Un şofer moldovean acuzat de poliţişti şi condamnat de magistraţi că a condus în stare de ebrietate va primi despăgubiri de 3.600 de euro în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Înalta Curte a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil și egalitatea armelor, contrar exigențelor Articolului 6 din Convenție.

Reclamantul Lilian Erhan, în momentul de referință, activa în calitate de conducător auto în cadrul unei organizații de stat. La 3 septembrie 2015, la ora 7 dimineața, în timp ce se deplasa la serviciu, a fost oprit în trafic de către poliția rutieră, care i-a cerut să treacă testul alcoolscopic. Conform rezultatelor testului, care s-a bazat pe analiza aerului expirat, solicitantul ar fi condus sub influența alcoolului.

Reclamantul nu a fost de acord cu rezultatele testului și a cerut să fie însoțit la un spital pentru a da un test de sânge. Cu toate acestea, ofițerii de poliție au refuzat să îl însoțească, invocând că au o chemare urgentă.

În procesul-verbal întocmit de poliție, în locul rezervat semnăturii reclamantului care să confirme că i-au fost comunicate rezultatele testului alcoolscopic, reclamantul a scris cu propria mână că nu este de acord. În locul rezervat pentru obiecțiile persoanelor testate, un ofițer de poliție a scris că reclamantul nu a avut nici o obiecție.

Imediat după incident, reclamantul a mers la un spital unde a fost supus unui test de sânge la ora 08:58. Rezultatele testului de sânge au confirmat că nu a consumat băuturi alcoolice.

La 18 noiembrie 2015, Judecătoria Chişinău l-a găsit vinovat pe reclamant de conducere sub influența alcoolului și l-a amendat cu 3.000 de lei moldovenești (echivalentul a circa 150 euro (EUR)), cu suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de doi ani.

Pe parcursul procedurii, reclamantul a susținut că nu a fost de acord cu rezultatul testului alcoolscopic. El a subliniat că, potrivit legii, polițiștii sunt obligați să însoțească la spital o persoană care nu este de acord cu rezultatele testului alcoolscopic din teren, pentru a confirma sau infirma rezultatele respective în termen de două ore de la momentul în care acesta a fost testat.

În luarea hotărârii, instanța s-a bazat doar pe rezultatele testului din teren, declarând ca inadmisibile rezultatele testului de sânge. În acest sens, instanța a motivat că, deoarece reclamantul nu a fost însoțit la spital de către un ofițer de poliție, rezultatele testului de sânge nu pot fi admise ca probă.

CEDO nu a găsit motiv să pună sub îndoială faptul că reclamantul a cerut să fie însoțit pentru un test biologic, însă fără succes. Faptul că reclamantul nu a cerut în scris acest lucru, în ochii Curții, este lipsit de importanță deoarece Guvernul nu a indicat nicio prevedere legală sau practică, impunând forma scrisă a unei atare solicitări.

La acest capitol, Curtea a dorit să accentueze că conduita reclamantului care s-a grăbit la spital pentru a verifica alcoolemia în sânge vorbește în favoarea credibilității și intenția sa veritabilă exprimată în nota „Nu sunt de acord”, introdusă în documentele respective.