În ultimii ani, în Republica Moldova problema numărul unu care influențează direct securitatea statului, ba chiar însăși existența acestui stat este lupta cu corupția. Despre necesitatea luptei cu acest flagel discută toți - de la boschetar până la conducerea statului, deputați, miniștri, ziariști, procurori, judecători. Toți vorbesc și dau sfaturi. Cine trebuie real să lupte cu corupția în acest stat? CNA, Procuratura Anticorupție?  Fiți serioși. Cei mai corupți sunt concentrați tocmai în aceste instituții. Să vă prezint dovezi? Dar care organ de drept avea obligațiunea să monitorizeze furturile din bănci, furtul miliardului,  spălarea a zeci de miliarde de euro din Rusia prin băncile R.Moldova, dar show-urile din dosarul Filat, dar ancheta despre cumpărarea deputaților, dar dosarele medicilor, dar extorcarea a 100. 000 de euro de la antrenorul selecționatei de baschet. Dar cine dorește cu adevărat ca în acest stat să se lupte cu corupția- deputații, miniștrii? Fiți serioși. Aveți exemple când un demnitar cu funcție înaltă în stat a solicitat și a impus CNA să contracareze un caz de corupție? Eu nu cunosc. Ba dimpotrivă, zilnic,  în mass-media, la ecranele televizoarelor, la diferite întruniri, inclusiv  internaționale, se aduc cazuri concrete de corupție, sunt spuse și nume concrete, mai mult, chiar în ședințele plenare ale Parlamentului deputații își aduc reciproc învinuiri în cazuri de corupție și nimic nu se întâmplă, aproape nimic. Nu neg categoric. Sunt dosare pe cazuri de corupție, doar pentru indici, în privința polițistilor, pedagogilor, medicilor. Sunt și altele, cu iz politic sau din alte interese, ori de ochii lumii.

De trei ani am tot încercat să preîntâmpin societatea și parlamentarii că adoptarea noii Legi despre procuratură inevitabil va avea ca urmare transformarea acestei foarte importante instituții din sistemul organelor de drept într-o bâtă politică sau într-un instrument de persecutare a persoanelor incomode. N-am fost crezut, am fost învinuit că fac PR, precum că aș avea niște interese ascunse etc.

La 2 martie 2016, am adresat o scrisoare deschisă Parlamentului Republicii Moldova, publicată pe blogul meu cu titlul – INTERIMATUL PROCURORULUI GENERAL - CALEA SPRE DEGRADAREA TOTALĂ A PROCURATURII. Nu cred că nu l-au citit. În scrisoare menționăm: „Procurorul General interimar, indiferent ce nume poartă și de unde vine, este pus în situația de a demonstra zilnic angajatorului său devotament și fidelitate, de a-și arăta importanța, fapt care volens ne volens îl va impune să îndeplinească fără crâcnire comenzi politice, să fabrice dosare etc”. Citiți acea scrisoare și vă veți convinge câtă dreptate am avut.

De câteva zile publicul, societatea, dar și organismele internaționale au fot bulversate de insistența cu care Procurorul General-interimar dl.Harunjen a solicitat și cinismul  prin care Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat ridicarea imunității judecătorului Curții de Apel, Domnica Manole, pentru cercetarea ei penală pe cazul anulării de către judecătoare,la 14 aprilie 2016, a hotărârii Comisiei Electorale Centrale din 30 martie 2016, care respingea organizarea unui referendum propus de Platforma Demnitate și Adevar.

Această hotărâre are o încărcătură politică și ține mai mult de domeniul aprecierii juridice. Nu voi intra în amanunte de ordin juridic din simpul motiv că asupra subiectului s-au expus experți și specialiști naționali și internaționali, inclusiv fostul președinte al Curții Supreme de Justiție, fostul vicepreședinte al Parlamentului dl.Pușcaș, care au apreciat decizia judecătoarei Domnica Manole ca fiind una admisibilă în condițiile în care aspectele examinate nu au o reglementare legislativă strictă, și  categoric au respins în aceste condiții posibilitatea cercetării penale a judecătorului.

Judecătoarea Domnica Manole și-a declarat nevinovăția în acest caz motivând că a luat această decizie reeșind din faptul că  avem un articol în Constituție, care se contrazice, că avem o hotărâre a Curții Constituționale prin care s-a constatat deficiența articolului relevant din Constituție și nu avem nicio hotărâre judecătorească de aplicare a acestui articol cu privire la organizarea referendumului constituțional si că ea ca judecător, în aceste condiții, nu putea să dea o altă decizie decât să aplice acest articol, utilizând metodele de interpretare prevăzute de lege și doctrină.

Într-un interviu acordat ZdG despre cazul judecătoarei „Domnica Manole”,  Procurorul General interimar dl. Harunjen declara: „Nimeni nu a acuzat-o pe d-na Manole de fraudă, de încălcare. Există o bănuială că a fost ceva la mijloc, iar hotărârea a fost adoptată cu rea-credință. De aceea urmează să investigăm. Elementar, ca s-o întrebăm pe d-na Manole în ce condiții și de ce a hotărât și interpretat așa legea, nu avem altă posibilitate decât să pornim urmărirea penală”.

Cunoscându-l pe dl. Harunjen ca pe un procuror cu o pregătire profesională înaltă, eu nu admit că el se greșeste, dând apreciere eronată acțiunilor judecătoarei Manole. O face intenționat, cu bună știință și încredere în sine că nu va fi pedepsit. Despre care bănuială, despre care rea-credință vorbește dl. Harunjen, pe ce a mizat el, când a solicitat ridicarea imunității judecătoarei Manole, prin ce metode va impune-o să recunoască că a acționat cu rea-credință, neavând nicio probă a vinovăției ei. Intenționează s-o rețină? Trișează domnul Procuror General interimar. De ce o face? Are interes de carieră, are comandă politică sau pur și simplu a intrat în cârdășie cu conducerea CSM, cu scopul de a învăța minte și de a-i intimida pe acei puțini judecători, procurori care mai dau semne că au părere sau poziție civică si profesională? Învinuiește societatea că politizează cazul. Oare chiar așa să fie?

În același interviu, dl.Harungen declară că azi se va adresa către CSM cu o altă sesizare de a ridica imunitatea altei judecătoare/a judecătoarei din judecătoria Buiucani dna.Olga Cojocaru/ într-un caz scandalos si, provocând societatea, se întreba cinic dacă și în acest caz va protesta cineva.

Ca procuror cu experiență vreau să-l peîntâmpin pe dl.Harunjen că el se joacă cu focul, făcând astfel de declarații provocatoare. În cazul judecătoarei Cojocaru, a judecătoarei Vasilevici, a judecătoarei Andronic , a procurorului  Gherasimenco și a altor mulți, mulți judecători și procurori implicați în spălarea a miliarde de euro, în mușamalizarea devastării sistemului financiar-bancar al țării, implicați în protejarea contrabandei cu țigari, spirt, carne, droguri în proporții deosebit de mari din interes corupțional a căror acțiuni vădit cad sub incidența Codului Penal,  Procuratura Generala tace, mușamalizând acțiunile acestora. Societatea civilă demult era obligată să iasă în stradă, vorba ambasadorului Germaniei spusă în legătură cu cazul „Pădurea Domnească” și să ceară demisia acelor demnitari, conducători ai organelor de drept, care se fac vinovați de mușamalizarea gravelor cazuri de corupție, care macină societatea moldovenească în ultimii ani, iar parlamentarii noștri, care zilnic fac declarații despre necesitatea contracarării corupției la nivel înalt, demult sunt obligați să identifice un grup de procurori întegi cu o pregătire profesională suficientă pentru cercetarea penală a conducerii /foști și actuali/ Procuraturii Generale pentru neglijență în serviciu și neluare a măsurilor ce se impun în cazurile de corupție, care în ultimul timp prezintă pericol pentru securitatea statului și pentru însăsi existența  Republicii Moldova ca stat.

Ași recomanda societății civile să pună presiune pe conducerea parlamentului pentru numirea în funcție a noului Procuror General în baza legii vechi despre procuratură, care mai este în vigoare, pentru a da posibilitate acestei importante instituții de stat să intre în activitate normală.