calea Uniunea Europeană?

Iulian Groza: Acest summit va lansa noi oportunități la 12 ani distanță de la lansarea Parteneriatului Estic.

Acestă platformă a oferit ocazia să avanseze asocierea politică și integrarea economică cu UE. Acest summit din perspectiva Republicii Moldova și a altor țări asociate este să ofere o atenție mai mare problemelor și priorităților de dezvoltare din Parteneriatul Estic.

Cu ocazia summitului Parteneriatului Estic se aprobă acest plan de investiții și de recuperare economică în valoare de 2,6 de miliarde de euro care ar putea fi multiplicate în cadrul diferitelor programe în cooperare cu alți parteneri financiari internaționali. Din câte vedem, conform pronosticurilor Comisiei Europene, vorbim de aproape 17 miliarde de euro pentru statele Parteneriatului Estic. 

Așteptările Chișinăului de la acest summit sunt legate de o concentrare mai mare pe țările asociate Trio-ului Asociat –Ucraina, Republica Moldova și Georgia. Cooperarea în cadrul acestui format a evoluat în ultimii doi ani, iar în ajunul summitului Parteneriatul Estic a prins mai mult contur. Ne referim aici la Memorandumul miniștrilor Afacerilor Externe semnat la Kiev și la declarația președinților celor trei state semnată la Batumi, precum și la vizita recentă a primilor miniștri la Bruxelles. Toate acestea încearcă să atragă atenția UE asupra celor trei state cu aspirații europene, care își doresc să devină membre ale UE. Ele își doresc intensificarea procesului de integrare și perspective pentru următorii cini ani, care să creeze mai multe oportunități pentru ca acestea, în mod individual sau împreuna, să reușească să avanseze mai rapid la un nivel superior al relației cu UE, în pofida provocărilor care există în acest sens.

Eu sunt foarte conștient că UE nu este pregatită astăzi să discute noi valuri de extindere. Există procese de extindere care sunt în derulare cu țările din Balcanii de Vest. În perspectiva următorilor 5-10 ani este evident că subiectul extinderii va fi un subiect tabu deși sprijinul în mai multe țări europene este unul mare. Totodată, va crește atenția din partea unor țări care anterior erau mai reticente față de o relație mai avansată cu state precum Republica Moldova, așa ca Franța, Germania sau alte țări din UE.

Așadar, există o anumită dinamică care într-o perspectivă pe termen mediu și lung ar putea sa creeze premise. Foarte multe lucruri depind astăzi, în primul rând, de țări precum Republica Moldova. Noi trebuie să ne punem lucrurile în ordine. Cu toții înțelegem că pentru a reuși trebuie să pășim mai ferm în cadrul unui proces de extindere al UE. Noi trebuie să creăm condiții pentru ca pentru criteriile politice - tot ce înseamnă stat de drept – să fie respectate si asigurate. Astfel,  avem foarte mult de lucru pe implementarea Acordului de Asociere. Toate acestea puse împreuna ne vor ajuta să schimbăm optica asupra acceptării acestei perspective pentru țări precum Republica Moldova de către UE.

Schimbări de optică și abordare pe dosarul transnistrean

R: Dacă ar fi să vorbim un pic de o strategie nouă în privința rezolvării conflictului transnistrean, ce repere ar trebui să aibă în vedere autoritățile de la Chișinău?

Iulian Groza: Dacă ne uitam la procesul de reintegrare a țării din ultimii ani vedem că accentul pe consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului a creat mai multe premise pentru ca cetățenii noștri, indiferent unde locuiesc, - la Chișinau sau la Tiraspol -, oamenii de afaceri, companiile care activează să poată avea toate beneficiile oferite de UE.

Dacă vorbim de comerț, o bună parte din exportul din regiunea transnistreana este orientat spre piața UE. Dacă punem împreună comerțul de pe ambele maluri ale Nistrului, atunci vorbim de peste 70% din exporturi care merg spre piețele europene. În același timp, dacă ne uităm pe importurile care vin în regiunea transnistreană, vedem că acestea vin din Federația Rusă. Dacă vorbim de cetățeni, există tot mai mulți cetățeni din regiunea transnistreana care beneficiază de circulație liberă fără vize în spațiul european.

Perioada pandemiei a arătat foarte clar că nu există niciun fel de discriminare a cetățenilor din partea autorităților de la Chișinău atunci când vine vorba de distribuirea resurselor sau susținerea medicilor, sau distribuirea vaccinurilor, etc. Toate aceste măsuri de consolidare a încrederii evident că ajută să se creeze un cadru în care tot mai mulți cetăteni din regiunea transnistreană și cetăteni ai Republicii Moldova își leagă prezentul și viitorul cu Republica Moldova. Nu există un conflict interetnic între cetățeni, conflictul transnistrean este un conflict de natură politică și geopolitică. În plus la toate acestea, există și implicații cleptocratice.

Știm foarte bine că regiunea transnistreană este folosită pe post de offshore-uri, inclusiv când vedem folosirea energiei electrice ieftine pentru minele de criptomonede care au apărut în ultimul an în regiunea transnistreana. Sunt mai multe provocări cu care ne confruntăm în cadrul procesului de soluționare a conflictului transnistrean, iar cea mai mare problemă pe care o avem și la care trebuie să se gândească politicienii sunt drepturile cetățenilor. Drepturile omului din regiunea transnistreană sunt încălcate ca niciodată, zilnic, și situația se agravează, de aceea soluționarea acestei probleme trebuie să fie o prioritate pentru guvernul Republicii Moldova.

La modul practic, știm foarte bine că în regiunea transnistreană există astăzi trupe ale Rusiei care stationează illegal. Acest lucru este o amenințare permanentă la adresa securității și suveranității naționale a Republicii Moldova. Mai mult de atât, există depozitul de la Cobasna cu un volum imens de armament și de muniție care permanent reprezintă un pericol pentru viața și libertatea cetățenilor indiferent unde locuiesc ei, la Tiraspol, la Chișinău sau la Odesa. 

Chisinaul trebuie să identifice acele procese sau decizii care să fie promovate pe agenda de negocieri în formatul 5+2 și care să creeze premise pentru dinamizarea acestui proces în sensul soluționării acestui conflict, așa cum s-a convenit. Este important ca Moscova să-și respecte angajamentul sau în cadrul OSCE de retragere a trupelor. De asemenea, este important de revizuit statutul pacificatorilor în regiune,

În același timp, este nevoie de o cooperare mai strânsă între autoritățile de la Chișinau și cele de la Kiev, inclusiv a partenerilor implicați.

Vedem că contrabanda cu alcool și tigarete este o mare preblemă în continuare. Nu cred ca astăzi Republica Moldova poate spera sau ar putea să obțină o soluționare politică rapidă a conflictului transnistrean. Acest proces de negociere și reintegrare trebuie să fie unul durabil și sustenabil. Asta înseamnă ca trebuie să fie abordate, rezolvate, pas cu pas, acele probleme care stau în fața cetățenilor și a sistemului. Nu în ultimul rând, este nevoie de sprijin consolidat din partea partenerilor noștri intrenaționali pentru a crește inclusiv nivelul de reziliență al Republicii Moldova față de varii amenințări și pericole la adresa securității naționale, care, din pacate, astăzi mai sunt prezente și în regiunea transnistreană.

Vă mulțumim!

Mădălin Necșuțu
2021-12-23 15:47:00

Comentarii