Paradoxurile justiției moldovenești

Ion Diacov
23/08/2016
Foto: pan.com

Luni, 22 august 2016, judecătorul de instruție al sectorului Rîscani, mun. Chișinău, fost procuror pentru exercitarea urmăririi penale în cazuri exceptionale, domnul Aurel Postica, a început examinarea cererii magistratei Curții de Apel Chișinău, doamna Domnica Manole, de a recunoaște nulă decizia Consiliului Superior al Magistraturii de ridicare a imunitātii ei de judecātor și de a recunoaște nulă ordonanța Procurorului General interimar de intentare împotriva ei a unei cauze penale.

Fără să scoată în evidență faptul cā doamna Manole activeazā în sistemul judecātoresc de peste 30 de ani, cā este vicepreședinte al Colegiului disciplinar al judecātorilor și că activeazā într-o instanțā superioarā, ea și avocații ei, fără aroganță au explicat colegului Postica (care se află, de altfel, mai jos în ierarhia judecatorească pe linie de serviciu și cu o practicā de judecātor de numai vreo 5-6 ani), cu argumente incontestabile, cā urmārirea penalā declanșatā în cazul ei este o rāfuialā politicā și o reglare de conturi pusā la cale de conducātorii CSM și CSJ, în cârdāșie cu Procurorul General interimar. Mai mult, doamna Manole a prezentat instanței înregistrări audio care confirmā cā Procurorul General recunoaște, cā pânā la declanșarea urmāririi penale, procuratura nu dispunea de probe care ar fi confirmat vinovāția doamnei Manole. Mai mult decât atât, chiar și procurorul delegat pentru susținerea tezei de vinovāție a doamnei Manole, a recunoscut, cā la momentul intentārii cauzei penale, procuratura nu dispunea de probe (și nici nu ar fi avut cum să dispună) care ar fi confirmat faptul cā doamna Manole ar fi comis vreo crimā penalā.

Am fost neplācut surprins când procurorul, în timpul procesului, a încercat sā convingā instanța de faptul cā Procurorul General ar fi fost obligat sā intenteze această cauză penalā impotriva doamnei Manole. Cu experiența de zeci de ani în slujba justiției pe care o am, pot afirma că atitudinea normală și legală în acestă situație ar fi fost neînceperea urmăririi penale. Mai subliniez și faptul cā la proces au asistat reprezentanți ai corpului diplomatic din Germania, SUA și ai altor instituții strāine, dar din Moldova nu a venit niciun demnitar.

Cauza este ușor de înțeles. 
În situația prezentată mai sus, sunt foarte curios dacă fostul meu coleg, actualmente tânār judecātor, va avea curajul sā ia o decizie corectă, nepărtinitoare și neinfluențată politic. Independența justitiei este una din cheile democrației în orice stat normal. Sper din suflet ca justiția să învingă!

 

Ion Diacov
2016-08-23 22:32:00

Comentarii