Se spune că politica este arta imposibilului. Alții continuă ideea, afirmând că acolo unde imposibilul devine posibil, începe eșecul. Formarea coaliției „PSRM- PAS –PPDA” în 2019, care a lăsat consternată opinia publică de un astfel de hibrid guvernamental, ar fi o confirmare în plus a ipotezei.

Pe lângă faptul că politica în Republica Moldova devine tot mai des arta posibilului, ea mai devine și un teren de ipocrizie și ficțiune. Mă refer, în acest sens, la articolul 112 alin. (2) din Codul electoral, care stabileşte că: „Până la validarea mandatului, candidatul ales la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova prezintă Curţii Constituţionale confirmarea faptului că nu este membru al vreunui partid politic şi nu îndeplineşte nicio altă funcţie publică sau privată.”

Printr-o argumentare suplimentară a Curții Constituționale se mai adaugă că „prin depunerea jurământului de către Președintele Republicii Moldova acesta își asumă un angajament juridic faţă de întreg poporul Republicii Moldova”. Astfel, Președintele Republicii trebuie să facă dovada imparțialității şi neutralității sale politice. De asemenea, în Hotărârea nr. 24 din 27 iulie 2017 Curtea stabilește că şeful statului joacă rolul unui arbitru, sau al unei puteri neutre, fiind detașat de partidele politice.

Prin aceste decizii asumate de către instituțiile abilitate, se încearcă să ni se insufle că, deși Președintele este un element important al sistemului politic, acesta nu este un partizan al politicului.

Ficțiune! Cinism! Basm politic și electoral !

Fraza tradițională din discursurile de inaugurare: „Voi fi președintele tuturor !”- este o retorică simbolică, o confirmare a mitului Unității în dicursivitate, dar nu mai mult !

De acord, la nivel de simbol politic– președintele Republicii este președintele tuturor.

Totuși, nu poate o persoană implicată decisiv în politică, așa cum este un viitor președinte, să rupă peste noapte toate podurile cu partidul care îl aduce la putere. Președintele Republicii Moldova poate și trebuie să renunțe la funcția de președinte de partid, dacă a deținut-o, eventual, până la obținerea victoriei electorale. Președintelui i se mai poate interzice participarea la activitățile de agitație electorală, în publicitatea politică, pentru a nu favoriza un anumit concurent politic-electoral. Dar, președintele nu poate renunța la doctrina, la ideologia partidului său. Este o revendicare ireală și o consecință sterilă a acesteia, stipulată în Codul electoral.

În acest context, noi toți simulăm, ca să nu zic, ignorăm subtil, cadrul legal. Și în Constituția României, de altfel, articolul 84 (1) se statuează că în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată. Și totuși, Claus Iohannis niciodată nu a trișat susținerea sa fățișă pentru PNL-iști, mai cu seamă când se negociază votarea unui guvern.

Constituția Franței nu conține o astfel de interdicție. Macron se asociază totdeauna cu partidul său ”La République En Marche”. La fel cum, nu s-a distanțat de republicani nici Trump în timpul mandatului său la Casa Albă, nici Obama – de democrați și nici Biden.

Realitatea, conturată în politica moldovenească, relevă același lucru. Președintele Republicii, Maia Sandu, nu a ezitat să desemneze de două  ori, accentuând riscul anticipatelor, candidați la funcția de prim –minstru membri ai partidului PAS, al cărui președinte a fost până la victoria din scrutinul prezidențial.

Campnia electorală a partidului PAS în acest scrutin, ar fi fost frifolă de tot, dacă nu s-ar reitera promisiunile președinelui din campania prezidențială și s-ar insufla implicit că „ei” sunt „ea”, atâta timp cât încă șefa statului  se bucură de credibilitate.

Ca să concluzionez.

Sau ajustăm cadrul legal la realiatea noastră și omitem interdicția care pare a a fi una imposibil de respectat. Sau sancționăm actorii politici care ignoră conștient legislația în vigoare. Au „păcătuit” în acest sens și Igor Dodon, sisținând PSRM -ul, și Sandu, care în vizitele din perioada electorală – în străinătate sau în teritoriu – nu face altceva decât se afirme că are nevoie de un guvern pro- european și pro-reforme. Și dacă PAS a refuzat sa facă coalitie (bloc) electorală cu partidele cu viziuni moderne, considerând ca este capabil de unul singur să obțină majoritatea parlamentară, înseamnă că este vorba de un guvern PAS, care a iesuat în parlamentul dizovat.