Un locuitor din Moldova a scris pe Harta Corupției că este acuzat de furt pe nedrept. De un an încearcă să-și facă dreptate. Are doi copii mici și în tot acest timp nu a putut să lucreze pentru că avea interdicție de părăsire a țării. Luna trecută a avut loc o nouă ședință de judecată, amânată iarăși pentru două luni. Omul, disperat, a mers la procuror să-i ceară să-i scoată interdicția ca să-și poată câștiga bucata de pâine până judecata va lua o decizie.

„Evident că poți pleca să muncești, tu doar acum ai «KRÂȘĂ» la Chișinău! De ce Anticoruptie trebuie să scrie despre cazul tău?”, a fost răspunsul procurorului. Procurorul vorbește așa cum o făceau bandiții în anii `90.

Mai inspiră acesta încredere? Cu siguranță, Nu!

Procurorii se consideră niște Dumnezei

Un om cercetat într-un alt dosar ne-a spus că procurorul l-a amenințat direct, că-i va găsi locul, dacă va mai încerca să pretindă că are drepturi. Nu mai este un secret că din dosare dispar probe atunci când ancheta ajunge la procuror. De aceea, dosarele grele, trimise în judecată, iau cu totul o altă întorsătură – inculpații sunt achitați și ajung din nou în funcții publice.

Un alt caz. Nu demult, am vrut să-i fac o poză unui procuror în timp ce acesta se afla pe holul unei instanțe de judecată. Mi-a reproșat că nu am niciun drept, întrucât el este protejat de… Legea Procuraturii!

O altă istorie. O rudă m-a telefonit într-o zi și m-a rugat să-i fac o favoare - să scot o sesizare de pe Harta Corupției în care era vizată o funcționară. Ruda mea habar nu avea unde lucrez, în schimb i-a dat informația persoana vizată în sesizare, care avea ginerele angajat în procuratură. Femeia știa totul despre mine, inclusiv că persoana pe care a rugat-o să mă sune îmi este rudă, chiar dacă eu nicăieri nu-mi afișez viața personală. Am refuzat să scot sesizarea. Nu are decât să respecte legea! Nu este clar cine i-a permis procurorului să îmi documenteze viața privată doar pentru că sunt jurnalist?! 

Cetățenii s-au pomenit într-o lume pierdută

Imaginea instituțiilor statului este compromisă de astfel de personaje – oameni cu epoleți, cu legitimație în buzunar, cu pistolul la vedere - care decid soarta oamenilor așa cum le convine. Cetățenii noștri nu mai sunt ascultați de cei care ar trebui să-i asculte, să-i înțeleagă și să-i ajute. Acest cinism se naște din sentimentul că cetățenii sunt cu totul înlăturați de la deciziile publice. Văzând că instituțiile statului i-au abandonat la marginea unei lumi pierdute, oamenii vin la Centrul de Investigații Jurnalistice. Vin zilnic cu situații disperate. Oamenii au impresia că aici este singura lor salvare. 

De ce oamenii vin la Centrul de Investigații Jurnalistice

Pentru a găsi remedii la această situație dificilă, pornesc de la analiza problemelor de zi cu zi ale oamenilor, care vin să ceară ajutor la Centrul de Investigații Jurnalistice:

1.     Sentimentul oamenilor e că nu sunt ascultați sau tratați corect, că problemele lor se înmulțesc în loc să-și găsească rezolvare;

2.     În marea majoritate a cazurilor, oamenii nu înțeleg stufosul sistem administrativ și juridic care mai mereu e bazat pe corupție, adică dare de mită;

3.     Oamenii au sentimentul că politicienii și administrația publică sunt o parte adversă care nu lucrează în folosul cetățeanului, ci numai în propriul lor interes;

4.     Impresia generală este că sistemul îi zdrobește pe oameni, că el trece ca un tăvălug fără suflet peste viețile și problemele lor. Oamenii se considera mici și neputincioși pentru a se lupta cu un sistem corupt și bine pus la punct;

5.     Convingerea generală a oamenilor este că plătesc taxe și impozite fără să aibă în schimb servicii adecvate.

Problemele lor sunt grave și ar trebui rezolvate de instituțiile statului, care sunt obligate să o facă.

Cinismul este o problemă reală

Cinismul reprezintă în fapt o reacție inteligentă și, în același timp, disperată a unei populații care a înțeles bine sistemul. Această situație gravă duce la o lipsă aproape generalizată a participării  cetățenilor la viața publică. Lipsa de credibilitate a clasei politice, a instituțiilor statului, care își văd doar propriile interese, ne determină să observăm că acestea nu mai sunt legitime și credibile în ochii oamenilor. Această stare de lucruri duce la o lipsă de încredere generalizată între oameni, la o descompunere a societății civile, la o lipsă totală de speranță, care pune în pericol însăși tânăra noastră democrație.

Clasa politică, mulțumită de această dezangajare

Acest cinism se manifestă și în votul acordat unor partide marginale, extremiste, demagogice. Acest cinism și dezangajare ar trebui să fie un semnal la adresa clasei politice corupte si ipocrite. Însă dimpotrivă, asistăm la  un efect contrariu: clasa politică este foarte mulțumită de această dezangajare putând să își vadă în liniște de ,,treabă’’. Oamenii lor sunt instalați în funcții decisive, oamenii lor se ocupă de cele mai mari dosare de corupție, oamenii lor decid pe cine să bage la pușcărie și pe cine să lase în libertate.

Le putem oare reproșa cetățenilor că devin din ce în ce mai indiferenți, mai lipsiți de speranță,  în condițiile în care cazurile de injustiție se multiplică zilnic, în care corupția este regină în toate sectoarele, în care politicienii, procurorii sau judecătorii au averi colosale, iar în bănci se fură miliarde? Ce ar putea face acum cetățenii ca să pună Democrația pe picioare?

Societatea civilă trebuie sa renască din cenușă

Pierderea totală a încrederii cetățenilor în instituțiile ce ar trebui să fie democratice este cel mai mare obstacol în calea schimbării acestei situații. Lucrurile au ajuns în țara noastră la un punc foarte grav, la un ceas al 12-lea tragic și periculos. Este încă momentul să ne mobilizăm și să reacționăm în fața acestei hidre cu multe capete care ne distruge zi de zi viețile.

Societatea civilă trebuie sa renască din cenușă și să taie aceste capete. Neîncrederea în instituțiile publice au dus la devalorizarea și eroziunea în ochii oamenilor a valorilor fundamentale ale unei democrații: justiție, echitate, transparență, imparțialitate, întrajutorare etc. Deziluzionați, oamenii s-au retras aproape total din cetate. Oricât am vrea să gasim bucurii și fericire numai în viața privată, în consum și în divertismentul de slabă calitate, este imposibil să clădim ceva pe acest teren limitat.

Ce fac alte țări

Oamenii se mobilizează peste tot, dezbat, ies în stradă, găsesc soluții. În țările scandinave s-au instaurat, datorită acțiunilor cetățenesti și a unei lupte de decenii, societăți sociale fondate pe reguli de transparență și justiție socială. Acest lucru a fost posibil datorită încrederii cetățenilor în forțele lor, a credinței că au dreptul să acționeze pentru a genera schimbarea.

În Franța există o mișcare cetățenească cu peste 2 milioane de membri care acționează în beneficiul populației – economia socială. Mișcarea, înființată de scriitorul Alexandre Jardin, are la bază crearea unor bănci populare și întreprinderi în care nu există patroni, ci sunt conduse de angajați. Acești oameni nu așteaptă nimic de la stat și puterea centrală, ideea fiind de a găsi soluții pe plan local. Ei au creat peste 200 de mii de locuri de muncă, hrănesc 150 de mii de persoane sărace, au deschis peste 300 de magazine sociale, au dăruit 2 milioane de cărți tinerilor etc. Mișcarea nu este un partid politic, dar are primari în orașe și în sate, care sunt independenți.

În Elveția asistăm la un proces de referendumuri de inițiativă populară. Asta înseamnă că pentru toate problemele importante, cetățenii sunt consultați direct și votează direct. 

Ce trebuie să facem noi

Pentru a iesi din această situație, ce pare fără ieșire, nu există decât soluția unei dezbateri naționale pe toate căile și a unei acțiuni imediate, energice și organizate a tuturor celor care formează societatea civică. Dialogul si dezbaterile pot duce la o creștere a încrederii oamenilor în posibilitatea schimbării propriei lor sorți. Acesta poate fi punctul de plecare a unor schimbări fundamentale în țara noastră. Acțiunea comună a populației, deși dificilă, este singurul remediu contra lipsei de încredere și al cinismului.