La o săptămână după inaugurarea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte am fost invitat pentru consultări despre situația criminogenă în Capitală. La acel moment în MAI activa renumitul „шестой отдел”, în mare parte format din foști combatanți, participanți la conflictul transnistrean. Nu pot da unele detalii, dar atunci eu i-am spus președintelui Voronin:

- ofițerii poliției care au participat la conflictul armat au comis omoruri. Legal. 

Sună straniu, dar participanții la război (indiferent de care parte luptă) comit omoruri. LEGAL. Dar acestea sunt OMORURI. Și oamenii care le comit sunt ucigași. LEGALI. Acești oameni trebuiau să treacă reabilitare psihiatrică, morală, dar nimeni nu s-a ocupat de soarta lor. Ei nu pot fi trași la răspundere penală pentru faptele (omorurile) comise. Așa sunt regulile războiului.

După încetarea războiului polițiștii s-au întors la locul de lucru, mulți dintre ei în funcții de conducere. Unii dintre acești ofițeri, adevărați patrioți ai neamului, fiind afectați de simțul natural al dreptății, dar neavând cunoștințele și experiența necesară, de mai multe ori alegeau calea cea mai ușoară, după principiul: „nu-i omul, nu sunt probleme" (нет человека-нет проблем) - alunecând pe pista criminală de „a face dreptate".

Președintele Voronin m-a întrebat: 

- Și ce să facem cu acești ofițeri?

Eu am răspuns:

- Acești ofițeri pot fi remunerați cu bani, apartamente, alte bunuri, ei trebuie ajutați pentru a se regăsi în societate, dar acești oameni nu pot lucra în organele de drept.

Și mulți ofițeri cinstiți, patrioți... „au plecat” din poliție.

Ce vreau să spun? Azi multe persoane, care au fost sub urmărire penală sau chiar arestate până la venirea la putere a actualei guvernări se prezintă ca victime „ale regimului Plahotniuc”. Să spunem cu certitudine, că tuturor li s-au fabricat dosare azi nu putem, cum nu putem dovedi cu certitudine că unii din ei sunt vinovați. Direct sau prin susținere politică unii pretind la funcții de răspundere în stat.  Unii dintre ei aflându-se încă în proces de judecată!

Acești oameni au fost obijduiți de STAT. Și ei știu că STATUL nu i-a apărat. Ei „țin obidă” pe „STAT”, nu pe cineva anume. Acești oameni merită să fie ajutați, poate este mai rațional să fie remunerați, nu să fie numiți în funcții, să ne conducă, să ne hotărască soarta. Cred că ei nu pot lucra în organele de drept, în funcții de răspundere în stat, pentru că omul care se socoate obijduit nu întotdeauna poate fi obiectiv...

Asta-i o părere pentru meditare după unele emisiuni televizate cu oameni obijduiți (din pușcării)...