Analizez deseori de ce în Moldova, o țară atât de mică, cu probleme mari la nivel național, autoritățile așa și nu pot în multe cazuri să găsească soluții pentru a rezolva problemele din domeniul încălcării drepturilor fundamentale ale omului. Voi încerca să nu mă repet și să pun anumite accente care în viziunea mea ar ajuta dacă ar fi puse în practică. Cu toții cunoaștem că pentru justiție se cheltuie mulți bani, judecătorii de multe ori au în examinare cauze inutile, cauze care nici nu ar fi trebuit să ajungă pe masa magistraților, dar care pot fi soluționate pașnic de instituțiile statului. Să luăm un simplu exemplu: deseori în instanță avem contestații împotriva inacțiunilor autorităților publice, adică, acestea nu răspund la cererile legale privind accesul la informație și, deși avem legi bune, oamenii ajung să lupte pentru dreptul de a fi informați, inclusiv cum este gestionat banul public. Avem probleme mari la capitolul comunicare între cetățeni și autoritățile publice care nu le acordă suficientă informație și explicație, iar dacă analizăm fiecare problemă separat, ușor putem identifica încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Cel mai important este să recunoaștem că avem probleme mari în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale ale omului și dacă recunoaștem, doar atunci putem găsi soluțiile de remediere. În situațiile în care nu recunoaștem că avem o problemă enormă la acest capitol, nu avem cum să înțelegem și să venim cu remedii eficiente pentru a stopa încălcarea.

Vin cu un simplu exemplu cu care muți s-au întâlnit în practică și anume dreptul de a depune petiții ori dreptul de a cere informații în baza legii cu privire la accesul la informație. Luând în considerație că avem  legi care îi obligă să examineze plângerile, să investigheze aceste alegații invocate în plângeri, după care să răspundă, ar fi bine să vină și cu soluții ca pe viitor astfel de petiții să nu existe. Atunci când autoritățile examinează aceste reclamații, ar mai trebui să învețe niște lecții din aceste reclamații deoarece acestea pot fi utile pentru a ne asigura că urmăm cele mai bune practici pentru a îmbunătăți serviciile pe care le acordăm oamenilor. E nevoie să facă tot posibilul ca să prevină aceste reclamații pe viitor prin înlăturarea problemelor. Cele mai multe reclamații dacă vor fi evaluate imediat se va înțelege în ce domeniu sunt, iar dacă ne referim la Moldova, acestea sunt cel mai des în domeniul încălcării drepturilor omului, dreptul la sănătate, dreptul la remunerare pentru munca efectuată, dreptul la viața privată, dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la un proces echitabil și lista poate continua.

O bună guvernare a oricărei instituții publice ori private constă și din analiza problemei și soluțiile cu care aceasta ar trebui să vină față de societate. Anume așa putem reflecta cele mai frecvente probleme pe care le vedem, incluzând studii de caz care stau pe masa fiecărei ori aproape fiecărei autorități. 

Avem nevoie acută de propuneri cum pot fi abordate anumite probleme pe diferite domenii și implementarea acestora în practică.

Există mai multe abordări pentru a corecta anumite lucruri care se întâmplă. Haideți să analizăm  domeniul drepturilor omului.

În primul rând scopul unui remediu ar trebui să fie readucerea persoanei în poziția în care a fost până la încălcarea dreptului său, adică în poziția inițială.

Tot aici ar trebui să ne punem niște întrebări:

1. A existat o încălcare a drepturilor omului?
2. Dacă da, această încălcare a adus la pierderi sau dezavantaje specifice pentru oameni?
3. Încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei a avut un impact emoțional asupra acesteia?
4. Putem noi lua măsuri care să pună persoana în poziția inițială pe care o avea până la această încălcare?
5. Ce remediu ar fi potrivit în aceste circumstanțe?

După ce răspundem la aceste întrebări, dacă identificăm o încălcare, o ilegalitate, următorul pas pe care trebuie să îl facem e să vedem dacă această încălcare a condus direct la orice pierdere sau dezavantaj. Ca exemplu, ce pierdere ori dezavantaj ar putea include, pierderea financiară, o întârziere evitabilă cauzată de cei ce au fost parte a acestor încălcări, să zicem li s-a respins examinarea unei plângeri fără motiv ori plângerea a fost ignorată, nu au acces la tratament, li s-a înrăutățit starea sănătății, nu au acces la servicii publice, nu au acces la justiție nu au acces la o investigație eficientă, sunt discriminați și hărțuiți.

După aceasta ar fi bine să fie analizată îngrijorarea ori supărarea adusă în acest sens oamenilor și dacă veți vedea, dar cu siguranță veți vedea dacă o să examinați aplicând principiul independenței și imparțialității că, impactul adus asupra omului este enorm de mare. Desigur impactul poate fi diferit în funcție de circumstanțele particulare ale cazului și după o evaluare și investigare amplă a problemei cel mai important este să venim cu remedii care să le fie acordate oamenilor pentru pierdere, dezavantajul ori impactul acestor încălcări.

În viziunea mea, nu există o încălcare în domeniul drepturilor omului care nu a condus la niciun dezavantaj, pierderi financiare sau impact emoțional, dar dacă există astfel de cazuri nu va fi necesară nicio remediere, tot de ce va fi nevoie e de a stopa încălcarea, de a lua măsurile de rigoare ca să nu se mai repete și să vă cereți scuze măcar de la oameni. Pe de altă parte, când acest impact există, este nevoie de o compensare financiară pentru pierderile cauzate. Aceste compensații trebuie să fie încasate de la persoana, instituția, autoritatea care se face culpabilă de comiterea acestei încălcări.

De fiecare dată încercați să vă întrebați ca autoritate care are puterea de decizie, este oare adecvat nivelul de remediere propus? Persoana este pusă în situația anterioară problemei ori nu?

Noi știm că în Moldova nu se obișnuiește să se achite compensații pentru suferință și neplăceri, cumva avem practici instabile la acest capitol, iar când ajungi în instanță deseori compensațiile sunt reduse sub minimul posibil ori la zero.

Deși este imposibil să anulăm efectele emoționale cauzate de acțiuni ilegale, totuși plata compensației poate ajuta la recunoașterea impactului unei probleme în domeniul drepturilor omului și al grijii suplimentare față de stresul ori neplăcerile care au fost provocate.

În toate cazurile ar trebui să se ia în considerație circumstanțele individului, vulnerabilitatea, îngrijorarea și anxietatea. Trebuie să se ia în considerație cum au fost examinate și gestionate plângerile oamenilor chiar de la primii pași. Dacă să presupunem că angajatorul a încercat să soluționeze reclamația pentru a încerca să rezolve situația, atunci uneori poate fi considerat acesta ca fiind un remediu rezonabil efectuat și poate să nu fie necesar nici un alt remediu.

Atunci când autorităților nu le pasă de nicio încălcare în domeniul drepturilor omului care are loc, atunci când autoritățile nu recunosc că în Moldova la capitolul justiție avem mari probleme, nu vom avea cum să găsim soluții pentru remediere și restabilirea drepturilor fundamentale ale omului la noi acasă.