Ne-am pomenit în fața unei clase politice foarte corupte, compromisă în mare parte. Criza economică şi politică internă şi internaţională ne afectează pe fiecare dintre noi, mai puţin pe politicieni şi amicii lor. Ei au firmele lor (pentru majoritatea nu plătesc impozite), au case mari care valorează zeci şi chiar sute de mii de euro (din ce oare şi le-au cumpărat sau construit?!), unii au case şi în alte ţări (adevărate refugii în caz că…) au maşini de lux, au acces la clinici medicale private dacă se îmbolnăvesc (deşi cei mai mulţi dintre ei au impresia că nimic nu îi poate atinge, nici măcar boala, ce să mai vorbim de moarte!).

Văzând toate astea ajungem la concluzia clară ca aceşti oameni (oare ei se mai consideră doar simpli oameni?) trăiesc într-o lume paralelă, o lume ferită de pericole şi neajunsuri, o lume în culori. Totuşi (deşi pare ireal, iar ei cred că au şi uitat) aceşti oameni s-au născut, au trăit şi trăiesc în ţara noastră. Mai mult decât atât, ei  sunt desemnaţi să aibă grijă de bunul mers al lucrurilor, de securitatea şi sănătatea cetăţenilor.  

Întrebarea este cum au putut aceştia să devină atât de rupţi de realitate, atât de insensibili la sărăcie şi suferinţă, cum pot aceştia să acţioneze atât de iresponsabil? Cum pot să doarmă noaptea?  Răspunsul îl putem găsi revenind la baza problemei. După anul 1991, în politică s-au angajat în marea majoritate oportunişti, care şi-au creat clici de jocuri de interese ce îi leagă unii de alţii într-un păienjeniş complicat şi obscur.

Mă uit cu admiraţie, dar şi cu multă durere pentru ţara mea, la progresele mari făcute de unele ţări foste comuniste ca Polonia, Cehia, Ungaria, România, la progresele făcute chiar şi de unele foste republici sovietice ca Lituania, Estonia, Letonia. Cum acolo s-a putut şi la noi nu? Ce ne lipseşte oare nouă să reuşim să progresăm? Discuţia ar merita o analiză atentă din partea tuturor claselor şi categoriilor de cetăţeni, o adevărată şi responsabilă dezbatere de societate.

În ţara noastră politicienii sunt singura categorie de oameni care nu trebuie să răspundă de actele lor niciodată. La orice loc de muncă unde nu îţi îndeplineşti sarcinile eşti concediat. Politicienii oricât rău ar face, oricâte erori, oricâte averi ar acumula într-un timp foarte scurt, nimeni şi nimic nu îi poate trage la răspundere. Este nedrept şi chiar absurd când vedem asta. Pentru ca aceste lucruri să se schimbe, ca să se poată curăţa măcar parţial acest focar bolnăvicios trebuie ca justiţia să îşi ia rolul în serios. Este foarte important ca politicienii să răspundă pentru actele lor, să plătească pentru răul făcut, să li se confişte averile aşa cum se întâmplă în România.

Citind zilnic ştirile de pe mapamond, impresia generală este că peste tot politicienii sunt corupţi şi iresponsabili. Nu cred că este aşa şi numai pentru simplul motiv că există ţări unde oamenii au o viaţă decentă, unde democraţia funcţionează ca în Danemarca, Suedia,  Norvegia, Canada, Australia…numesc doar câteva. Sigur că natura umană  face ca peste tot să existe corupţie, să existe dorinţă de câştiguri mari,  nemuncite.  În aceste ţări însă există instituţii care reglează repede aceste probleme, există o opinie publică ce reacţionează prompt şi eficient, există chiar şi politicieni care sunt jenaţi de mulţimea şi anvergura protestelor şi a nemulţumirilor încât îşi dau demisia. Unii politicieni din alte ţări, de ruşinea poporului şi din bunul-simţ, îşi trăiesc viaţa ca nişte muritori de rând.

Şi voi aduce exemplul preşedintelui Uruguayului, José Mujica. Ieri, pe reţelele de socializare, a circulat un articol despre Mujica, care a strâns mii de aprecieri, şi mulţi dintre noi s-au gândit “De ce oare nu avem şi noi un asemenea şef de stat sau premier, sau preşedinte de Parlament, sau lider de partid?”.

José Mujica trăiește în condiții extrem de modeste, greu de imaginat pentru un om cu funcția sa. El declară “nu am nevoie de multe. Trăiesc exact cum trăiam și când nu eram președinte – în același cartier, în aceeași casă, în același fel”. Câtă umilinţă, câtă înţelepciune, câtă bunătate sufletească! Ce exemplu minunat pentru politicienii noştri, pentru tânăra generaţie obsedată de consum în general. Avem nevoie de politicieni ca Mujica în ţara noastră, avem nevoie de oameni responsabili şi pregătiţi, avem nevoie de un mecanism care să funcţioneze încât cei aleşi să răspundă în faţa oamenilor pentru faptele comise.

Speranţa moare ultima!