O revoltă lăuntrică, coaptă pentru metamorfoză. Un strigăt al raţiunii, încătuşată de propriile inhibiţii şi neajunsuri. Suprimarea efectelor secundate, parvenite în urma selectării grâului de neghină. Explozia condiţionată de factorii externi ai stării de catharsis. 

În două luni facem un an de rezistenţă. E mult, e puţin? N-aş putea să judec, dacă n-aş avea cu ce compara. Cu Islanda, evident! Pentru că era, la fel ca noi, împovărată, asediată, surminată, rănită, singerindă, lehămetită, ruptă în bucăţi de către guvernanţii săi. Iar acum vrem să mergem şi noi spre acea dorită schimbare, ca o lege firească a naturii.

Ne critică mulţi – eroii de-acasă, indecişii, leneşii, deştepţii, poştaşii şi bloggerii, pentru că nu venim cu soluţii … Ca cetăţeni, care le-au oferit mandat de guvernare aleşilor săi, noi nu ar fi trebuit să venim cu soluţii, ci doar cu cerinţe, revendicări şi nemulţumiri! Atât! Pentru că îi plătim pentru asta – să muncească, să caute, să găsească! Cu spume la gură, cu sute de funcţionari şi funcţionăraşi, gata să-şi rupă pieptul pentru stăpân, au încercat să ne convingă… că muncesc, că sunt în perioada de tranziţie, năpârlire, că e greu, că e putred sistemul, ci nu oamenii săi. Şi au reuşit! Ne-au convins … să ieşim în stradă! Pentru că asta e unica soluţie! Pentru că şi-au impus regulile lor, ţinându-ne ostatici ai intrebărilor: ce rău le-am făcut, cu ce-s de vină părinţii? Strada este singurul loc, nevirtual, unde oamenii există, vin, la fel ca mine, să-şi ceară drepturile. Cetăţenii sunt cuprinşi de o singură dorinţă majoră – să trăiască liber, fără atentate mişeleşti asupra lor. Cu sclipiri în ochi, cu nebunia şi tupeul, care anihilează total frica, exprimându-şi doar nemulţumirea, folosindu-şi dreptul constituţional – libera exprimare.

De ce pleacă moldovenii?

Pentru că sunt constrânşi s-o facă, din diverse motive. Atât de mediatizate şi plantate adânc în subconştient, încât este inutilă enumerarea acestora.

Poligloţii, precum suntem noi, ne putem adapta oricărui mediu, la fel ca lichidele după Principiul lui Pascal, prin vasele sale comunicante. Suntem atât de fluizi, încât ne schimbăm cu uşurinţă felul nostru de a fi. E fenomenal, după părerea mea! Să fii predispus la schimbare, din matrice încă!

Creierul unui poliglot, precum suntem noi, este construit altfel. El îşi zideşte bariere complicate în faţă, cu caracter progresiv, până la punctul de culminaţie maximă! Până la doborârea Everestului! Cam astea sunt peripeţiile prin care trece un moldovean ca să plece. 

Zadarnică straduinţa însă, pentru că odată atinse culmile, cum îţi alimentezi ambiţiile? Nu poate să se astâmpere cugetul, odată trecut prin greutăţi. Le va căuta permanent, pentru că aşa e constituit el. O soluţie ar fi evadarea fizică, însă cartilajele vor da curând de veste, pentru că presiunea din interior va fi insuportabilă! Pentru că nu poate creierul unui luptător să nu-şi amintească de locul înfrângerii. Pur şi simplu nu poate descompune legăturile de beton, cimentuite pe veci între neuronii săi. Nu are cum fugi de ageste legături ale memoriei. Ele sunt pe viaţă! De asta moldovenii îşi construiesc diaspore…

Ambiţioşi fiind, moldovenii se vor întoarce acasă din două motive: pentru a privi încă o dată locul înfrângerii şi a capitula din nou sau pentru a doborî pe veci această nălucă, care le roade măruntaiele raţiunii. Pasivi şi indiferenţi vor rămâne doar cei, ai căror legături neuronice sunt atât de firave, încât nici nu au ce-şi aminti. Însă nu avem cum să nu avem legături. Avem doar câţiva zeci de ani de călătorii, în care am reuşit să plantăm seminţe în solul patriei. Ele ne vor durea, atâta timp cât încă gândim în limba maternă.

Şi în acelaşi timp, cum putem căpăta o doză de noutate, dacă nu plecăm s-o cucerim? Creierul unui poliglot, precum suntem noi, este ca un burete: va absorbi orice, pentru că aşa el este construit. Va căuta răspunsuri şi le va aplica, aşa cum le-a văzut în străinătate sau acasă. De aceea moldovenii vor deschide restaurante peste hotare, iar acasă vor lansa ciudăţenii din străinătăţi.

Avem acum o şansă istorică. Trecem, în aceste momente, printr-o schimbare la faţă a tot ce a fost până acum. Pulsul acestui fenomen bate până la cote majore, riscând să ne explodeze timpanele.

Astazi, cred că sunt cel mai fericit cetăţean al acestui petic de pământ! Ideea unor omuleţi simpli, naivi şi sinceri a evoluat - dintr-o masă critică, într-un pumn de oameni cu caracter, verticalitate şi atitudine. Misiunea noastră a fost să trezim ţara, iar acum, după atâtea proteste stradale, e nevoie să indentificăm acea elită politică, care va schimba totul. Oamenii de calitate care s-au alăturat au un cuvânt greu de spus, pentru că ei sunt profesionişti, pentru că ei au văzut bazele democraţiei în ţările dezvoltate. Ei vin cu idei, de care R. Moldova are nevoie mai ceva decât de aer. Echipa aceasta nouă ştie cum să reformeze în totalitate sistemul: organele de drept, instituţiile de reglementare, organul executiv, dar mai important, ştie cum să elaboreze proiecte, care vor da naştere unui stat de drept! Da! Stat de drept în Republica Moldova! Această echipă tinde spre o democraţie participativă, unde va fi valorificat potenţialul fiecărui.

Mulţumesc echipei de la Ziarul de Garda care ne-a "investigat". Sper să apară public toate informaţiile obţinute de la noi: cine suntem, ce avem, cu ce ne ocupăm şi ce "schelete" avem. De-ar trece şi actuala clasă politică un asemenea "interogatoriu"!