Despre violența domestică în Statele Unite ale Americii // Aproape două milioane de femei sunt victime ale unor atacuri severe din partea bărbaților

Violeta Gașițoi
30/11/2020

Violența asupra femeilor este un subiect actual în toate țările, inclusiv în cele mai democratice și bogate. Această problemă nu are naționalitate ori o localitate anume și poate fi întâlnită oriunde.

Data de 25 noiembrie este Ziua internațională pentru eliminarea violenței asupra femeilor. De această dată am să fac o referire la victimele violenței în familie din SUA, inclusiv la categoria imigranți. Exact ca în Moldova, la americani există o luptă continuă cu acest fenomen și ei încearcă să caute cele mai bune soluții pentru a proteja această categorie de persoane.

Conform statisticilor americane, violența în familie are loc aproape în una din trei căsătorii. Aproape două milioane de femei sunt victime ale unor atacuri severe din partea bărbaților. Statisticile mai arată că o tremie din femei au fost agresate fizic de către un partener ori de către soți în timpul vieții lor. O treime din femei sunt ucise de soții sau iubiții lor. Potrivit unui sondaj recent, 20 la sută din toți americanii și 25 la sută din americanii cu studii universitare acceptă utilizarea violenței fizice în căsătorii. Aceste cifre alarmante sunt de fapt considerate foarte scăzute, deoarece violența în familie este una dintre cele mai nedeclarate infracțiuni din țară.

De unde ni se trage numărul atât de mare de cazuri de violență în familie? Din punct de vedere istoric, soția a fost considerată proprietatea soțului ei în multe privințe. Prin urmare, nu este surprinzător să găsim aprobarea religioasă în multe situații de violență în familie.

Americanii la fel au trecut prin multe schimbări iar victimele se plângeau deseori că atunci când se adresau la poliție invocând violența în familie, nu erau luate în serios și se plângeau că poliția gestionează violența ca pe o ceartă domestică, adică, o infracțiune mai puțin gravă.

Cu toate acestea, americanii au evoluat la acest capitol, iar situația s-a schimbat foarte mult spre bine. Ei au adoptat mai multe legi care protejează victimele violenței în familie, inclusiv victimele imigrante cu sau fără acte în regulă (legea protejează în egală măsură toate victimele fără nicio discriminare). Aceasta a fost posibil deoarece grupurile de femei active din punct de vedere politic au militat pentru o schimbare în atitudinea și politicile puterii judecătorești, puterii legislative și puterii executive, au luptat pentru crearea de adăposturi care este acum la un nivel foarte ridicat. În momentul de față, situația s-a schimbat spre bine, iar aceste victime sunt mult mai protejate.

Actualmente, sunt create remedii eficiente și rapide de protejare reală a victimelor violenței în familie prin adresarea de către acestea fie la poliție, fie direct în instanța de judecată pentru obținerea ordonanței de protecție. În funcție de gravitatea cazului, ordonanța de protecție se eliberează imediat și se informează agresorul despre măsurile impuse de către autorități și i se înmânează o ordonanță, pe care, dacă o va încălca, va fi pus sub arest. În scopul securității victimei, aceasta poate fi plasată într-un adăpost cu menirea de a o proteja și a o izola de agresor. Prima perioadă nimeni nu va cunoaște locul aflării victimei și copiilor săi, iar telefonul victimei în multe cazuri va fi ridicat de autorități și îi va fi interzisă comunicarea cu cei din afara centrului de plasament în scopul propriei securități, dar și a securității celorlalte victime din centrul de plasament. Acestea vor beneficia la centrul de plasament de avocat, care va prelua cazul și va continua apărarea acesteia.

Deseori apar întrebări de ce este ridicat telefonul mobil și victima nu are comunicare o perioadă. În primul rând, odată cu avansarea tehnologiilor informaționale, mulți agresori instalează în telefoanele victimelor diverse programe de verificare a locației pentru a le urmări unde se află, aplicații de verificare a mesajelor cui au scris, pe ce platforme în internet au intrat, ce informații au căutat, cu alte cuvinte un fel de spionaj. În astfel de circumstanțe, victimele sunt mereu în pericol. Din acest motiv victimele în mare parte sunt în mare dificultate de a cere ajutor și de a folosi telefonul pentru a avea legătura cu lumea din jur și a fi capabile să ceară ajutor.

Trebuie să înțelegem că victimele violenței în familie sunt dominate de frici și multe prejudecăți din partea agresorului, iar deseori sunt amenințate că vor rămâne fără copii.

Dacă e să ne referim la imigranți care nu au acte, fricile sunt și mai mari, considerând că dacă vor depune plângere pe violență în familie, riscă să fie deportate, ceea ce nu este adevărat.

În 1994 Congresul a adoptat Legea privind violența împotriva femeilor, care a stabilit o cauză federală a drepturilor civile de acțiune pentru victimele infracțiunilor violenței motivate de gen. Aceasta include violența fizică, psihică, economică, urmărirea, violul și alte agresiuni sexuale. Potrivit acestei legi, o victimă se poate apăra în instanța federală și poate solicita despăgubiri compensatorii și punitive, inclusiv despăgubiri și taxe pentru avocat.

Deseori femeile imigrante din SUA se tem de deportări mai tare decât de violența la care sunt supuse în familie, iar această teamă înseamnă și teama față de poliție ori avocați și de toate persoanele cărora trebuie să ofere informație despre cazul său. Victimele se tem de obicei inclusiv de lumea exterioară și de rude. Mână în mână cu frica mai este și lipsa de informație și cunoștințe despre imigrație și anume cu privire la sprijinul și protecția acordată acestora, care nu sunt legate de imigrare. Despre suporturile care pot fi disponibile pentru o femeie imigrantă și copiii ei victime ale violenței în familie (adăpost, consiliere, protecția poliției, asistență publică etc. ) și despre statutul ei de imigrantă.

O altă barieră a imigrantelor victime ale violenței în familie este bariera economică, lipsa banilor. Aceasta le face să nu plece din familie, deoarece costurile pentru avocați sunt mari și deseori neaccesibile acestor categorii de persoane.

În cauza imigrantelor și nu numai există servicii juridice speciale pentru această categorie de persoane la care pot apela. Sunt multe organizații non-profit, care primesc finanțare federală pentru protejarea și apărarea acestor categorii de persoane.

În cadrul unui proces de violență în familie autoritățile nu se ocupă de verificarea legalității ori ilegalității aflării persoanei pe acest teritoriu. Scopul autorităților este de a proteja aceste victime și de a le apăra drepturile legale și constituționale.

Aceste probleme mereu sunt discutate la nivel național, se caută mereu finanțări, inclusiv la nivel de stat și federal pentru organizațiile care acordă asistență acestor victime. Se caută soluții pentru a proteja această categorie de victime. Ce ar fi bine de preluat de la ei, în opinia mea, este spiritul civic al femeilor și al societății. Lupta femeilor din politic, care pot schimba și influența legislativul, executivul și sistemul judecătoresc să se atârne serios față de soluționarea problemelor acestei categorii de victime, anume așa au fost create multe adăposturi pentru femei și alte resurse pentru soluționarea acestor probleme.

Cu regret, aceasta ne lipsește în Moldova, pe lângă faptul că nu avem unde plasa aceste victime, atitudinea față de ele din partea autorităților încă lasă de dorit în multe cazuri. Moldova are aceleași probleme cu victimele violenței în familie, numărul exact nimeni nu îl cunoaște, deoarece acestea se tem să se plângă, ori când se plâng nu sunt luate în serios. Nu au finanțe pentru avocați, nu au finanțe unde să locuiască și cum să se întrețină. Acestea sunt niște subiecte care trebuie discutate și găsite soluții. Noi deja avem legi naționale, internaționale, tratate la care Moldova este parte privind apărarea și protejarea victimelor violenței în familie. A rămas să găsim bani și soluții de a pune sub protecție aceste victime și copiii lor până acestea vor fi în siguranță.

Sigur că există probleme financiare și în America, deoarece ei nu doar iau victima sub protecție la adăpost, organizațiile se angajează să le întrețină pe toată perioada necesară, să le acorde studii dacă e nevoie, copiii își continuă studiile, au sesiuni cu psihologi și alți specialiști încearcă ulterior să le integreze în societate să le ajute să devină independente din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, ei în permanență discută aceste probleme, nu doar la nivel de organizații neguvernamentale ori la nivel de apărători ai drepturilor omului, ci la nivel de politic. Anume aceasta lipsește Republicii Moldova.

Violeta Gașițoi
2020-11-30 19:24:00

Comentarii