Despre reforma sistemului medical din Basarabia se vorbește din anul 1812. Noutatea este că, dacă până acum se discută cum să fie deschise unități sanitare, acum se discută cum să fie închise.

Ca potențial pacient aș dori să aflu mai multe. Aș dori să știu că nu este doar un moft al doamnei ministru sau un bif pentru Banca Mondială și FMI (a nu se uita de cazul Leancă !).

De ce anume 18 spitale, 11 regionale și încă 8 centrale? Argumente economice, sociale, politice.
De ce tocmai 8 spitale regionale în regiunea de nord? Au „oi mai multe mândre și cornute”?
Ce ar insemna managementul comun spitalicesc?

Un spital mamut, polivalent care ar îngloba jumatate (!) din fondul de paturi din tara, alcătuit din Spitalul central Republican, Centrul de Diagnostic Medical, Institutul de Neurologie, Institutul de Cardiologie, Institutul de Oncologie si Spitalul Dermato-venerologic? Oare la Chișinău nu se cunosc recomandările Organizației Mondiale a Sănătății vis-a-vis de numărul de paturi sub management pentru a optimiza costurile, dar si salva vieți omenesti?

Este oare o materie prea complicată?
De ce ar fi trebuit sa avem un „fondator unic”? – ministra (Ministrul Sănătații)? Cum e cu descentralizarea și care sunt responsabilitătile autoritatilor publice locale? Sunt buni doar de „cosit iarba”?

Sunteti serioși când vorbiți despre spitale noi regionale, construite și reconstruite in următorii 6 ani? Cineva cunoaște cât durează procesul de la proiectare până la executare și cât costă?
Sau vopsim coridoarele si gata cu reforma?

Exemplul spitalului regional Hâncești, 300 de paturi în clădiri improvizate. Mai vin de la Cimislia si Leova încă 200-300 paturi. Unul nou de 1000 de paturi? Costurile ușor vor urca la 100 de milioane de Euro. Daca e să ne gândim la 11…deși asta ar fi exact suma furată de Shor & Co. Vrem sa privatizam medicina primară? Perfect! Dar mos Vasile știe de asta și cat il va costa cu tot cu asigurarea?

Evident ca sistemul medical tebuie modernizat, optimizat, eficientizat. Scopul nu este sa facem economii. O reformă pe bune ar insemna și costuri foarte mari. Scopul e ca oameni să aibă acces facil si servicii bune.

Poate începem de la elementul principal, lucrătorii medicali, venituri si conditii decente de munca. Eu, personal am învățat lecția cand vorbim de serviciile sociale ale statului, nu operăm cu matematica primară, operam cu bunul-simt.

P.S. Îmi doresc ca la următorul naread al PD, de luni, fruntașii sa ne spună explicit ce vor sa obtină prin reforma data si să și-o asume integral politic.