Când lucrezi la investigații jurnalistice neapărat pe cineva superi, mai ales dacă le strici afacerile, le developezi relațiile și interesele. Dacă li se mai pornesc dosare penale în baza anchetelor jurnalistice, atunci tot neamul lor te urăște și unii caută să se răzbune, chiar și dacă se află peste mări și țări. Doar că răzbunările sunt destul de subtile și, cel mai des, dure și periculoase. Acestea nu se compară cu cele care nimeresc prin statisticile și rapoartele organizațiilor neguvernamentale de la noi.

De fapt cazurile noastre, ale jurnaliștilor din cadrul Centrului de Investigații Jurnaistice nici nu nimeresc în rapoarte, pentru că și unii dintre experții de la noi sunt ca și jurnaliștii lenoși, fac și ei copy-paste de pe unde le chică. Iar cum noi nu sărim cu microfonul în brațe la polițiști pe la proteste, nu tragem de uși închise și nu țipăm că nu avem acces, nici nu avem cum să fim auziți sau văzuți de experții care primesc bani pentru tof felul de monitorizări și rapoarte pe situația presei de la noi. Noi căutăm, documentăm, ne punem mintea în mișcare, punem cap la cap lucruri, detalii, intrăm pe fereastră, dacă nu ne primesc pe ușă, dar găsim tot ce ne trebuie ca să deconspirăm cazuri de corupție, interese și afaceri ascunse, averi subestimate sau nedeclarate.

Iar cei pe care îi developăm ne hărțuiesc, cu amenințări, plângeri penale, sesizări pe la diferite structuri și noi trebuie să umblăm prin procese de judecată, să scriem explicații la poliție, procuratură, la Centrul pentru potecția datelor cu caracter personal sau la Consiliul de presă.

Mai nou, că tot avem pornite 11 dosare penale, doar în ultimul an, în baza dovezilor din anchetele de presă realizate de echipa Centrului de Investigații Jurnalistice, reporterii noștri sunt chemați și ca martori în dosarele pe cazuri de corupție. Și noi alocăm și pentru asta timp, chiar dacă toată informația pe care o deținem noi e la vedere, în anchetele jurnalistice pe care le publicăm pe portalul nostru www.anticoruptie.md.    

Se mai întâmplă să ne urmărească mamele, soțiile unor funcționari sau chiar a unor demnitari cu rang înalt, să ne mai pândească pe la colțuri de străzi și să ne acosteze. În ultimii ani unele amenințări după publicarea investigațiilor sunt ... blesteme. Am avut mai multe cazuri de acest fel. Anul trecut mama unui procuror a acostat pe stradă o reporteră de a noastră, amenințând-o cu răfuiala, dar și cu blesteme asupra familiei ei, pentru că s-a atins de averea și de niște donații care nu se legau cu veniturile procurorașului.

Nu am scăpat de blesteme nici din partea soției procurorului de la Ciocana Igor Popa, avocata Ala Popa, a căror avere ascunsă a fost deconspirată într-o anchetă a CIJM. Ea ne-a hărțuit timp de doi ani de zile, cu plângeri de tot felul la care a trebuit să dăm răspunsuri, să participăm în ședințe, să explicăm unor funcționari ce înseamnă lucrul de documentare la o anchetă jurnalistică și ei să nu înțeleagă nici din prima, nici din a două explicație. Și întrun final să decidă că noi am încălcat legea pentru că am verificat la cadastru proprietățile soției procurorului, dar nu am publicat investigație. Da, la acel moment nu o publicasem, pentru că o anchetă nu se scrie a douăzea după ce ai verificat niște informații într-o bază de date. Este greu pentru funcționari să înțeleagă că pentru o anchetă uneori poți să documentezi tocmai ca să te convingi că supoziția de la care ai pornit nu se adeverește. Și în astfel de cazuri poți nici să nu publici ancheta, dar pentru asta trebuie să documentezi, să te asiguri că e așa sau nu e așa. Dar în baza unei decizii a unor funcționari care nu prea au înțeles prea multe, soția procurorului se plânge la poliție și cere să se pornească un proces penal. Și timp de un an polițiștii desfășoară acel proces penal. Și când constată că nu au dovezi să pornească dosar penal împotriva jurnaștilor care au publicat ancheta și în care au dovedit că procurorul și soția sa au recurs la un divorț, ca să nu declare averea pe care n-o putea justifica din salariul de procuror, se merge și mai departe. Se depune plângere în instanță, la un judecător care i-a fost subaltern procurorului și el anulează ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, dând de înțeles, subtil, procurorilor că ei trebuie să găsească ceva ca să pornească dosar penal împotriva jurnaliștilor. Încurcat. Destul de încurcate ițele acestui caz, dar e un mod de presiune asupra jurnaliștilor, un soi de răzbunare, pentru că ei, jurnaliști de investigație, le-au stricat planurile, le-au deconsprat averile tăiniute. Nu au făcut-o procurorii, nici inspectorii de integritate, ci jurnaliștii de investigație. Și când pe numele procurorului și al soției sale s-a pornit un dosar penal pentru îmbogățire ilicită, avocata s-a dezlănțuit cu atacuri directe și deloc plăcute la adresa jurnaliștilor deja pe rețelele de socializare.

Cu câțiva ani în urmă soția unui deputat socialist ne-a sesizat asupra unui caz de presupus abuz din partea unei bănci și ne-a rugat să investigăm cazul.  Am investigat și am constatat că problema e în grâdina familiei deputatului, care ar fi avut niște înțelegeri cu banca. După asta, soția deputatului a început să ne sune și să ne blesteme, că i-am fi creat probleme în familie. Iată cu blestemele încă nu prea știm cum să luptăm sau să ne apărăm de ele...  

Cea mai nouă amenițare, care a trecut deja în hărțuire, vine de la un tip stabilit în SUA, din gașca lui Ruslan Popov. Inițial ne-a amenințat că ne dă la FBI (Biroul Federal de Investigații al SUA). Văzând că nu ne-am speriat, a trecut la plângeri mai concrete - la Poliția din Moldova și în judecată, tot din Moldova. Numele său figurează în unul din cele două dosare penale pornite pe numele lui Ruslan Popov.

Și procurorul Popov ne-a atacat în judecată, după prima anchetă legată de averea lui camuflată. Acel dosar este suspendat până se termină cazurile sale din penal.

Cam așa arată frontul invizibil pe care trebuie să lupte jurnaliștii de investigație. Pentru mulți este chiar imposibil să-l înțeleagă, chiar dacă sunt experți pe media și fac rapoarte, pentru că ei nu au încercat să facă măcar o dată o minimă ivestigație, să vadă cu ce se mănâncă această pâine. Noi însă ne facem munca în continuare, pentru că dincolo de procesul de a documenta, deconspira scheme ascunse și sofisticate, pentru care se alocă bani mulți, pentru c se fură și mai mulți, satisfacția de la munca în jurnalismul de investigație este una deosebită.