Plahotniuc transformă Republica Moldova într-o dictatură satelit a Turciei lui Erdogan

Dinu Plîngău
17/10/2018
Foto: pdm.md

Răpirea cetățenilor turci, concesiile economice și politice regimului de la Ankara, vizita fastuoasă a lui Erdogan în Moldova, dar și înrăutățirea fără precedent a relațiilor cu Uniunea Europeană denotă faptul că Republica Moldova, condusă de Plahotniuc, se află în plin proces de reorientare geopolitică către regimurile autoritare.

Actualmente Plahotniuc implică și atrage regimul lui Erdogan în politica moldovenească și creează în acest fel condiții prielnice pentru implicarea Turciei în calitate de jucător geopolitic în regiune. Astfel, există riscul transformării Republicii Moldova într-o dictatură-satelit a regimului din Turcia condus de Erdogan.

Orice regim autoritar sau dictatură instalată într-o țară mică, pentru a fi funcțională, are nevoie de o susținere și de protecție internațională din partea unor mari jucători. Puține dictaturi reușesc să supraviețuiască de sine stătător, mai ales în cazul unor state mici, și cu atât mai mult în cazul unor țări sărace cum este Republica Moldova. Dintr-o perspectiva istorică, perioada cea mai propice pentru ”dictaturile mici” era cea a Războiului Rece, atunci când orice entitate statală trebuia să adere fie la blocul comunist, fie la cel occidental. Unii dictatori foarte abili încercau să manevreze între cele două blocuri, reușind chiar să schimbe radical orientarea geopolitică doar pentru păstrarea și exercitarea propriei puteri. Chiar și istoria recentă abundă în exemple de acest fel. Un exemplu potrivit din spațiul ex-sovietic este regimul Lukașenko. Chiar dacă liderul belarus joacă extrem de abil în interesul țării sale în raport cu Federația Rusă, totuși, fără un sprijin economic, financiar din partea rușilor acordat începând cu anul 1994 regimului, fără prețurile avantajoase la resursele energetice oferite de Rusia, regimul carismaticului Lukașenko n-ar fi rezistat timp de 25 de ani. Acest interes și sprijin din partea Federației Ruse se datorează poziționării geopolitice strategice a Belarusului, care este situată între Occident și Rusia.

Să revenim la Plahotniuc. Interesul acestuia pentru o apropiere de Turcia este evident. El conștientizează faptul, că instaurarea și mai ales consolidarea unei dictaturi nu poate fi realizată pe deplin fără un sprijin extern solid sub aspect politic, economic, chiar și militar. Plahotniuc a încercat în acești ani, de nenumărate ori, cheltuind milioane de dolari prin firme de lobby, să obțină sprijin din partea SUA și UE pentru garantarea funcționării unui regim dictatorial, însă aceste demersuri au fost sortite eșecului.

Atât SUA, cât și instituțiile Uniunii Europene, statele membre ale UE dezaprobă politica autoritară și antidemocratică promovată de Plahotniuc și nu vor să mai susțină funcționarea unui regim antidemocratic și criminal într-o țară membră a Parteneriatului Estic, țară care a semnat Acordul de Asociere și are regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană. Înțelegând această realitate, Plahotniuc face tot posibilul pentru a asigura implicarea directă a Turciei lui Erdogan în Republica Moldova în scopul consolidării propriei puteri. Plahotniuc are nevoie de Turcia în calitate de țară care va susține regimul său în momente dificile atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic, în special într-un context electoral care se anunță dificil. După condiționarea finanțării europene și americane de realizare a reformelor, de edificare a statului de drept cu justiție și democrație funcționale, libertatea presei, etc, regimul Plahotniuc ar putea solicita credite necondiționate din partea Turciei pentru asigurarea stabilității macrofinanciare a Republicii Moldova. În condițiile în care Plahotniuc nu dispune de sprijin politic american, în situația agravării fără precedent a relațiilor cu UE, în contextul dosarului penal instrumentat în Rusia, acesta este nevoit să se închine în fața turcilor. Astfel, Plahotniuc face turcilor două tipuri de concesii.

Concesii economice

Unul din semnalele accelerării fără precedent a relațiilor cu regimul lui Erdogan a fost numirea, în decembrie 2017, a lui Chiril Gaburici în fruntea Ministerului Economiei și Infrastructurii. Este bine cunoscut faptul, că Gaburici este unul din susținătorii și reprezentanții principali ai intereselor businessului turcesc în Republica Moldova.

Pentru asigurarea expansiunii economice turcești, guvernarea de la Chișinău oferă companiilor turcești o serie de contracte extrem de avantajoase, în condiții care, adesea, sunt în detrimentul intereselor Republicii Moldova. Un exemplu relevant în acest sens este contractul de parteneriat public-privat cu privire la proiectarea şi construcţia Arenei Sportive Chișinău. În conformitate cu prevederile acestui contract, „Terenul cu o suprafață de peste 69 ha urmează să fie gajat în beneficiul partenerului privat - compania turcească SUMMA, care a câștigat concursul. Partenerul privat dispune de dreptul să regajeze terenul şi obiectele care vor fi construite pe șantierul proiectului în favoarea instituțiilor financiare, care vor aloca credite pentru construcția Arenei. Adică, dacă statul sau compania SUMMA nu vor fi suficient solvabili, terenul public cu toate construcțiile riscă să treacă în proprietatea terței persoane fără nici o plată în bugetul de stat. Partea moldavă este obligată să recupereze partenerului privat toate investițiile aferente construcției în suma de 43 de milioane euro.”

Este clar că în acest caz este vorba de un cadou făcut turcilor.

Din presă mai aflăm că regimul oferă companiilor turcești, în regim alert, terenuri în zone de elită din capitală. De asemenea, au apărut informații că o companie turcească urmează să construiască „zgârâie-nori” din capitală pe terenurile din apropierea Gării Feroviare. Următorul pas ar putea fi cumpărarea intensă a terenurilor agricole de către turci, prin interpuși moldoveni.

Un alt exemplu concludent este semnarea în august 2018 a contractului pentru reabilitarea a 85 de km pe traseul Chisinau-Giurgiulești, precum și semnarea în septembrie 2018 a două contracte pentru construcția unor sectoare ale drumului național M3: Porumbrei-Cimișlia și construcția drumului de ocolire a orașului Comrat. Contractele au fost semnate de Administrația de Stat a Drumurilor și compania ONUR Taahhut Tasimacilik Insaat Ticaret Ve Sanayi A.S. din Turcia, iar costul lucrărilor de construcție și reparație este de circa 59, 4 milioane de euro.

Un ultim exemplu enunțat chiar de Erdogan la Chișinău este intenția de a deschide 2 sucursule a unor bănci de stat din Turcia: Ziraat Bankasi A.Ș și Halk Bankasi AȘ.

Acest articol în nici un caz nu vrea să pună la îndoială calitatea agenților economici din Turcia care își desfășoară activitatea în Republica Moldova. Relațiile dintre Turcia și țara noastră trebuie dezvoltate, însă din exemplele prezentate reiese în mod clar că asistăm la o favorizare evidentă a intereselor turcești în regiune.

În acest context, devine tot mai plauzibilă versiunea conform căreia aprobarea Legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală, precum și a Legii cu privire dobândirea cetățeniei prin investiție s-a realizat preponderent în interesul comunității de afaceri din Turcia și în interesul guvernului de la Ankara, cu scopul de a crește influența politică și economică a Turciei în Republica Moldova.

Interesul lui Plahotniuc este de a implica cât mai mult comunitatea de afaceri turcă în economia Republicii Moldova prin oferirea unor cadouri generoase, vădit în detrimentul intereselor economice ale Republicii Moldova, astfel încât menținerea cu orice preț a regimului actual la guvernare să nu reprezinte doar o problemă personală a lui Plahotniuc ci și o preocupare a elitei politice și economice turcești. Astfel, motivele pentru care Plahotniuc asigură și garantează expansiunea economică a Turciei în Republica Moldova devin evidente.

Concesii politice

Expulzarea cetățenilor turci la indicația lui Erdogan este un exemplu de aservire a instituțiilor statului moldovenesc. Implicarea politică a lui Erdogan în politica moldovenească este vizibilă și prin faptul că în decursul doar al unui singur an, acesta s-a întâlnit cu toată ”conducerea de vârf” a Republicii Moldova (Candu, Filip, Dodon) și în special cu Plahotniuc. De asemenea, reconstrucția reședinței prezidențiale semnifică o implicare directă și simbolică în politica din Republica Moldova. Există o mare probabilitate ca să existe și alte concesii geopolitice și de securitate, pe care le vom afla în curând.

Motivele implicării lui Erdogan în politica moldovenească sunt, la rândul lor, extrem de clare. Motive economice: datorită relațiilor privilegiate cu regimul lui Plahotniuc, Erdogan obține mari concesii și favorizează businessul turcesc în Moldova.

Din punct de vedere politic și geopolitic, obținând, într-o perspectivă apropiată o mare influență asupra clasei politice din Moldova, care va deveni tot mai dependentă de sprijinul Turciei, Erdogan poate reuși transformarea Turciei într-un jucător politic important în zonă, care va intra în competiție cu marii jucători din regiune: Rusia, SUA, UE.

Astfel, Erdogan obține influență politică și economică, și prin urmare influență geopolitică. Așadar, Republica Moldova riscă să devină un avanpost pentru extinderea influenței Turciei atât în spațiul CSI cât și asupra României, iar ulterior și în alte țări ale Uniunii Europene. Erdogan nici nu ascunde ambițiile geopolitice de a transforma Turcia în jucător geopolitic global, iar cât privește ambițiile imperiale ale Turciei, nici nu trebuie să avem dubii că asistăm la o tentativă de reconstrucție anume de acest tip...

Gradul de colaborare și proporțiile dependenței regimului Plahotniuc în fața lui Erdogan s-au developat în cazul cetățenilor turci expulzați. Este un lucru cert: nici Plahotniuc, nici Candu, cu atât mai mult Filip, chiar nimeni din actuala guvernare nu era interesat de sacrificarea libertății celor 7 turci în favoarea regimului din Turcia. Pe lângă faptul că această decizie a cauzat grave prejudicii de imagine guvernării înainte de alegeri, acest act criminal va prejudicia relațiile și așa dificile ale Republicii Moldova cu UE, SUA, ONU, Consiliul Europei și alte organizații internaționale. Prin urmare, guvernarea a fost impusă de regimul de la Ankara să execute ordinul de expulzare, neavând vreo posibilitate de a se opune acestei presiuni. Erdogan își permite deja la această etapă să exercite presiuni, înțelegând perfect vulnerabilitatea regimului lui Plahotniuc, vulnerabilitate care devine tot mai mare în ajunul alegerilor parlamentare.

Concluzii:

Plahotniuc implică regimul lui Erdogan în regiune în detrimentul intereselor geopolitice ale Uniunii Europene, SUA, Rusiei.

Pentru a supraviețui în urma alegerilor din februarie 2019, conducerea politică a Republicii Moldova concesionează economic Republica Moldova Turciei.

Regimul Plahotniuc, fiind tot mai puțin dependent de SUA și UE, este în stare să recurgă la măsuri dure de reprimare a opoziției, având în spate protecția lui Erdogan.

Alianța cu Turcia riscă să fie fatală nu doar pentru Republica Moldova, ci și pentru Plahotniuc. La o anumită etapă, Erdogan va fi tentat să înlăture această guvernare, vulnerabilitatea căreia o cunoaște cel mai bine, și să instaureze un regim și mai loial față de interesele Turciei.

Dinu Plîngău
2018-10-17 22:40:00

Comentarii