Oraşul cu parcuri "jefuite"

Victoria Dodon
25/12/2015
Foto: Blocul locativ din str. Calea Ieşilor // Victoria Dodon

Cine merge mai des în parcul „La Izvor“ din cartierul Sculeni al Capitalei, se poticneşte inevitabil de un mic-mare şantier de construcţii, la intersecţia străzilor Mesager şi Calea Ieşilor. Acolo unde cândva era un spaţiu verde pentru locuitorii din cartier, acum creşte un nou bloc locativ. De fapt, scriam despre el la ziarul Adevărul Moldova, în primăvara anului trecut, când o pensionară din satul Baimaclia, raionul Căuşeni a decis, la 80 de ani ai săi, să “ridice” clădirea cu şase etaje.

Curând, blocul va fi gata Foto: Victoria Dodon

Da, da, deşi bolnavă şi cam surdă, cum mi-au spus atunci oamenii din sat, femeia a găsit suficientă energie ca să adune bani, să arendeze terenul de la Primărie, să obţină autorizaţii şi să se pună pe treabă, ajutată fiind de cei şase fii ai săi, cu afaceri pe la noi şi peste Prut. 

Aparent, bătrâna era cu acte în regulă. Şi nu mai conta că s-au defrişat câteva zeci de arbori, că motivaţia iniţială era construirea unui centru comercial sau că, potrivit specialiştilor şi conform legii, “mai întâi se face planul zonal, apoi populaţia trebuie întrebată dacă e de acord ca în preajmă să mai apară o construcţie, după care urmează celelalte proceduri”.

“Trebuie sesizate organele competente ca să verifice legitimitatea certificatului de urbanism şi să strângă de gât funcţionarii care încalcă legea“, comenta Nicolae Crăciun, pe atunci şef al Direcţiei Funciare a Primăriei.

Nici vorbă! La început de decembrie, blocul este în plină construcţie, aşezat ca o cutie la margine de şosea, care parc-ar sta “în cap” trecătorilor. Cel puţin mie îmi stă, şi cam aşa îmi stă în cap tot oraşul.

Zi de zi, în drum spre serviciu, văd un continuu şantier de construcţii. La blocurile sovietice din cartierul meu se lipesc anexe care mai de care, ca-ntr-un joc de Lego; mansardele înfloresc ca ciupercile după ploaie; în Valea Trandafirilor mâine-poimâine apare o benzinărie cu salon auto nu-mai-ştiu-de-care; pretinsul hotel din Valea Morilor, devenit deja bloc de apartamente, e bine-mersi; şi la câţi oameni trăiesc în acest oraş, fiecare ar găsi cel puţin câte un astfel de exemplu.

Trăim într-un haos urbanistic care, să recunoaştem, ne zgârâie dureros privirea. O clădire - o nouă culoare. Înălţimea? “Exact atâta cât să-mi iasă profitabil businessul”. Termopane? “Aşa-i moda”. Stil? “Da’ ce-i asta stil?” Când la toate se adaugă o zi sumbră de decembrie, panouri publicitare cu duiumul, gropile din şosele şi un troleibuz vechi ce stă să se prăvale, tot ce vrei e să te evapori. Fără să ne dăm seama, acest “zgomot” vizual dezechilibrează, ne face apatici şi nesiguri, în propriul oraş. Între timp, peste pretinsa capitală europeană se intervine brutal, cu neruşinare, sufocant şi greţos.

Mai nou, chiar în centrul istoric al oraşului (ei zic că încă mai există unul), unde se interzice eliberarea autorizaţiilor de construcţie, creşte un ditamai complex rezidenţial, “în capul” Ambasadei Franţei la Chişinău. Acest monstru arhitectural, “în stil art-nuvo”, de “categorie premium” şi “graţios prin faţada sa” este încă o aducere aminte a dezmăţului de la municipalitate, unde dictează cel care plăteşte gras.

La noi se toarnă cu legi bune şi strategii perfect redactate. Semnat, ştampilat, pus în sertar. Basta! Mai ţine cineva cont de Planul Urbanistic General? Ce face Inspecţia de Stat în Construcţii? Poate, oare, arhitectul-şef la Capitalei să găsească în vocabularul său şi altceva decât reflexivul “se” (se face, se crede că, se întârzie, s-a crezut, o să se vină cu propunerea)? Cine e acest “se”, că poate-l găsim şi-l punem la muncă?! La urma urmei, are acest oraş oameni la cârmă? Specialişti? Manageri? Funcţionari cu tact, ghidaţi de principii?

Nu! Şi niciun video cu imagini frumoase despre Chişinăul verde şi însorit nu mă încălzeşte de la o vreme. Pentru că după ce deconectez lumea virtuală, ies afară şi dau nas în nas cu realitatea care-i tare diferită de cea de pe YouTube.

Şi dacă domnul primar mă îndemna insistent la 1 decembrie să iau cu asalt Prutul (probabil aşa-i stă bine unui edil să facă), mă întreb de ce nu şi-ar lua şi el un astfel de angajament pentru ograda sa (a se citi primărie). Ca să fim reciproc corecţi. De ce funcţionarii, pe care-i plătim pentru a trăi într-un oraş armonios şi confortabil, n-ar lua cu asalt toate dosărelele, certificatele şi autorizaţiile emise în ultimii ani, ca să facă niţică ordine în ele. Vouă chiar vă place oraşul în care trăiţi? Ori poate existaţi într-o lume paralelă? Sau, totuşi, banii şi interesele justifică totul pe acest petec de pământ?

Am impresia, stimaţi funcţionari, că “fapte concrete” e ceva mai mult decât un parc, o stradă între Ciocana şi Râşcani şi o pietonală. 

Victoria Dodon
2015-12-25 09:51:00

Comentarii