În contextul unei iminente demisii guvernamentale, să liniștim „temătorii” de „marea tragedie națională”. Oricum bâlciul politicii moldovenești mai devreme sau mai târziu va exploada.

Pentru că unii actori politici se întrec în citate ale iluștrilor premărgători (de fapt, o tehnică de PR promovă și de subsemnata), o fac si eu: „Cu o cultură morală și socială superficială, reprezentanții din Parlament sunt gata doar „să exploateze bugetul”, o spunea Nicolae Iorga, „sălbaticul profesor univesitar”, cum se autodefinea. „Lipsa de ideal a partidelor politice este evidentă. Majoritatea o dă „toată pleava asigurată prin paltoane și alte obiecte de îmbrăcăminte”, striga Iorga necruțător, cerând refacerea radicală a administrației țării.

Asta este și opinia țăranului și a intelectualului basarabean de astăzi. Ce auzim noi, domnilor politicieni, inclusiv cei care „se plâng în jiletcă” pe la posturile de televiziune seară de seară că nu este momentul potrivit pentru manevre politice?

Chestia însă cu majoritățile din Parlamentul de la Chișinău devine obiect de studiu mai mult pentru procurori, decât pentru politologi.

„Un miliard furat; trei milioane pentru abandonarea unui partid, 500 de mii de euro pentru traseism politic dintr-o fracțiune în alta, 600 de mii de euro pentru debarcarea unui guvern, 700-800 de mii de dolari, injectați din străinătate, pentru întreținerea unui partid” etc. Domnilor deputați, președinți, premieri! Vă auziți? Priviți-vă în retrospectivă! Apoi intrați în pielea bietului alegător.

Citesc o declarație „călduță” de la dl. Candu: „ Noi avem nevoie de un prim-ministru apolitic, integru și cu autoritate în societate, care să vină la Guvern cu o echipă de profesioniști, dedicată agendei adevărate a țării și necesităților oamenilor”.

Ruptă, desigur, din manualul de politologie și pragmatică politică, care spune că formațiunea cu o mai mare prezență în legislativ înaintează premierul (o formulă politică), dar e soluție potrivită pentru opoziția neformală „anti-Dodon”, care încearcă să se coaguleze, având doar atâta în comun.

Sa răsfoim istoria! Câți intelectuali în spațiul românesc au fost prim-miniștri? Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga (o scurtă perioadă), Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu, Octavian Goga. Poate vreun intelectual ajuns în elita politică încearcă să schimbe traseismul oportunității și incompetenței în politica moldovenească spre Inteligență, Integritate, Competență și, desigur, Bunăstarea Poporului?
Dar nu-mi vine prin cap – cine o fi fiind? Deși, până „mentorii” nu aprind focul, nu iese fum din gura politicienilor…