Am văzut cu toții reacția negativă a Ministerului de Externe de la Chișinău în legătură cu declarațiile diplomatului rus referitor la funcționarea “centrului consular” rus la Tiraspol. Evident, partea moldavă trebuia să critice modul indirect în care Moscova oferă Tiraspolului atribuțiile unui stat recunoscut.

Problema este că situația nu este deloc inedită, ci se repetă cu regularitate. În acest sens, Chișinăul nu poate doar să reacționeze la ceea ce fac diplomații ruși în raport cu regiunea transnistreană.

Cel puțin trei lucruri pot fi îmbunătățite, schimbate din scoarță sau create de la zero:

1. Este nevoie de o strategie de comunicare pe marginea conflictului transnistrean, elaborată și implementată în coordonare de către Ministerul de Externe și Biroul de Reintegrare, nu doar în timpul vizitelor oficialilor ruși în regiunea transnistreană, ci pe o bază permanentă.

2. Ministerul împreună cu Biroul, și cu consultarea societății civile și a mediului de afaceri, trebuie să stabilească o listă de subiecte tabu (“linii roșii”), care trebuie comunicate părții ruse înainte de deplasările la Tiraspol. Acele subiecte pot fi comunicate publicului din Moldova pe toată durata aflării diplomaților și oficialilor pe teritoriul Moldovei (Chișinău, Găgăuzia, Tiraspol). Comunicarea Chișinăului trebuie să devină pro-activă.

3. Este nevoie urgent de o strategie de securitate națională ancorată intr-o strategie de politică externă, care să reflecte dosarul transnistrean. Aparent, acest subiect nu este încă pe masa autorităților. Avem un plan de acțiuni pe politică externă, elaborat de oficiul președintelui în 2021, care necesită o actualizare considerabilă.

Pe lângă politici specifice legate de reintegrare, pe care le implică reglementarea transnistreană, autoritățile urmează să integreze atent, dar și eficient dosarul transnistrean, în instrumente specifice comune (noi) de comunicare ale Ministerului de Externe și Biroului de Reintegrare. Totodată, elaborarea documentelor strategice de securitate și de politică externă nu poate fi tărăgănată la nesfârșit, iar documentele existente (utilizate de oficiul Președintelui) au nevoie de actualizare. Sunt sarcini care pot fi realizate fără dificultate, în paralel cu pregătirea viitoarelor documente naționale pentru implementare Acordului și Agendei de Asociere cu UE.

Urmează să vedem cât de mult Președintele Sandu va vorbi despre reglementarea transnistreană și relația cu Rusia în acest sens în contextul Conferinței de Securitate de la München.