Ciudate zile trăim.

După opt ani de Voronin, noi, tinerii, credeam că mai rău nu poate fi.

Ce naivi am fost.

Era Filat + Plahotniuc

7 aprilie 2009. S-a vărsat sânge. Au venit „ai noștri” (pe care, for the record, niciodată nu i-am crezut). „Ai noștri” au semnat acordul de Asociere cu UE (ofertă făcută în sincron cu alte țări), dar au uneltit laundromatul rusesc și au pierdut aeroportul, cel puțin 1/8 din PIB și alte proprietăți ale statului.

Jurnaliștii tinerei râdeau atunci la auzul expresiei „stat capturat”. Când Parlamentul a confirmat, ulterior, că Republica Moldova devenise, într-adevăr, un stat capturat, acei jurnaliști erau de nevăzut (nu încăpuseră în avionul lui Plahotniuc, se pare).

După cinci ani de luptă a unui grup mic de oameni de la Platforma DA, dar cu sute de mii de cetățeni în spate, împotriva regimului lui Plahotniuc, cu toate sabotajele, dosarele, interceptările, atentatele la viață, filajul și linșajul mediatic, credeam că mai rău nu poate fi.

Ce naivi am fost.

Era ACUM + PSRM

În 2019, cu Plahotniuc pe fugă, respiram mult mai ușor. În tot acest timp, tânărul procuror general interimar Dumitru Robu a făcut în câteva luni mai mult decât toți procurorii luați laolaltă: a inițiat dosarul pe uzurparea puterii în stat, l-a dat în căutare pe Plahotniuc, a ridicat imunitatea mai multor deputați figranți în raportul Kroll etc.

Cu toate acestea, a fost dur criticat de presa parcă independentă și unii alegători pro-europeni că ar avea legături „strânse” cu anumiți politicieni, și anume, spuneau ei, Robu ar fi fost „adjunct al procurorului-șef al municipiului Chișinău, [și] este finul de cununie al procuroarei Vera Chiranda, care este la rândul său cumătra lui Năstase.” Scandalos! - Stați să desenez un infografic, că nu înțeleg legăturile „strânse”.

Cinci luni a durat luna de miere. Puteau fi mult mai multe, dar… partidele niciodată nu ies din campanie electorală, ca să mă exprim elegant.

„Concursul pentru funcția de procuror general a fost fraudat! Anulare!” striga ministra justiției cu trei zile înainte de alegerile locale… (o simplă coincidență, nu-i așa?). Curtea Constituțională (CC), a spus mai târziu că însuși concursul era neconstituțional. Un membru al juriului dă de înțeles că acel concurs a fost anulat pentru că n-a câștigat cine trebuia. Și categoric nu se putea aștepta trei zile ca să nu afecteze rezultatele alegerilor locale. Scandalos? Nu, mai bine tăcem.

Cu toate acestea, nimeni nu neagă că Stoianoglo s-a prezentat net superior altor candidați. Să fim serioși. Nici nu îi poți considera concurenți pe cei care toacă milioanele europenilor pe reforme eșuate, și nici pe cei care se dau eroi pe rețele, dar le tremură mâinile când sunt întrebați pe subiecte strict juridice. Unii sugerează că tocmai Stoianoglo ar fi fost preferat, doar că nu trebuia supărat cumătrul. Despre asta, cu altă ocazie.

Și așa a căzut guverul pro-european, pentru „independența justiției!” (însă pentru care tot acei actori se încurcă în butoane și nu votează la APCE).

Ce naivi am fost.

Era Dodon +/- Sandu (?)

Toleranța față de Platon i-a adus mari daune de reputație lui Stoianoglo. Guvernul PSRM-PD, absorbit sub umbrela lui Dodon, dădea senzația că PG nu face mai nimic. Însă speranța că Stoianoglo ar mai putea face ceva de rezonanță încă nu a murit. Marea lui problemă, se pare, este că nu hrănește populația cu „small wins” (mici victorii). Totuși, instinctele politice ale lui Stoianoglo îl îndeamnă să tacă, până când va apărea contextul potrivit, sau „vântul din pânze.” Uite că 2021 pare să fie exact timpul potrivit.

Prezidențialele din 2020 au polarizat societatea până la extreme: „cine nu e cu noi, e împotriva noastră!” Există doar alb și negru, și nimic gri între. A câștigatul albul. De atunci încolo, viața devenise lapte peste noapte, iar din robinete trebuia să curgă miere. Doar asta s-a promis! Pentru asta am votat, nu?

Azi am „scăpat de Chicu”, dar - ca să vezi! - interimatul îl exercită, fără nicio presiune, exact același guvern, fără câțiva oameni.

Se caută de zor soluții, dar mai bine s-ar căuta juriști

După al doilea eșec la Curtea Constituțională, asigurat de aceeași ex-ministră făuritoare de concursuri neconstituționale, CC a vorbit ca un terapeut imparțial. „Fraților, respectați Constituția și nu inventați prostii. Știm că e greu, că ați promis marea și sarea, că există orgolii și interese electorale, dar, poftim scăunelul și măcar vorbiți. Măcar de ochii lumii.”

Reacția? Fabricile de troli s-au năpustit chiar și asupra CC, a cărei credibilitate fusese greu restabilită, dar recent recompensată prin obținerea președinției la Conferința Curților Constituționale Europene pe un mandat de trei ani. Moldova - PRIMA între 41 de țări. Un moment istoric pentru țară, nu-i așa?

Ce fac trolii însă? Ceea ce fac acum și cu oricine întreabă dacă actuala agendă politică este corectă. Doar că, de vreo două-trei săptămâni (de la mijlocul lui februarie, 2021), abuzul trolilor de partid a luat amploare fără precedent. Deși eram obișnuită cu multă rezistență din partea presei și trolilor lui Plahotniuc, constat cu stupoare că acum e mult mai grav decât atunci. Îmi este greu, moral, să recunosc asta, dar așa este.

Better the devil you know than the devil you don’t

Cel mai grav este că deputați pro-europeni nu doar că nu condamnă injuriile și abuzurile membrilor/susținătorilor/trolilor săi față de jurnaliști și specialiști care pun întrebări incomode, ei le și încurajează deschis și adaugă deasupra ofense justificatoare. Este cazul lui Dan Perciun, deputat PAS, și Marcela Adam, membru al biroului PAS și consilier parlamentar. Despre asta, cu altă ocazie.

Și nu contează că încalci Constituția. Nu contează că ceea ce spui este o minciună. Strigi „Revoluție!” „Sânge!”, „Republică prezidențială”, „Dictatură!”, dacă trebuie, te ascunzi cu „puterea aparține poporului” și te faci că nu poți citi până la capăt articolele din Constituție. Te lași provocat de socialiști, care, la drept vorbind, îți știu slăbiciunile: eliminarea concurentului pe dreapta folosindu-l pe Usatâi și încăpățânarea la limita sociopatiei: „my way or the highway, even if it’s wrong” („drumul meu sau nimic, chiar de e drum spre prăpastie”). Spui oamenilor ceea ce vor să audă și dai vina că nu ți-a ieșit pe cei care te sfătuiesc în privat, arătându-ți alineate din lege de ce nu e bine ce faci și cum să faci să fie bine. În loc de mulțumesc, tu le dai în cap.

Ce naivi suntem.

Mintea cea din urmă, când vii?

În tot acest timp, un politruc certat cu legea, care pledează deschis pentru sânge, revoluție și dictatură, declară că lui i se dau informații chiar de la colaboratori ai SIS. Reacția? Un zero gras.

Domnule Esaulenco, domnule Stoianoglo, dacă ați așteptat momentul potrivit să obțineți acele „small wins”, să vă manifestați profesionalismul, în care, sincer, eu mai sper, să știți că tocmai acum a venit.