„Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă, ci complice”, afirma scriitorul şi jurnalistul George Orwell. Şi tot el mai scria că „Puterea nu este un mijloc, ci un scop”.

Citind aceste fraze, ai impresia că George Orwell a ajuns la aceste concluzii urmărind situația din Republica Moldova şi raionul Rezina. Fenomenul respectiv, în opinia mea, ar avea la bază două motive: lipsa de informație sau anumite interese.

În ultimul deceniu nimeni din aceste teritorii nu poate să afirme că a susținut un partid sau un politician, inclusiv în cabina de vot, pentru că nu a dispus de informația corespunzătoare. Pentru că mass-media, inclusive săptămânalul CUVÂNTUL şi site-ul cuvintul.md, au alimentat în permanență publicul cu informații multilaterale, detaliate despre faptele, capacităţile și interesele reale ale formațiunile politice și persoanele care erau sau aspirau la putere. Sute, mii de informații despre afacerile ilicite ale PDM și liderului acestuia, Vlad Plahotniuc, PSRM și Igor Dodon, Partidul Șor și Ilan Șor au avut alegătorii în ultimul deceniu grație mass-media. Dar o mare parte din ei au preferat să fie guvernaţi anume de aceste formațiuni și personaje, invocând fel de fel de argumente: „fata mea lucrează în administraţia raionului”, „mie mi-au făgăduit că fiscalul va lăsa în pace afacerea mea”, „Mi-au promis că dacă mă duc cu ei procuratura clasează dosarul în care sunt vizat”, „Acesta fură, dar ne dă şi nouă” etc. Câte dezvăluiri a făcut CUVÂNTUL și presa națională despre abuzurile și fărădelegile administrației Graur în raionul Rezina! Dar nici societatea, nici organele de drept n-au reacţionat în modul adecvat: ea a fost lăsată în pace și susținută până nu și-a atins unul din scopurile principale - să ajungă în Parlament, cu imunitatea de deputat.

Astăzi ortacii lui Plahotniuc nu-și dau rând la dezvăluiri dintre cele mai șocante despre ex liderul, dar și colegii de partid. La fel și mulți susținători și simpatizanți activi ai Eleonorei Graur pe când aceasta guverna după propriile interese raionul Rezina, acum o blamează cu cele mai murdare cuvinte. Asta demonstrează că și unii, și alții au cunoscut foarte bine faptele nedemne ale acestor aşa numiți lideri. Dar, bucurându-se de anumite indulgențe şi foloase personale din partea acestora, s-au făcut a nu le vedea, le-au susținut.

Nici PLahotniuc, Nici Dodon, nici Șor, nici Graur n-ar fi ajuns la situația de astăzi, când mulţi consideră că cea mai reușită ieșire din impasul în care dânşii s-au pomenit ar fi banca acuzaților și niște sentințe judecătorești adecvate faptelor. Dar dacă dorim, cel puțin să încercăm să desrădăcinăm acest fenomen hidos, ar fi potrivit, cred eu, ca alături de foștii șefi să fie puși la respect și complicii lor la abuzuri și ilegalități. Doar astfel în conștiința celor mulți s-ar putea trezi poate o repulsie față de politicienii corupţi, impostorii, hoţii şi trădătorii, care, se pare, au pus stăpânire pe structurile statului R. Moldova. 

Şi încă la o fațetă a fenomenului dat vreau să mă refer. Nu demult, așa numitul raider nr.1, Veaceslav Platon, judecat în toate cele trei instanțe din țară la 18 ani de închisoare, după aproape patru ani de detenție, a fost eliberat,  procurorul general A.Stoianoglo declarând că sentința a fost emisă în baza unui dosar falsificat. Noua conducere a Procuraturii Generale a mai găsit peste 30 de dosare instrumentate de această instituţie, la fel presupuse a fi ilegale. Voci din societatea civilă susțin că în R. Moldova ar sta la pușcărie mai multe persoane nevinovate. Și eu cred că așa este. Dar, depistând această bubă, lumea aștepta că procurorul general va anunța și numele procurorilor care au instrumentat dosarele ilegale, ale judecătorilor care au judecat la ani grei de detenție oameni nevinovați, menţionând și care va fi soarta lor de mai departe. Asta însă nu s-a întâmplat, lucru care ne face să credem că respectivii „oameni ai legii” rămân în sistem și vor continua să instrumenteze dosare și să le judece în același mod. Poate doar în dependență de coloratura politică și interesele altor guvernanți. Adică fenomenul ca atare rămâne să dăinuie, poporul fiind „motivat” să „prefere” în continuare politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători…