Conflictul de pe Nistru putea fi evitat

În anul 1991 eram anchetator pe cazuri excepționale, în Procuratura mun. Chișinau, fiind responsabil de descoperirea omorurilor comise în situații de incertitudine.

Ion Diacov
03/03/2016
Foto: moldova.org

Prin septembrie - octombrie 1991, conducerea Procuraturii Generale m-a delegat în or. Dubăsari pentru a ancheta niște cazuri de profanare a simbolurilor de stat, precum și acte de vandalizare, de nesupunere etc. 

Am stat la Dubăsari până în ziua când a fost vărsată prima picătură de sânge, așa a început, la propriu, războiul. Fac o precizare: am executat serviciul militar în termen într-o unitate, menirea căreia, în caz de război, era să intre în luptă și să distrugă grupările diversioniste ale inamicului. Mai mult decât atât, am fost singurul ostaș în termen din unitate care a exercitat funcția de ofițer. (O altă precizare în context: la USM, în cadrul cursurilor de ofițeri organizate atunci, la care printre cursanți erau și ex-ministrul Apărării V. Cibotaru, dar și domnii Val Butnaru și N.Roibu s.a., am fost singurul student care a exercitat funcția de ofițer).

În Dubăsari am cunoscut un maior de poliție din localitate, care se numea Colesnicov, rus de origine, un patriot adevărat pentru integritatea Republicii Moldova, care mai târziu și-a pierdut viața pentru independența ei. Analizând situația și forțele de care dispuneau separatiștii în acel moment, în Dubăsari dislocarea lor și faptul că majoritatea gardiștilor erau moldoveni recrutați, angajați cu doar câteva ruble de prin satele din raion, noi am elaborat un plan, prin care garantăm preluarea puterii în Dubăsari din mâinile separatiștilor și păstrarea coridorului ce unea Moldova cu Ucraina, peste podul din Dubăsari. Strategic, noi propuneam comasarea executivului orășenesc, unde cei mai mulți erau vorbitori de limba rusă, cu executivul raional unde majoritatea absolută o constituia moldovenii. Președinte al executivului raional era dl. Mitcul, un mare patriot al R. Moldova, care a susținut acest plan. În câteva zile eu, împreună cu maiorul Colesnicov, am reușit să ne întâlnim și să discutăm cu toți așa-numiții gardiști, care păzeau toate clădirile importante din Dubăsari, asigurându-ne că vom acționa în comun. După reunirea celor două executive, propuneam ca Șectia de poliție Dubăsari să fie amplasată în sediul eliberat de executiv, această măsura facilitând controlul asupra centrului municipiului, dat fiind că până atunci poliția era amplasată în partea veche a orașului. Proiectasem un plan concret, cu detalizarea tuturor acțiunilor, apreciind locul și rolul fiecărui participant la operație. Eu am pregătit un raport pe numele Procurorului General cu anexarea planului elaborat, de preluare a controlului asupra or. Dubăsari. Peste câteva zile, în Dubăsari a venit unul dintre conducătorii MA, care ne-a comunicat că planul nostru a fost discutat la ședinta Consiliului de Securitate al statului, că a fost susținut și a venit propunerea ca noi să-l executăm. Momentul acceptării planului m-a bucurat mult, dar am rămas frapat de faptul că ne-a fost propus nouă să-l executăm. Cum puteam eu, anchetator al procuraturii, să-mi asum răspunderea pentru viața oamenilor, care sub nicio formă nu mi se supuneau. De aceea proiectul a rămas numai pe hârtie. Am calificat asta drept o trădare din partea factorilor de decizie. În anii următori, de sute de ori am analizat în minte acea situație și de fiecare dată rămân la convingerea, că dacă atunci, în mod pașnic, s-ar fi reușit preluarea orașului Dubăsari sub control, poate n-ar fi avut loc acea provocare de la podul de la Dubăsari. Și dacă atunci n-ar fi fost posibil de a impiedica conflictul, deoarece ar fi putut să apară mai târziu, în altă parte, poate ar fi fost posibil de evitat vărsarea de sânge, iar asta este cu totul altă situație... Analiștii politici și cei militari consideră că una dintre cauzele principale ale conflictului de acum 25 ani a fost provocarea din partea serviciilor secrete ale Rusiei. Sunt de acord cu faptul că provocarea a fost, dar nu sunt de acord că acesta este principalul motiv care a generat începutul conflictului. Provocări de acest gen au fost și în Țările Baltice, Georgia, în țările asiatice, însă conducătorii acestor state au fost uniți de ideea independenței țărilor lor, reușind să evite astfel de urmări. În Moldova au fost foarte mulți agenți ai CGB ai URSS, subliniez că nu a Rusiei, ci a URSS – singura structură care acționează în spațiul fostei URSS și astăzi, sub denominația așa-zisă „coloana a cincea”.

Cred că și astăzi unii agenți secreți ai coloanei a cincea se regăsesc în organele de conducere ale actualei guvernări. În urmă cu 25 de ani, cu regret, o bună parte a factorilor de decizie ai Republicii Moldova erau agenți sau foști (daca se poate de spus așa ) agenți ai serviciilor secrete ale fostei URSS. Dar, din păcate, atunci când a fost pregătit proiectul Legii Lustrației, de care țara avea nevoie, fraza fostului președinte al Parlamentului, P. Lucinschi, precum că în cazul votării acesteia, în sala de ședinte a parlamentului nu vor mai rămâne deputați, consider că a fost providențială. Și azi sunt convins-elaborarea și adoptarea Legii Lustrației pentru Republica Moldova este vitală, foarte întârziată, dar totuși este încă una foarte necesară. Voi amiti că timp de trei ani am deținut funcția de conducere a organului de anchetă al fostului Minister al Securității Naționale și în prezent sunt în gradul de locotenent-colonel în rezervă al SIS. Funcția ocupată mi-a permis să studiez și unele documente secretizate din arhivele fostului CGB, de aceea vă asigur că cele relatate se bazează pe fapte concrete. Nenorocirea Republicii Moldova, în viziunea mea, este faptul că n-a existat și nu există o idee națională, ca în alte țări civilizate, care ar uni întreaga clasă politică - avem o sumedenie de partide, fiecare cu interesele sale mărunte. În realitate, de mai mulți ani, are loc lupta pentru „ciolan”, prevalând banul asupra ideii naționale. A fost trădată țara pentru bani, în timpul conflictului transnistrean (mă refer la clasa politică), iar acum, pe timp de pace, sunt trădate pentru bani și interesele alegătorului, adică a propriului popor! Până când clasa politică a Republicii Moldova, indiferent de naționalitate, proveniență etnică, loc de trai etc., nu se va uni în jurul unei idei naționale bine conturate și unanim acceptate, această țară nu va avea viitor.

Tuturor soldaților, politiștilor și voluntarilor care au luptat pentru integritatea țării – SLAVĂ!

Ion Diacov
2016-03-03 14:55:00

Comentarii