Un vlogger și-a expus o opinie neplăcută unui politician PSRM. A fost amenințat cu violența fizică (număratul dinților). Din cauza unei opinii incomode, dar argumentate, expuse într-o formă care nu a plăcut primarului. Mobilizare în tabăra socialiştilor pe online. Atacuri mizerabile la persoană.

O jurnalistă de investigație a expus într-o postare o opinie, să-i zicem, incomodă, susținătorilor PAS. Și a explicat de ce crede cum crede. Au urmat atacuri dezgustătoare la persoană. Urâte de tot. A trebuit să-și șteargă postarea pentru a nu-și pune lumea în cap.

Sunt doar două din multiplele cazuri în care atacăm opiniile care nu ne plac, dând dovadă de zero toleranță față de cum gândesc alții. Avem o problemă, deci.

În esență, ambele cazuri subliniază aceeași problemă. Mai avem mult de lucru până ca libertatea de exprimare să fie respectată pe deplin. Susținem cu ambele mâini doar opiniile care ne plac. De parcă asta ar fi sensul acestui drept fundamental al omului.

Noi suntem cei care vor mai multă libertate și mai multă democrație, nu socialiștii. Dar uneori ajungem să ne manifestăm fix ca ei. Vrem să arătăm că suntem mai buni ca socialiștii? Să o arătăm arătând respect maxim pentru opiniile care NU ne plac.

Cei care susțin limitarea libertății de exprimare azi vor susține măgării și mai mari mâine. Am luptat pentru mai multă democrație, pentru mai multă libertate, nu pentru mai mult din ceea ce deja am văzut în trecut.

PS: Vorbesc despre Andrei Bolocan și Cornelia Cozonac. Și chiar nu contează au avut sau nu dreptate în opiniile lor.