Experta anticorupție, Cristina Ciubotaru, a explicat în cadrul unui interviu care sunt resorturile din spatele unei reforme reușite a justiției în viziunea sa. Am discutat despre o gamă largă de chestiuni ce țin de condițiile de muncă pentru magistrați, noul pachet de legi ale siguranței și cum ar trebui să funcționeze mai bine o lege a avertizorului de integrare. Interviul a fost realizat pentru buletinul de politică externă al FES/APE. Vă invităm să citiți interviul în rândurile ce urmează:

- Cum vi se pare mersul reformei în justiție la peste un an și jumătate de guvernare PAS? Cât de aproape sau de departe sunt autoritățile de țintele pe care și le-au propus înainte de venirea la putere?

- Depinde cât de sincere au fost aceste ținte. Dacă cei de la putere își doreau cu adevărat independența justiției, puteau realiza acest deziderat, dar cred că tocmai la acest capitol au eșuat. Orice procese de curățare și filtrare a justiției în care se implică politicul nu au cum să reușească pe bune. Problema lipsei de independență a justiției este politizarea ei. Pretinsa ”murdărie” de care tot încearcă să îi curețe pe magistrați este tocmai politizarea. Mi se pare evident că politicienii nu pot depolitiza instituțiile justiției tot așa cum nu pui lupul paznic la stână, iar ursul – la prisacă. Deci, această abordare a fost conceptual greșită. Și chiar dacă era sinceră, în toate procesele de reformă trebuiau să fie implicați magistrații. Nu-i poți declara compromiși pe toți magistrații și să folosești acest pretext pentru a face reforme împotriva lor. Magistrații trebuie să fie parte a schimbării, ei nu sunt inamicii acestor schimbări, au declarat-o chiar ei de multe ori cu diverse ocazii. Dacă îi faci pe magistrați dușmani, ei nu vor îmbrățișa niciodată eforturile de reformă. Problemele din sistem sunt și problemele lor, nu doar problemele politicului. Ei trebuie să fie parte a schimbării, nu cobaii unor experimente. Aceasta a fost prima greșeală care a sortit eșecului reforma justiției.

Temeri și incoerențe

- Ce nu a funcționat și ce ar trebui să facă actualul guvern Recean mai bine în privința reformelor, în special în privința evaluării extraordinare - vetting?

- Din ce se vede, pre-vettingul a selectat candidați puternic suspectați de legături cu politicul, iar acest lucru generează lipsă de încredere din partea sistemului către viitorii lor reprezentanți în CSM. Pre-vettingul a aplicat multe standarde care nu au nimic în comun cu integritatea. Membrilor Comisiei de prevetting nu le-a păsat de aspecte foarte importante care țin de integritate. Unii dintre candidații admiși sunt bănuiți rezonabil de apropiere de clasa politică, existând și materiale de presă în acest sens, care au demonstrat că această apropiere s-a încercat a fi ascunsă inițial. Alți candidați sunt bănuiți de implicare în acțiuni lipsite de integritate sau chiar corupție, în baza unor probe pe care Comisia de pre-vetting fie le-a ignorat, fie nu le-a cunoscut, căci nu sunt indicate în deciziile sale. Pe de altă parte, membrii Comisiei de pre-vetting i-au taxat din motive absolut neclare pe cei care nu erau obligați să păstreze, ei și toate rudele lor, tranzacțiile privind anumite bunuri. Li s-a cerut toată contabilitatea familiei extinse pentru ultimii 15 ani, ceea ce nu era o așteptare rezonabilă de la candidați. Deși avea prerogative de a cere orice act despre rudele candidaților direct de la oricare deținător de date, Comisia a omis și a apreciat că anume candidații (unii din ei) au eșuat să prezinte acte pe care nu le dețin, și pe care legea nici nu le permite să le solicite, căci se referă la alte persoane.

Pre-vettingul nu a reușit să îi aleagă pe cei integrii sau pe cei de care justiția avea nevoie.

Cât privește vetting-ul, efectul cel mai evident așteptat este că vor fi eliminați judecători din sistem. Cu fiecare judecător plecat din sistem se va agrava încălcarea dreptului cetățenilor de a avea acces la justiție. Faptul că Președinta Maia Sandu i-a luat aproape un an înainte să numească la plafon un anumit număr de judecători la prima instanță, iar ei nu au putut examina dosare în tot acest timp, a mărit foarte mult sarcina de lucru a colegilor lor. Dosarele noi care veneau în sistem nu erau distribuite și judecătorilor neconfirmați. Iar acum toate dosarele acestora se redistribuie colegilor lor, chiar dacă înainte de a cunoaște decizia CSM de a-i propune repetat Președintelui ei rămân în sistem. Dacă ar fi să facem comparație cu situația acestor judecători, sarcina de lucru a cărora revine la moment celorlalți, generând o criză, la ce ar trebui să ne așteptăm după vetting? Vettingul înseamnă excluderea din sistem a unui număr mult mai mare de judecători, din motive care nu neapărat vor avea legătură cu integritatea lor (exemplul pre-vettingului), iar criza și haosul care se va declanșa va fi de natură să excludă orice acces al cetățeanului la justiție, nemaivorbind de soarta penalilor care vor ajunge să fie eliberați sau nici nu vor fi deferiți justiției.

Eu sunt convinsă că în momentul în care, la fel ca și cu dosarele judecătorilor care nu au fost numiți la plafon care au fost redistribuite colegilor, dosarele judecătorilor care nu vor trece vettingul vor fi redistribuite colegilor, ceea ce ar putea determina acești colegi să plece din sistem, din cauza presiunii generate de volumul anormal de lucru.

De exemplu, efectul vetting-ului din Albania a dus la faptul că, în prezent, un dosar de o complexitate medie se examinează aproximativ 10 ani. La Curtea Supremă din Albania, ședințele de judecată sunt fixate o dată la câțiva ani. Albanezii glumesc și zic că înainte să meargă acum în instanță, deschid pașaportul. Zic că dacă nu mai au prea mult de trăit, nu mai are rost să meargă în instanța de judecată. Acest lucru este echivalent cu negarea accesului la justiție. Politicul nu se pricepe să curețe justiția, doar să politizeze acest proces. Chiar dacă își doresc acest lucru, în proces neapărat apar oameni care își promovează propriile interese și transformă o idee declarat nobilă întruna falită.

Lipsa accesului cetățeanului la justiție va avea un efect nefast asupra dreptului la proprietate. Acest lucru va influența și investițiile. Căci pentru companiile din afară care doresc să investească aici, este foarte important ca sistemul judiciar să le protejeze dreptul la proprietate. Când acesta nu există, ori se livrează cu mari întârzieri, investitorii sunt descurajați. Eu nu cred că ar trebui continuate planurile legate de vetting în sistemul judiciar, mai ales având experiența nereușită din Albania cu această evaluare extraordinară.

- Ar trebui poate ca la vetting aceste condiții să fie mai relaxate? Este posibil ca acest precedent de la CSJ să se repete? În caz că da, de unde ar putea fi luați noi magistrați, există resurse umane?

- Pre-vettingul a aplicat măsuri care nu aveau vreo legătură cu integritatea. Acestea au fost folosite ca pretext să dea putere în sistemul justiției celor apropiați de politic. Cred că și vetting-ul va continua să fie și el un pretext. Indiferent dacă măsurile vor fi draconice sau blânde, noi am văzut standarde duble și lipsă de transparență în acest proces. Nu cred în abordarea acestui concurs prin prisma unor măsuri mai puțin drastice. Conceptual, politicul nu poate face curățenie în justiție. Justiția are propriile instrumente care îi asigură independența. Există Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) și aceste organisme ar trebui lăsate să reglementeze procesul. Faptul că se încearcă prefigurarea unui CSM și CSP după chipul și asemănarea politicului va vicia tot procesul de vetting, dacă acesta va fi să fie.

Boicot sau gest justificat?

- Cum vedeți demisia in corpore de la Curtea Supremă de Justiție a aproape tuturor judecătorilor? O vedeți ca pe un boicot la adresa reformei sau ca pe un gest justificat din partea judecătorilor?

- Ambele variante. Mi se pare o consecință firească, văzând judecătorii care nu au promovat concursul pentru CSM prin exercițiul de pre-vetting. Unii asupra cărora nici măcar nu existau bănuieli că nu ar fi integri. Bănuieli care, pentru mine, nu au apărut nici după nepromovarea pre-vettingului. Or, chiar și Comisia de pre-vetting a spus că ei nu sunt neapărat lipsiți de integritate, dacă nu au trecut acest concurs. Atunci, mă întreb, pentru ce alte scopuri a mai filtrat Comisia candidații, dacă nu pentru asigurarea integrității viitorilor membri CSM?

Văzând că judecătorii tineri, fără „păcate” cunoscute în public și demonstrate de comisia de pre-vetting, nu au promovat, pentru judecătorii cu o experiență de peste 15 ani în sistem este absolut evident că, având o carieră lungă, inclusiv soluții pe dosare anulate la CEDO, lucrând pe parcursul atâtor guvernări, este evident că fiecare judecător urma să fie descalificat. S-a anunțat și că, dacă acești judecători nu promovează vetting-ul, atunci vor fi lăsați și fără garanții sociale și pensie de magistrat. De ce un judecător care a lucrat o viață ar alege benevol să rămână fără aceste garanții? Judecătorii au un statut, își doresc în mod firesc o doză de respect și o bătrânețe asigurată. Oricare în locul lor proceda la fel.

Nu vreau să spun că ei sunt buni sau răi, dar nu văd de ce judecătorii ar trebui să-și dorească să treacă prin procesul de vetting care le garantează mai degrabă că ei nu vor trece această evaluare și vor fi lipsiți de toate aceste drepturi. De ce să o facă?

CSM, un organism greu de ales

- Ce părere aveți despre recenta Adunare Generală a Judecătorilor? Cui i se opune sistemul, reformei sau politicului?

- Nu cred că sistemul se opune. La adunare judecătorii au demonstrat că au demnitate. Dacă se opuneau - fie reformei, fie politicului - nu veneau la Adunarea generală. Politicul a mediatizat acest risc (greșit calculat) și a luat măsuri de precauție (inutile). Cu câteva zile înainte de adunarea judecătorilor, Ministra justiției a prezentat Guvernului un proiect de lege prin care și-a arogat împuterniciri de a convoca repetat Adunarea generală a judecătorilor în cazul în care aceasta nu întrunește cvorumul necesar, diminuând și cvorumul necesar pentru ca adunarea repetată să fie deliberativă. Judecătorii însă nu doar că au venit la adunare, ei au venit într-o majoritate covârșitoare de 80 la sută, nu au atacat candidații care au trecut pre-vettingul, nu au exclus din ordinea de zi alegerea celor cinc candidați, deși, cu greu poate fi numită „alegere” opțiunea de a alege din cinci candidați trecuți prin pre-vetting – patru candidați pentru funcția de membru CSM și un candidat pentru funcția de supleant.

Mai degrabă, judecătorii au conferit un mers firesc adunării. Adunarea generală a Judecătorilor audiază raportul anual de activitate a CSM. Așa cum judecătorii nu au fost lăsați de politic, prin Comisia de situații excepționale și starea de urgență, să se adune în ultimii 4 ani, Adunarea convocată la 17 martie 2023 urma să audieze patru rapoarte anuale ale CSM. Însă CSM nici nu a inclus un asemenea punct pe ordinea de zi propusă, iar judecătorii au decis modificarea ordinii de zi prin includerea punctului de audiere a CSM, fără a exclude punctul despre alegerea membrilor CSM. După audierea CSM au urmat întrebări și discursuri ale judecătorilor.

Deși CSM este răspunzător în fața Adunării Generale a Judecătorilor, nu toți membrii CSM care au convocat adunarea au venit la adunare, iar președintele interimar al CSM pur și simplu a evadat din sală în timpul întrebărilor judecătorilor față de CSM. După aproximativ șase ore, lucrările Adunării generale a judecătorilor au fost întrerupte, judecătorii au convenit să elaboreze o declarație despre starea lucrurilor în justiție și au stabilit data de 28 aprilie 2023 la care se vor întruni pentru continuarea Adunării generale.

Reacțiile politice care au urmat au fost bolnăvicioase, acuzând judecătorii de împotrivire, sabotaj, bâlci și „selsovet”, pe când evadarea mișelească a președintelui interimar auto-întitulat al CSM, cu mandatul expirat și moștenit din timpurile regimului Plahotniuc, Dorel Musteață, a trecut neobservată și necriticată de ministrul Justiției, președintele Comisiei juridice a Parlamentului și președinta țării. Politicul nu-și atacă oamenii.

Paradoxal, toate reformele drastice de curățare a justiției au fost justificate politic prin nedorința sistemului de a se autocurăța, pe când unicul care putea asigura curățarea sistemului era CSM. Politicul însă s-a opus vehement revocării acestuia la Adunarea Extraordinară a Judecătorilor din 2019.

Astfel, politicul a „apărat” independența justiției, menținând în funcții la CSM oamenii perioadei statului capturat, chiar și doi-trei ani după ce le-a expirat mandatul, interzicând judecătorilor să se convoace în adunări generale timp de patru ani, măcar pentru a învesti un CSM cu drepturi depline.

Susținerea politicului pentru CSM-ul responsabil de capturarea justiției în timpul lui Plahotniuc, responsabil de incapacitatea de autocurățare a sistemului, importanța înaltă dată acestui CSM la ședințele Consiliului Suprem de Securitate este o anomalie care decredibilizează procesele de reformă cu scopul anunțat de curățare a sistemului judecătoresc. Acest lucru instituie o bănuială rezonabilă puternică de încercare a aservirii puterii judecătorești celei politice. Altfel, nu îmi pot explica cele ce se întâmplă. În mod cert însă pot afirma că sistemul nu se opune reformei. Cel puțin, Adunarea generală a judecătorilor din 17 martie 2023 nu-mi dă motive să cred așa.

- Ce nu merge în marile dosare de rezonanță, unde vedeți Dvs problemele, la judecători sau la procurorii care lucrează pe aceste cazuri?

-  La politicieni. Este prea multă imixtiune din partea politicienilor. Ei formulează prea des, chiar și deschis, sarcini pentru magistrați. Nu știm ce se întâmplă în ședințele închise, dar intențiile cu privire la soluțiile din dosare este deseori devoalată public. Prezumția de nevinovăție este încălcată de multe ori. Judecătorii și procurorii sunt amenințați direct cu vetting și pre-vetting, procese pe care nu le vor trece și este logic că ei nu se simt liberi din această cauză. Atunci când judecătorul sau procurorul înțelege astăzi că dacă faci ceea ce vrea actuala guvernare, mâine va fi o altă guvernare, una care poate nu va avea aceeași optică sau părere asupra legalității soluțiilor pe care trebuie să le dea un procuror sau un judecător. E suficient să vedem opiniile partidelor din opoziția parlamentară și extraparlamentară.

Judecătorii și procurorii, în mod natural încercă să găsească motive să tergiverseze sau sunt extrem de precauți. Magistrații înțeleg că, dacă nu vor răspunde azi, vor răspunde mâine în fața următoarei guvernări de ce au procedat conform doleanțelor guvernanților de azi. Și avem exemple de judecători și procurori pe care politicienii s-au răzbunat pentru soluții legale pe care leau adoptat anterior, prin nenumirea lor la plafon, alte acte administrative care le afectează cariera. Însă magistrați trași la răspundere pentru hotărâri vădit ilegale sau pentru urmărirea penală desfășurată ilegal nu prea sunt cunoscuți opiniei publice.

Pericole și avertizări

- Cum vi se pare noua lege propusă de SIS care nu ar mai putea avea nevoie de un mandat judecătoresc pentru anumite acțiuni ale sale? Există o discuție serioasă dacă SIS ar trebui sau nu să primească astfel de puteri și prerogative sporite. Dvs ce părere aveți?

- Eu înțeleg că există riscuri de securitate în regiune, mai ales legate de război. Totodată, puteri atât de mari de supraveghere, un fel de Big Brother, fără niciun fel de limită, este cam greu de înțeles. În privința mandatului de securitate este suficient să ne uităm ce s-a întâmplat în România. Mandatul Serviciului Român de Informații (SRI) a fost declarat neconstituțional. Ulterior, dosarele penale care au fost instrumentate în baza mandatului de securitate au fost revizuite și anulate. Mai mult, România a avut și condamnări la CEDO în acest sens. Asta este una dintre cele mai mari greșeli pe care DNA-ul a facut-o în România.

Un DNA pe care în Republica Moldova îl admirau foarte mult, instituția care a fost ulterior forțată de împrejurări să-și recunoască greșeala pentru că a uzat de mandatul de securitate al SRI. În special în cazul magistraților, care au fost ulterior reabilitați. O descrie chiar Daniel Morar, fost șef DNA și judecător la Curtea Constituțională din România în recenta sa carte ajunsă bestseller ”Putea să fie altcumva. O istorie subversivă a justiției după 1990”.

În contextul Republicii Moldova, atunci când guvernarea își dorește eficiență pe marile dosare, specificând și tipul de rezultate pe dosare de rezonanță concrete, mi se pare periculos mandatul de securitate pentru serviciile speciale secrete, pentru că el poate ajunge să fie folosit pentru a intimida procurorii și judecătorii. Și asta nu pentru că am o părere proastă despre SIS, ci pentru că serviciile secrete au un anumit mod de a acționa și dacă nu au limite – tind spre abuz. Iar îngrădirea unor drepturi fundamentale cetățenești poate fi făcută numai cu un mandat judecătoresc. Indiferent de câtă ură față de judecători cultivă guvernarea. Înțeleg că devine convenabilă discreditarea întregului sistem judecătoresc și al procuraturii, să spui că toți sunt răi, și pe acest fundal să justifici lărgirea atribuțiilor și a mandatului SIS, o instituție care are o apropiere de politic mult mai mare. Astfel, cu cele mai bune intenții, se va pietrui calea spre „justiția serviciilor secrete” din perioada NKVD-istă a URSS de care ne-am refugiat în independență și democrație. Nu vreau să spun că ar ajunge să fie exact la fel, dar oricum am fi mai aproape de acele timpuri decât de normalitate pe care ne-o dorim cu toții.

Atât GRECO (Grupul de State împotriva Corupției a Consiliului Europei) cât și Comitetul Consultativ pentru Justiție a Consiliului Europei au recomandări și standarde clare și explicite în acest sens. Ele spun că serviciile secrete nu pot fi implicate în nicio formă de asigurare a integrității procurorilor și judecătorilor. Nici măcar în cadrul dosarelor penale. Comisia de la Veneția, un alt organ al Consiliului Europei, a spus cam același lucru. Au fost asociații profesionale ale magistraților din România care au făcut apeluri publice și adresări către autoritățile Republicii Moldova în urmă cu un an, amintindu-le anume despre aceste standarde. Nu poți implica serviciile secrete în procesele de integritate. Înțeleg că nu este același lucru cu mandatul de securitate, dar eu mă tem că mandatul de securitate va fi folosit ca pretext anume pentru a continua imixtiunea politică în justiție.

Lege incompletă

- Cum vi se pare actuala formă a legii avertizorului public de integritate? Protejează și îndeamnă ea oamenii cinstiți să semnalizeze cazurile de corupție către autorități?

- Actuala lege cu privire la avertizorul de integritate a fost însoțită de un handicap. Concomitent cu această lege, nu au fost votate sancțiuni pentru eventuale acțiuni de răzbunare întreprinse împotriva avertizorului de integritate. Avertizorul, atunci când vrea să facă o dezvăluire de interes public a practicilor ilegale, vrea să știe că este protejat tocmai împotriva acțiunilor de răzbunare. Adoptarea acestor sancțiuni a durat, iar în Codul Penal așa și nu au fost introduse. În toată perioada respectivă de timp, o protecție efectivă a avertizorului nu a existat.

Ombudsmanul care urma să asigure protecție nu a avut suficientă înțelegere a acestui mecanism. Instituția nu este înțeleasă nici de către instanțele de judecată, deocamdată, în care Ombudsmanul se adresează pentru protecția avertizorilor. Spre regret, fostul Ombusman, domnul Mihai Cotorobai, care a participat la scrierea legii, a decedat în timpul pandemiei, iar atribuțiile sale au fost preluate de Ombudmanul pentru drepturile copilului, care avea totuși un alt profil și nu a putut înțelege instituția avertizorului public la scrierea căreia nu a participat. Instituția avertizorului de integritate nu cred că are deocamdată aplicarea scontată. Ea a fost popularizată, deoarece au fost ONG-uri care au lucrat foarte mult la aspectul acesta. Pot să spun chiar mai mult decât CNA, care este una dintre instituțiile care examinează dezvăluirile de interes public.

Eu cred că se cerea o mai bună implementare din partea instituțiilor, dar și o protecție legislativă împotriva răzbunărilor asupra avertizorilor. Despre faptul că unii spun că această lege nu este conformă cu Directiva UE privind avertizorii de integritate trebuie să spun că la noi legea s-a elaborat în anii 2017 și s-a adoptat în 2018. Știu asta, deoarece eram în instituția care lucrase la proiectul respectiv și aceasta era una dintre condiționalitățile impuse de UE. UE ne atenționa că această lege trebuie să fie votată, însă UE elabora atunci proiectul propriei directive. Noi le-am zis tot atunci că mai întâi ne-ar trebui un model de la ei, dar ei au insistat să ne conducem de proiectul Directivei UE. Este oarecum pe jumătate adevărat că această lege nu este conformă cu Directiva europeană. Cred că poate fi îmbunătățit mecanismul actual, la fel și abordările instituționale, și desigur mecanismele legislative. Dar am foarte mari dubii că este necesară o lege cu totul.

- Vă mulțumim.